23Sep

NAPOLI, SENZAȚII TARI!!!

Dacă nu mergeam la Napoli, imi era ciudă și imi părea probabil și acum foarte rău. Am mers, iar acum am ce povesti. Rămân cu povești, amintiri și imagini ce greu pot fi șterse.

Dacă despre Siena am numai cuvinte de laudă cu amintiri dintre cele mai fericite, Napoli îmi oferă gânduri amestecate de plăcere păcătoasă și curată, de mizerie și veselie, de istorie și prezent.

domul

Simți că orașul a fost ceva mare și dacă știi ceva istorie știi că aici a fost capitala unui regat medieval, poate unul dintre marile regate ale Evului Mediu, regatul Celor Două Sicilii.

Până la Napoli faci între două și trei ore, depinde de viteza trenului cu care mergi și dacă nu ai ”norocul” de a avea o întârziere de cinci ore.

drumul perfect cu trenul

Gara este unicul lucru modern în acest oraș aflat la periferia Uniunii Europene. De acolo dai de mașini în viteză, de șantiere, de clădiri strâmte și înalte, de mizerie, muuuultă mizerie.

imaginea obișunită a orașului vechi

Dacă nu ar fi fost domul napoletan, pulcinella și mai ales pizza (MammaMia ce pizza!!!) plecam dezamăgit și răvășit de imaginile de ghetto ale centrului istoric. Orașul este total diferit ce ceea ce știam despre orașele medievale ale Europei. Străzi strâmte dar geometric aranjate, înalte și sumbre. Oameni parcă rupți din romanele gotice ale începutului de secol trecut, ies din când în când dintre pereții medievali ai Napoli-ului.

Domul este spectaculos la fel ca biserica unde se pare că Boccaccio a întâlnit-o pe fiica regelui. Dacă domul napoletan se vede și este curat, nu același lucru îl pot spune despre cealaltă biserică pe care am descoperit-o dintr-o curiozitate morbidă de a vedea ce este în spatele gunoiului.

biserica lui Boccaccio, fațada nu îți spune nimic, dar odată intrat o hală enormă îți cucerește sufletul

Salvarea a venit de la deliciul culinar napoletan, pizza! Cu informațiile exacte date de un prieten capidavan am ajuns pe Via dei Tribunali (ironic in Napoli) si acolo am descoperit pizzeria lumii. Ieftin ca la Kon Tiki (de fapt era un Kon Tiki al Napoli-ului) si cu un limoncello din partea casei am savurat, nu una, nu două, dar trei pizze (eram doi, nu vă speriați). O margherita, o diavola si o mozarella di bufalla. Gustul nu se compară cu nimic din ce este pe la noi. Dacă aceea e PIZZA, ale noastre sunt banale gume înfundate în pseudo sos de roșii.

intelectual citind din vasta literatură italiană…

Kon Tiki-ul napoletan

Napoli este ieftin, lumea este ieftină, poți cumpăra lucruri bune la un preț mic. Peste tot dai de oameni care stau, aparent nu fac nimic și totuși sunt cei care caută și urmăresc orașul. Toți cu care am vorbit imi spuneau că Napoli este anarhie, locul în care legea nu contează.

via dei Tribunali, locul unde oamenii, tarabele, mașinile, scuterele și nebunii se întâlnesc de-a valma

Napoli este India în Europa, este tărâmul exotic al Europei, este acea călătorie de poveste care o poți face ieftin și care o poți povesti după ani. Mergeți, de ce nu, la Napoli și trăiți măcar și pentru câteva ore adrenalina Europei necontrolate, exotice, uitate de timp și murdare după canoanele ue-niste.

picturi renascentiste peste picturi romanice

Renaștere

arheologia și-a făcut datoria

delicatese napoletane

fotbalul este acasă…

pe aici intrii în orașul subtaran, orașul antic roman care a fost descoperit dedesubtul celui medieval

la Napoli au alți eroi…

san Gennaro veghează asupra nebuniei napoletane

Distribuie articolul:

Un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*