Nu am sa redau tot articolul dar il puteti citi aici.
CORIN TRANDAFIR & LIA DORU TRANDAFIR
Sunt frati. El este lazarist, ea goghista, el a absolvit prin `87 ea prin `84. Amandoi au absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti.
Amandoi au urmat calea studiilor in Statele Unite al Americii. Corin Trandafir studiaza la Fulbright si la St John University din New York, Lia Doru studiaza la California State University.
Doru Trandafir studiaza dreptul comparativ si la Facultatea Internationala de Drept Comparat de la Strasbourg. Este unul dintre cei mai buni specialisti romani al drepturilor intelectuale si al proprietatii dar si a legilor antitrust si de competitie.
S-a implicat activ devenind avocat al multor tranzactii si privatizari din Romania si nu numai. El a devenit apoi avocatul celor mai importanti proprietari ce si-au redobandit vechile lor proprietati din tara noastra, proprietari precum Malaxa sau Auschnit. El este unul dintre importantii actori ai retrocedarii Castelului Bran catre familia de Habsburg. In acelasi timp s-a implicat in constructia Fondului Proprietatea.
Lia Doru a fost o perioada jurnalist, apoi a devenit unul dintre coordonatorii campanilor CDR care l-au facut pe Victor Ciorbea primar al Bucurestiului iar pe Emil Constantinescu presedinte al Romaniei. A fost si consilier de stat al prim ministrului Ciorbea.
Astazi ei sunt parteneri ai firmei de avocatura, Rubin, Meyer, Doru & TRandafir.
CAVALERII CETATII SIBIU.
Au existat luptatori legendari sau cavaleri de renume in vremea lor, ce si-au legat existenta de acest oras? Au existat, oare, cavaleri sau simplii soldati in armatele cruciate? Au existat eroi sau luptatori faimosi in vremea lor.
O prima atestare de acest fel este a comitelui Joachim, comitele Sibiului. Acesta, in 1213, este trimis de catre regele maghiar Andrei al II-lea, la sud de Dunare catre cetatea Vidin in ajutorul vasalului Borila. Comitele Joachim cu armata sa transilvana va asedia Vidinul, il va supune si il va reda tarului bulgar. In 1217 regele Andrei al II-lea va pleca cu o armata de 20.00 de cavaleri si pedestrasi catre Acra in cea de a cincea cruciada. Nu cred ca ar mira pe nimeni daca in aceasta armata ar fi luptat si sibieni, poate chiar si acest Joachim.
Un alt comite erou este Antonius Trautenberger, comite intre 1431 si 1444. Antonius Trautenberger a fost cel care a condus apararea cetatii in patru asedii ale otomanilor. In 1432, 1437, 1438 si 1442, cetatea va fi inconjurata de armatele otomane in incecarea acestora de a o supune, cetatea Sibiului fiind considerata cheia Transilvaniei. Daca in 1432, 1437 si 1438 cetatea rezista fara ajutorul armatei maghiare (in 1437 armata cetatii infrange in batalie, armata otomana), in 1442 Ioan de Hunedoara vine in ajutorul cetatii si elimina asediul impus de otomani.
Un alt erou militar al cetatii este patricianul Georg Hecht (am scris deja un articol despre el in 13 iulie). Primar intre 1491-1492 si in 1495, Hecht avea o experienta militara bogata, el participand in 1479 la victoria lui Stefan Bathory, voevodul Transilvaniei, si a lui Pavel Chinezul de pe Campul Painii, Hecht conducand contingentul de cavalerie saseasca. Remarcabila este victoria armatei sibiene in fata contingentelor otomane ce intrasera in Transilvania si jefuisera intreaga Marginime a Sibiului. Georg Hecht ii va urmari pana la Turnu Rosu unde ii va infrange. Vladislav al II-lea, regele Ungariei, il va numi “miles aureatus” (luptator innobilat).
Markus Pempflinger a fost jude al Sibiului in perioada dezintegrarii regatului maghiar. Fidel al casei de Habsburg, el va deveni unul dintre liderii gruparii pro-habsburgice din timpul razboiului civil. El isi va investi intreaga avere in sustinerea armatelor si a diplomatiei. Sibiul va fi asediat de Zapolya, va rezista dar in cele din urma va incheia pace cu Zapolya.
