2Sep

PE URMELE SULTANILOR……ULTIMII PAȘI

Pergam, templul împăratului Traian

După ce am vizitat cam tot ce era în zona kusadasiana, am pornit spre nordul Turciei, spre graniță și mai concret spre casă. Nu puteam doar să mergem, așa că am făcut o serie de opriri în locuri pline de istorie și simboluri.

Selcuk, mormântul sfântului apostol Ioan

Prima oprire a fost în orașul vecin, Selcuk, mai vechiul Efes, unde ne-am oprit la mormântul sfântului apostol Ioan. Orașul acesta banal la prima vedere este locul unde era templul Artemisei (una din cele șapte minuni, din care din păcate au mai rămas doar câteva pietre), aici a trăit apostolul Ioan, aici există un oraș greco-elenistico-roman deasupra căruia se înalță cetatea bizantină iar în apropiere o moschee otomana, adică peste 2000 de ani de istorie a lumii.

Izmir

A doua oprire o facem la Izmir, anticul Smyrna, un oraș curat, frumos, cu o Egee mai albastră ca albastrul, cu multă verdeață și arhitectură ce amintește mai degrabă de Franța. O cafea, o fotografie, o admirare și Izmirul a fost cucerit de turistul din mine.

ascensorul Izmir-ului, construit la începutul secolului trecut pentru a facilita drumul pensionarilor, acum loc ideal de belvedere.

Izmir

De aici, pe coastă, ne-am continuat drumul, oprindu-ne la Pergam, locul de unde vin pergamentele (pe bune că de la acest oraș își trag acestea numele) în vârful unul munte, deasupra lumii. Dacă vă amintiți manualele vechi de istorie la capitolul dedicat artei antice, era o fotografie a unui altar grec. Este vorba despre cel din Pergam, iar dacă ajungeți în Museum Insel din Berlin la muzeul Pergamon, aveți posibilitatea de a îl vedea.

la Pergam, turcii au construit un teleferic pentru ca lumea să ajungă mai usor și mai confortabil în vârf. Despre organizarea turistică și patrimonială a acestora am sa scriu un articol întreg, pentru că am fost absolut impresionat

intrarea în muzeu, se leagă de ce am scris mai sus

Pergam, apeduct

Pergam, teatrul antic

Ora târzie m-a făcut să ratez, Troia, muzeul închizându-se la ora la care am ajuns în fața sa. O perfectă scuză de a mai vizita această minunată țară.

…..așa am trecut Dardanelele…..

După o înoptare în cochetul Canakkale, am pornit-o prin Dardanele, peste marea Marmara spre Galipolli sau mai corect, turcește, Gelibolu. Un oraș din care a rămas doar cu amintirea faptelor istorice, a bătăliilor din Primul Război Mondial, a lui Piri Reis (muzeul său nu mai există) și a norocului că poți traversa în Europa prin acest loc.

Gelibolu

Gelibolu, fostă fortificație a orașului, fost muzeu a lui Piri Reis

Gelibolu

Edirne, moscheea

Mergem mai departe și oprim la Adrianopole sau Edirne, prima capitală a Imperiului Otoman, ultimul (sau primul, depinde de direcţie) mare oraș al Turciei. Ceea ce trebuie să vizitați, absolut obligatoriu, în acest oraș este moscheea lui Selim al II-lea, poate cel mai curat exemplu de artă clasică otomană. Absolut grandioasă, liniștita clădire te atrage prin coloristica sa, prin muzicalitatea sa și prin ceea ce a însemnat odată. Lângă ea, am descoperit o altă clădire, în prezent hotel, dar care mi s-a descoperit ca un palat imperial, locul în care s-a născut Mahomed al IV-lea, cel ce în 1453 a cucerit Constantinopolul și a așezat definitiv Turcia pe harta europeană.