23Iun

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

ALTEMBERGER – PEMPFLINGER – ARMBRUSTER – PROL – LULAY – PRIMĂRIE

fațada clădirii dinspre strada Centumvirilor

Pe locul unde astăzi se află Casa Altemberger, a existat o așezare eneolitică din cultura Coțofeni. O parte a cercetătorilor consideră că aici a existat o fortificație dacică dar apoi până la așezarea sașilor nu există dovezi ale existenței altor așezări romane sau medievale.

Cercetările arheologice din anii `80 – `90 au identificat existența construcțiilor încă din secolul al XIII-lea. Pe locul actualei clădiri au existat mai multe locuințe. Prima locuintă era din lemn cu podeaua adâncită, Apoi aici se pare că a existat un atelier de turnat clopotele. Peste primele locuințe s-a construit o casă de piatră care apoi a fost demolată pentru a face loc noii clădiri.

intrarea în Casa Altemberger, în perioada în jurul lui 1900 și după 110 ani

grădina clădirii, pe unde se intra în sala torturilor, în spate se poate vedea loggia. spațiul este spre strada Centumvirilor

În secolul al XV-lea, Thomas Altemberger (despre acest mare sibian am scris aici), primar al Sibiului, cumpără parcelele și casele din această zonă în ideea de a își construi domiciliul său. El își amenajează casa pe zidul de fortificație a orașului, un fapt comun pentru acea perioadă. Turnul locuință tipic pentru casele gotice construite în acea perioadă (aruncați un ochi și la Casa Haller) a fost prima etapă a construirii viitoarei primării.

blazonul familiei Altemberger

Nu se știe dacă a condus, dar este sigur că Andreas Lapicida (despre acest mare sibian am scris aici) a lucrat pe acest șantier. Lui îi datorăm realizarea celui mai frumos element al clădirii, loggia din grădina casei.

loggia clădirii, unul dintre capitelurile coloanelor, se pare a fi chipul lui Thomas Altemberger

loggia clădirii, unul dintre capitelurile coloanelor, se pare a fi chipul lui Andreas Lapicida

În 1491, Thomas Altemberger moare iar casa ajunge în proprietatea lui Nicolaus Prol iar în 1499 în proprietatea lui Johann Lulay (despre acest mare sibian am scris aici), ambii primari ai Sibiului. Clădirea ajunge în proprietatea lui Mathias Armbruster (despre acest mare sibian am scris aici), iar după moartea sa, soția se căsătorește cu Markus Pempflinger (despre acest mare sibian am scris aici), de asemenea, primari ai Sibiului.

imagini ale clădirii, realizate de Soterius în secolul al XVI-lea

Markus Pempflinger, implicat financiar și politic alături de întreg orașul, falimetând este nevoit a vinde reședința sa. În 1545, municipalitatea cumpără pentru 1922 de guldeni casa care devine astfel sediul Primăriei Sibiului pentru următorii 400 de ani. În 1947 autoritățile comuniste decid a muta Primăria într-un nou sediu (despre care am scris aici). În vechiul sediu al Primăriei a funcționat pentru o perioadă societatea de construcții a orașului.

intrarea în Casa Altemberger

Între anii 1967-9168  se decide restaurarea completă a edificiului, ocazie cu care se reface înălțimea originală a turnului locuință. Aici se va muta muzeul de istorie al orașului care devine parte a Muzeului Național Brukenthal, așa cum este și astăzi.

curtea interioară a Casei Altembergerîn perioada în jurul lui 1900 și după 110 ani. se poate vedea turnul locuință, înainte și după restaurare

sala de arme a Primăriei, colecția fiind și astăzi expusă în același spațiu

În clădire exista pe lângă birourile administrative, sala de ședințe a Magistratului, sala de recepție, arhiva orașului, închisoarea și sala de torturi. În secolul al XIX-lea serviciul de pompieri funcționa în sediul primăriei.

mașina de pompieri a Sibiului la finalul secolului al XIX-lea

curtea interioară a Casei Altembergerîn perioada în jurul lui 1900 și după 110 ani.

Prima fază a construcției au însumat turnul locuință și câteva corpuri ale clădirii dinspre strada Centumvirilor, unde se află bowindow-ul și loggia. Aceste prime aspecte au făcut ca întregul complex să fie considerat de către istoricii de artă drept cel mai important edificiu laic construit în România în stilul gotic.

elemente gotice ale clădirii: bowindow-ul

elemente gotice ale clădirii: loggia

elemente gotice ale clădirii: nervuri

elemente gotice ale clădirii: muluri în ancadramentele ferestrelor

În timpul lui Johann Lulay se construiește clădirea principală. Noi construcții sunt realizate în timpul în care aici funcționa primăria, cînd se organizează sala de consiliu dar și noi corpuri ale clădirii. În timpul vizitei împăratului Joseph al II-lea, comunitatea va amplasa o placă comemorativă a evenimentului desupra intrării principale.

