Revine la Sibiu, unde a îndeplinit mai multe funcţii în adminitraţia locală. În 1522 va fi numit notar al oraşului, funcţie ce o va deţine până în 1525.
Se implică în viaţa politică a Transilvaniei, susţinând cauza Sibiului şi a fracţiunii pro-habsburgice din Transilvania. Se va alătura aparatului lui Ferdinand I de Habsburg, cel care îşi va atrage în cancelaria sa nenumăraţi transilvăneni.
Va avea o intensă activitate diplomaică, în perioada războiului civil din Transilvania, el a fost cel care va menţine relaţia între principii Moldovei şi Ţării Româneşti cu Casa de Habsburg. Pentru activitatea sa, va fi înobilat de către Casa de Habsburg.
Activitatea sa umanistă se traduce prin notarea deselor sale călătorii în o serie de lucrări. Cele mai cunoscute lucrări ale sale fiind publicate în 1550 la Viena, amintind „Moldaviae quae olim Daciae pars, Chorographia” şi „Chorographia Transylvaniae, quae Dacia olim appellata, aliarumque provinciarum et regionum succincta Descriptio et explicatio”. Mai mult, el va fi cel care va realiza primele cartografieri ale Transilvaniei şi ale spaţiului românesc. Cea mai cunoscută realizarea a sa este harta Transilvaniei din 1550, hartă ce o va dedica şi dona cetăţii Sibiului.
