La doar 26 de ani participă la desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. a fost numit tribun al prefecturii a II-a de la Sebeş. Condamnat la moarte, scapă la bunăvoinţa generalului polonez Bem.
Se stabileşte în 1849 definitiv la Sibiu. Aici va fi judecător, iar poi va fi numit jude regesc la Miercurea Sibiului. Paralel va fi deputat în Dieta Transilvaniei şi mai târziu în parlamentul Ungariei de la Budapesta.
A fost preşedinte al Partidului Naţional al Românilor din Transilvania, ajutând la unificarea acestuia cu cel din Banat. A fost unul dintre principalii susţinători ai pasivismului ca poziţie politică a PNR în relaţiile cu guvernul maghiar.
Moare la Sibiu în 1891.
