11Iun

SAMUEL VON BRUKENTHAL – 10 MARI SIBIENI

Este nascut la Nocrich, langa Sibiu dintr-o familie patriciana (numita Brekner la inceput dar apoi este inobilata si primeste numele von Brukenthal) din scaunul Nocrichului (care este unul dintre cele sapte scaune ale comunitatii sasesti). S-a nascut in anul 1721.

Studiaza la Sibiu, la Colegiu ce astazi ii poarta numele. Lucreaza apoi in administratia transilvaneană de la Sibiu dar pleaca la Jena si la Halle pentru a studia filosofie. Se apropie de curtea princiara de la Berlin dar pleaca la Viena unde devine cancelar provincial.

Revine la Sibiu in 1745 unde intră intai in Cancelaria administraţiei locale, cea mai inalta functie ocupata fiind cea de vicenotar al Sibiului. Urca pe scara ierarhica pana a ajunge consilier personal al imparatesei Maria Tereza. El va crea si conduce secretariatul pentru natiunea sasească de la Viena si va ajunge seful Cancelariei Curtii imperiale (1765). Din aceasta functie va ajuta comunitatea sasească din Transilvania a se forma in intreg Imperiul. Relatia buna a lui Brukenthal cu imparateasa Maria Tereza se va oglindi in buna relatie a Vienei cu natiunea germana din Transilvania. Pentru meritele sale va fi inobilat cu titlul de baron in 1762.

Palatul Brukenthal in momentul mortii baronului. pictura este realiyata de un anonim transilvanean.

Revine in administratia provinciala, intai ca sef al Cancelariei Aulice pentru Transilvania de la Viena iar apoi ca si guvernator al provinciei, incepand cu 1777. Este retras din functie de catre imparatul Joseph al II-lea in ale carui gratii nu reusise a intra.

In timpul guvernatoriatului sau incepe a isi construi palatele care astazi au devenit un real patrimoniu european. In 1779 incepe constructia palatului localizat in Piata Mare pe fundatiile fostei case a familiei Klocner. Acest palat va deveni centrul vietii mondene a Sibiului dar si centrul cultural, rol ce si-l mentine pana astazi. Pe strada Avram Iancu familia sa va reconstrui un alt palat iar pe strada principala va fi reconstruita casa ce poarta astazi numele de Michael Brukenthal. In afara cetatii, isi va construi o resedinta de vara, localizata astazi la intersectia strazilor Berariei cu Noica. La Avrig va construi Palatul de vara al familiei si o alta resedinta va fi construita la Sambăta.

Casa de vara a baronului de pe strada Noica.

La Viena incepe a isi realiza colectia personala de arta, de stampe, de armamament, de minerale precum si bilioteca sa. Aceasta activitate o va continua si in Sibiu. Devine repede cunoscut in intreg Imperiul Habsburgic pentru colectiile sale importante ca si cantitate dar mai ales ca valoare. Toata aceasta colectie va fi deschisa pentru public. Prin testament el a lasat această cerinta sa fie respectata pe veci. Astfel in 1790, inainte chiar de a muri el isi va deschide palatul spre vizitare, inaugurand astfel unul din primele muzee din lume inaintea Louvre-ului sau a muzeelor italienesti.

A fost casatorit cu fiica primarului Klocner care ii va oferi o zestre consistenta ce il va ajuta in ascensiunea sa politică. Moare in 1803 fiind inmormantat in catedrala evanghelica din Piata Huet. Aceasta va fi o clementa oferita in onoarea sa, inmormantarile incetand a se mai face in aceasta biserica si imprejurul sau cu un secol mai devreme.

Distribuie articolul:

8 comentarii

  1. acord votul meu pentru S Brukenthal ! e normal, doar aici lucrez si nu numai dar,chiar merita toata lauda si nu gresim deloc daca il alegem no.1 !!!
    succes !!!

  2. spuneam:
    „Casa din Avram Iancu nr. 8 a fost cumparata si transformata de Michael, nepot de frate al baronului. Daca adresa din „strada principala” e Balcescu 12 (parca) atunci nu aceea e casa Michael Brukenthal desi tot a lor a fost, anterior achizitiei din Avram Iancu 8. E si similara la nivelul curtii de alftel.”

    Casa din Avram Iancu se cheama de fapt casa Michael si Carl Brukenthal si are in zidurile sale faze ce sunt cu certitudine anterioare sec.XVIII – poate chiar XV dar sigur XVI. Din cate imi amintesc, fatada principala (cu adaugarea balconului) a fost refacuta undeva in jurul 1814.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*