ADOLF SCHULLERUS – 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1864 la Făgăraş. A studiat la Sibiu, la Colegiul Brukenthal. La Berna, Leipzig şi Budapesta va studia teologia şi germanistica.

Se stabileşte definitiv la Sibiu. Aici se va dedica cercetării. Se implică în studierea şi catalogarea folclorului românesc. În 1907 a fost numit preot al parohiei Sibiului, apoi vicar episcopal în 1922.

Este unul dintre principalii creatori ai „Dicţionarului dialectului săsesc din Transilvania”, lucrare capitală a culturii româneşti. Proiectul este şi astăzi continuat de cercetătorii Institutului Academic de la Sibiu. El a publicat primele volume în 1908.

A publicat lucrări de gramatică, de lingvistică, biografii, de istorie a literaturii, de etnologie şi folclor dar şi lucrări de beletristică.

S-a implicat şi în viaţa socială a minorităţii germane, fiind preşedinte al Comitetului Central Săsesc din Transilvania în perioada unificării cu România (1918 – 1919). Din poziţia sa, între 1919 şi 1926 va fi senator al României.

Este considerat unul dintre cei mai importanţi cercetători ai primei jumătăţi de secol al XX-lea, din România.

Moare în 1928 la Sibiu.