Acestia sunt doar cativa dintre cei care s-au bucurat de faima datorita meritelor lor militare. Istoria cetatii ascunde mult mia multe astfel de nume.
Duminica viitoare vom enumera marii intelectuali ai cetatii.
IOAN METIANU.
Stiati ca edificiul Catedralei noastre ortodoxe era sa fie construit in alta parte? Probabil ca nu. La inceputul secolului al XX-lea cand s-a decis constructia unei mari biserici a crestinilor ortodoxi a existat o polemica inflacarata cu privire la locatia acestui edificiu.
Cel care a decis locatia si care a luptat cu toata lumea pentru acestea a fost Ioan Metianu, mitropolitul Ardealului. Nascut in anul 1828 la Zarnesti, va deveni mitropolit al Ardealului in anul 1898 dupa ce a fost pe rand preot in Rasnov si Zarnesti, episcop al Aradului si in cele din urma datorita relatiei sale foarte apropiate cu Andrei Saguna, va fi ales de Sinod, mitropolit.
Principalul sau interes a fost in edificarea unei biserici impozante pentru a puncta si a dovedi importanta bisericii ortodoxe din Ardeal. Un alt interes, la fel de important a fost pentru mitropolitul Metianu a fost dezvoltarea seminarului ortodox, acest lucru insemnand si construirea unui nou sediu.
edificiul catedralei ortodoxe interiorul catedralei ortodoxe
imagini de arhiva, cca. 1930.
Odată cu creşterea influenţei oamenilor de afaceri, clerului şi intelectualilor de origine română şi de rit ortodox, aceştia au înţeles nevoia de a-şi construi o biserică, impozantă, egală ca importanţă celorlalte biserici din Sibiu. Ea nu era construită pentru a deservi credincioşii sibieni, ci ea trebuia să devină catedrala tuturor credincioşilor ortodocsi din mitropolia Ardealului.
Sinodul Arhiepiscopesc hotărăşte în 1897 să rediscute problema construirii unei catedrale şi locul de amplasare a acesteia. Trei au fost propunerile de amplasare a viitoarei catedrale. Partenie Cosma, directorul băncii „Albina”, propunea două terenuri unde să se poată construi acest edificiu. Unul era pe terenul Soldisch înspre strada Andrei Şaguna iar celălalt pe locul grădinii Flora, azi pe strada Victoriei (in zona caminelor studentesti de astazi). Nemulţumit de propuneri, mitropolitul Ioan Meţianu cere o nouă dezbatere asupra terenului de amplasare. În 1900, în cadrul şedinţelor se propune din nou terenul de pe strada Andrei Şaguna numerele 14-16, grădina Flora şi un alt teren de pe strada Victoriei. Prima propunere a aparţinut lui Daniil Popovici Barcianu şi a primit şase voturi, a doua, lui Partenie Cosma şi aceasta a acumulat zece voturi iar ultima a aparţinut lui Ioan cavaler de Puşcariu dar a primit doar un vot. Nici de această dată mitropolitul nu va fi de acord. Hotărârea lui Ioan Metianu era de a demola biserica grecească şi în locul ei să se construiască viitoarea catedrală.
biserica greceasca din Sibiu, cca. 1900.
Dupa cativa ani in care Ioan Metianu a refuzat cu incapatanare sa construiasca catedrala in locatia propusa si acceptata inclusiv de administratia locala condusa de primarul Josef Drotleff, el va castiga batalia si va primi acceptul de demolare a vechii biserici grecesti si de construire a catedralei. În cele din urmă în 1902, la dorinţa de nestrămutată a mitropolitului Ion Meţianu, va fi demolată biserica şi alături de ea celălalte şase clădiri, pentru a face loc viitoarei clădiri a Catedralei Ortodoxe, în ciuda faptului că acest lăcaş fusese declarat monument de arhitectură. Ultima slujbă a avut loc la 13 februarie 1902, parohul fiind Ioan Popa. Fundaţiile acestei biserici se află astăzi sub pavimentul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe.
