ION NEGOIŢESCU – 10 MARI SIBIENI

S-a născut la Cluj în 1921. Studiază la Cluj şi Aiud, dar ajunge la Sibiu, unde va studia literele la facultatea refugiată de la Cluj.

A fost un permanent critic al regimurilor dictatoriale ce s-au perindat la conducerea României. Devine unul dintre membrii fondatori ai Cercului Literal de la Sibiu, una dintre cele mai importante miscari literare romanesti din secolul al XX-lea. Va fi dintre cei mai activi membrii. A fost redactorul „Revistei Cercului Literar” şi de multe ori vârful de lance al mişcării.

În perioada comunistă, obţine poziţii modeste, precum cea de bibliotecar la Cluj în institutul Academiei. Este acuzat de trădare naţională şi arestat în urma „procesului intelectualilor” pentru trei ani între 1961 şi 1964. Poziţia sa împotriva se menţine permanent, solidarizând cu Paul Goma.

Devine redactor la reviste importante româneşti precum „Luceafărul” sau „Viaţa Românească”.

Debutează în 1937 în revista „Naţiunea română”. Peste alţi zece ani primeşte premiul scriitorilor tineri al Fundaţiilor Regale pentru volumele sale. Continuă să scrie deşi a fost permanent cenzurat de către autorităţile comuniste. Este perioada în care publică o serie de studii critice. În 1991 îşi publică „Istoria literaturii române”.

Pleacă în 1979 în Belgia, părăsind astfel definitiv ţara. Moare în Germania la Munchen în 1993.