reconstituirea sălii de consiliu a Sibiului

placa comemorativă realizată în memoria împăratului Joseph al II-lea

Clădirea rămâne astăzi una dintre cele mai frumoase clădiri ale Sibiului, unul dintre colțurile cele mai frumoase ale cetății.

fotografie realizată de Theodor Glatz

Distribuie articolul:

12 comentarii

  1. Trista decizia din 2006 de a anula practic rezultatul restaurarii Fabini care punea in evidenta paramentul pictat in maniera specifica locului, ce imita piatra de talie. Nu stiu exact cum a fost avizata atunci smacuirea fatadelor in ocru de colo pana colo … O chestie pe care i-am reprosat-o dlui Luca.

  2. pt adrian

    sunt istorici si arhitecti care sustin ca acea pictare nu era specifica, neexistand dovezi in acest sens, ba chiar ca nici turnul nu era atat de inalt…opinii si opinii

  3. Nu stiu pe ce se bazeaza istoricii si arhitecti respectivi. Fabini se bazase pe stratigrafia tencuielii, pe martori autentici ce inca se mai puteau vedea pe zidurile exterioare coborand pe strada in lungul vechiului zid de incinta. Martorii aia au fost acoperiti la ultima interventie. In ce priveste inaltimea turnului este de discutat. Fireste, Fabini s-a bazat pe martorii din zidarie existenti care cred ca indicau o anumita panta dar si din studiul vedutelor orasului. Revenind la zugravirea otova a complexului, asta cred ca este unul dintre exemplele cele mai clare ca o obligatie de folosinta ce lipseste poate duce la interventii gresite. Daca cineva zice ca acea tehnica nu era specifica il invit sa urce in sarpanta bisericii de la Dealu Frumos unde se poate observa inca aceasta colorare a fatadelor turnurilor realizate la inceputul sec. XVI.

  4. pt adrian

    foarte corect

  5. Daca as sta sa fac un top al celor mai frumoase orase din romania as situa sibiul ca fiind cap de serie Ca si adrian as vrea tare mult sa incerc sa imi dau seama de unde au avut sibienii cei mai tari arhitecti care au putut iata sa faca o minunatie de oras.Desi romania pe langa multe alte tari este o tara care intotdeauna va avea parte de resurse turistice.Ma bucur tare mult ca acest oras si-a pastrat nucleele atat de coerente.Putem vedea foarte multe desi am trecut decat odata .Ce pot sa spun daca va prezint orasul meu veti putea analiza putin de pe http://stiricampina.info/ Ce pot sa spun succes in continuare si sper ca romania sa aiba din ce in ce mai multi turisti pentru ca avem o tara frumoasa chiar daca avem si noi problemele pe care le avem nu trebuie sa avem acum chiar o parere sumbra despre ea ….o zi buna tuturor si multa bafta

  6. Buna inca odata razvan as avea si eu o intrebare la tine avand in vedere ca nu ai o sectiune de contact o sa iti scriu aici si imi cer scuze ca trebuie sa o fac.Vreau sa te intreb daca nu vrei cumva sa facem un schimb de linkuri cu site-ul http://stiricampina.info/ un site de stiri locale dar si din tara si imi trimiti daca se poate un email pe cel care l-am pus la comentariu ..O zi cat mai bun iti doresc si succes in continuare la cele mai frumoase postari pentru ca blogul tau merita citit si apreciat foarte mult!

  7. În acuarela lui Alexander Trichtl ce redă Pempflingergasse apare la baza grădinii Casei Altemberger un acces ce este, în zilele noastre, destul de vizibil în structura de zidărie. Din ce se observă la fața locului ar fi mai multe ”degajări” în structură.
    Am întrebarea: Despre ce este vorba, dacă se știe ceva despre așa ceva … ?

    Am compus o paralelă între acuarelă și realitatea din 2014. Se poate descărca de la adresa:
    https://we.tl/WSIrKL9we2

    Mulțumesc!
    Marian D. Petrișor

  8. pt Petrisor D. Marian

    te-aş ruga să îmi dai şi mie pictura. Curtea a doua a fost pe rând turnătorie, a fost şi închisoare, au fost şi alte anexe care nu ţineau de activitatea zilnică a Primăriei. Deducţie logică ar putea fi că se realizase un acces alternativ pentru a se ajunge în spaţiul clădirii dinspre strada Odobescu. Recunosc că nu ştiu când şi cum. Să nu te uiţi la zidul actual ca cel veridic pentru că restaurarea din anii 60-70 ai secolului trecut a dat o mare parte din zid jos şi în spate e beton. Nu ştiu acum să spun cât şi unde…

  9. Alexander Trichtl – acuarelă Sibiu
    Se poate descărca de aici:

    https://we.tl/NNVbKZi784

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*