HANS OTTO ROTH – 10 MARI SIBIENI

Se naşte la Sighişoara în 1890. A studiat în oraşul natal pentru ca apoi să îşi realizeze studiile universitare în drept la Budapesta, Viena şi Zurich. Doctoratul îl va obţine în capitala Ungariei.

A lucrat întâi ca jurist la Budapesta, luptă pe front în 1917, dar revine în 1918 în Transilvania, la Sibiu. Aici va prelua redacţia ziarului „Siebenbürgisch Deutschen Tageblattes”. Este numit secretar al Comitetului Central Săsesc, organizaţie ce va aproba unificarea Transilvaniei cu România. Va merge la Mediaş pentru a îi înainta hotărârea, regelui Ferdinand I al României.

Din 1919 va fi deputat al organizaţiilor săseşti, în Parlamentul României. În 1932 este numit preşedintele Grupului parlamentar al deputaţilor minorităţii germane. Datorită activităţii sale politce, va fi numit în 1938 senator pe viaţă a României. Între 1932 şi 1934 va fi preşedintele Uniunii Grupurilor Etnice Germane din Europa.

pagina din actul de deces al lui Hans Otto Roth

În Sibiu el va fi numit ca preşedinte al Hermannstädter allgemeine Sparkassa, banca comunităţii germane. A condus Uzina electrică din Sibiu şi va fi prim epitrop al Biserciii Evanghelice din România, cu sediul în oraşul nostru.

Remarcabilă este politica sa antinazistă şi anticomunistă. A refuzat postul de ministru al minorităţilor în guvernul pro-nazist al lui Gigurtu şi apoi postul de ministru al Justiţiei în cabinetul Antonescu. Îl critică pe Hitler pentru politica sa antievreiască.

A fost exclus din mişcarea politică germană, ce devenise întretimp prohitleristă (Grupului Etnic German din România).

Odată cu instaurarea regimului comunist, el va intra în vederile Securităţii. Va condamna deportarea saşilor în Siberia şi în Bărăgan, precum şi exproprierea acestora.

pagina din actul de deces al lui Hans Otto Roth

În 1952 el a fost arestat din Sibiu, pierzându-i-se urma definitiv. Se pare că a murit în detenţie în 1953, în Bucureşti. Corpul nu a fost recuperat nici în prezent.