20Sep
Hot-Sale-Peace-font-b-Love-b-font-font-b-Rugby-b-font-Vinyl-Decals-Bedroom

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU

RUGBY-UL SIBIAN

Acest text nu imi aparține. Este scris de iubitorii rugby-ului sibian din Fundația ”Bebe Boboc” cei care încearcă de ani buni să revitalizeze rugby-ul românesc. Îl redau integral pentru popularizare și pentru a înțelege cât mai mulți povestea frumoasă a rugby-ului sibian, pe care încercăm să o reînviem.

Sportul jucătorilor puternici şi activi, uşori şi abili, solizi şi rapizi, cu toţii probând nobile trăsături de caracter, are în oraşul de pe Cibin o istorie de peste şase decenii. Primii rugbişti au jucat în culorile unei echipe militare – Aripile R P R – şi, ulterior, în cele ale formaţiei Progresul Arsenal.

Sub îndrumarea antrenorului N. Zidaru au evoluat jucători legendari ca: dr. Eftimescu, dr. Leşe, maior Cristea, Cristăchescu, Bordon, Krauss, Vintilă, Mitrofan, Borcea, Frăsineanu, Lăzăreanu, Zamfir, Ric, Schuster, Herhat.

În anul 1965, pe terenurile Electrica şi Obor, C S M Sibiu, formaţia care a preluat sarcina continuării şi dezvoltării rugbiului sibian, antrenată de Bebe Boboc şi Erwin Thomas, domina clar întrecerile Diviziei B. Mulţi dintre cei ce activau pe teren au fost formaţi de antrenorii N. Zidaru, dr. Eftimescu, Tudor George-Ahoe, Bebe Boboc. Răsplata tuturor eforturilor avea să vină în anul 1969, an în care Periam, Găldeanu, Cacoveanu, Cherciu, Vincze, Lup, Lomotă, Agavriloaia, Moga, Poclitaru, Gligor, Tămaş, Morariu, Crâjmariu, Schotsch, Pop, Ianusevici, Muşat, Găldeanu, Gancea duc, în urma unui turneu de baraj, echipa pe prima scenă a rugbiului românesc.

Acum, jucătorilor din pepiniera proprie li se alătură rugbişti valoroşi din ţară, gata să facă din Sibiu un punct de reper pe harta sportului cu balonul oval. Ani de zile, avându-l pe margine pe legendarul Bebe Boboc, cei de la C S M Sibiu, magistral conduşi din teren de Dumitru Răşcanu, au învins, după meciuri extrem de spectaculoase, renumite echipe din capitală – Steaua, Dinamo, Griviţa Roşie, Sportul Studenţesc etc. – şi pe cele din Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Constanţa, Baia-Mare etc.

Marile împliniri vor veni după anul 1989, atunci când generaţia lui Banciu, Jianu, Ungurean, Mărgineanu, Sărac, Dumitru, Prohor, Leordean, Cocârcă, Lupaş, Negru, Feraru, Sârbu, Amarie, Tămaşiu, Florea, Zeicu, Zamfir, Seceleanu etc. va câştiga – cu unii dintre ei evoluând în teren -, în două rânduri, Cupa României. Satisfacţia câştigării unui trofeu naţional o amplifica pe cea generată de clasificările pe podium sau în apropierea lui în întrecerile Diviziei A.

Sucesele rugbiului sibian, la seniori şi la juniori, au purtat amprenta unor antrenori valoroşi, dintre care s-au detaşat Bebe Boboc, Dumitru Răşcanu, Ioan Stanciu, Mircea Beianu, Ioan Lomotă, Nicolae Gangan, Emil Sârbu, Radu Popeţi, Petre Suciu. Datorită lor, dar şi ca urmare a talentului şi perseverenţei cu care sportivii au înţeles să se dedice unui sport atât de dinamic, spectaculos şi nobil, numeroşi rugbişti sibiani au fost convocaţi la trialuri ale lotului naţional al României.

Răşcanu, Becheş, Ungurean, fraţii Fugigi, Urdea, Ignat, Seceleanu, Nedelcu, Drăguceanu au îmbrăcat, în nenumărate rânduri, tricoul cu frunza de stejar. Nu doar ei! Iancu Jianu a fost componentul echipei de tineret a României care a înfruntat Franţa, pentru aurul Campionatelor Europene. Toate aceste succese au fost posibile cu sprijinul tuturor celor ce-au iubit şi preţuit jocul de rugby. Reprezentativ rămâne inginerul Ilarie Munteanu, de la Întreprinderea Mârşa. Astăzi, ignorat de factori decidenţi din sfera politicii şi din administraţia locală, rugbiul continuă să existe în Sibiu, prin implicarea celor ce au înţeles că a iubi acest sport înseamnă a iubi, cu adevărat, viaţa. Toţi cei ce continuă a-l susţine sunt rugbiştii de ieri şi de astăzi, marii sufletişti ai unui joc pe care nimeni nu-l mai poate abandona din momentul în care a avut ocazia să se întâlnească cu el.

Şi pentru că rugbiul e o mare familie, există credinţa că, alături de sibienii dornici să redea acestui sport ceva din strălucirea de odinioară, se vor afla numeroşi alţi împătimiţi ai sportului oferit cadou omenirii de către pastorul William Webb Ellis. Terenul din Dumbrava Sibiului, adus la standardele unor timpuri moderne, trebuie să continue a-şi împlini rolul pentru care a fost creat, acela de a fi leagăn, sursă de regenerare şi punct de sprijin al rugbiului sibian.

Untitled11

Untitled1

Untitled

Distribuie articolul:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*