Cei ce au hotărât construirea acestei biserici, au angajat pe arhitecţii budapestani Kammer Joseph şi Naghy Virgil. Joseph Schussnig, inginerul oraşului urma a conduce lucrările. Picturile au fost realizate de Octav Smighelschi (iconostasul), A. Coulin (cupola, pandantivii). Octav Smighelschi era cel mai important pictor simbolist din Transilvania sfârşitului de secol. Educat la şcoala lui Karl Dörschlag, el va fi cel care va picta altarul în stilul bizantin dar cu influenţe tradiţionaliste româneşti importante.
Dorinta sa era aceea de a avea un complex religios ortodox in interiorul vechii cetati medievale, adica in centrul cultural, in inima orasului. El astfel dorea a puncta si pozitiona definitiv mostenirea romaneasca si ortodoxa in cultutra orasului si in istoria acestuia. Catedrala urma să aibă hramul „Sfânta Treime”. Ea va fi inaugurată pe 13 mai 1906.
In 1911 mitropolitul Ioan Metianu pune capat unei alte dezbateri si decide demolarea intregului complex Tholdologhy (ce fusese cumparat de Biserica Ortodoxa pentru a organiza invatamantul superior ortodox). El va coordona constructia noului sediu.
In 1916 mitropolitul Ioan Metianu moare, lasand in urma sa o mostenire importanta pentru comunitatea sibiana care si astazi se face simtita.
GEORG HECHT.
Secolul al XV-lea aduce in societatea sibiana un proces inedit. In secolul al XV-lea are loc o innoire a patriciatului local. Ce inseamna acest lucru? Multe familii alogene sunt integrate in randul patriciatului originar sibian, care era reprezentat pana in acel moment de vechile familii saxone care se presupune, au participat la cladirea initiala a burgului. Famila Hecht intra in istoria orasului in acest context. Originea familiei este una hanseatica, se presupune ca se trage din Danzig (numele german al Gdansk-ului polonez). La 1411 este atestat chiar un primar al acestui oras cu numele Hecht. Se poate presupune ca acel Hecht era membru al familiei din care o ramura s-a asezat la Sibiu.
imagine interbelica si contemporana a orasului Gdansk (Danzig)
Nu se stie cand s-a nascut Georg Hecht, dar el este cel care va stabili familia, definitiv, la Sibiu. Georg Hecht era negustor. Forta sa financiara il va impune foarte repede mai intai intre mediile influente ale cetatii saxone iar mai apoi chiar in mediile conducatoare ale Transilvaniei si chiar ale Ungariei. In 1444 este ales un Georg Hecht ca primar al orasului. In paralel el devine si mare arendas al camerei miniere de la Baia de Aries, iar mai tarziu devine arendasul monetariei din Sibiu, care in anul mai sus mentionat primeste dreptul de a bate moneda cu pecete regala. Familia, condusa de Georg Hecht ajunge sa controleze mineritul din Transilvania si vamile comerciale ale voevodatului cu Moldova si Tara Romaneasca. Din nou, in 1491, este atestat un primar al orasului sub numele de Georg Hecht. Acesta va conduce destinele cetatii pana la moartea sa in 1496. Remarcabila in mandatul sau este victoria armatei sibiene in fata contingentelor otomane ce intrasera in Transilvania si jefuisera intreaga Marginime a Sibiului. Georg Hecht ii va urmari pana la Turnu Rosu unde ii va infrange. Vladislav al II-lea, regele Ungariei, care isi va stabili curtea regala in urbea noastra in 1494, il va numi “miles aureatus” (luptator innobilat). Experienta sa militara era una bogata, el participand si in 1479 la victoria lui Stefan Bathory, voevodul Transilvaniei, si Pavel Chinezul de pe Campul Painii, Hecht conducand contingentul de cavalerie saseasca. In perioada in care este primar, orasul se dezvolta. Breslele croitorilor si cizmarilor isi construiesc sedii noi (pe locul de astazi a parohiei catolice respectiv pe locul actual al Podului Minciunilor). Turnul bisericii parohiale Sf. Maria (biserica evanghelica) este si el finalizat. In 1494 este atestata prima farmacie din cetate dar si de pe intreg teritoriul actual al Romaniei. 
planul fatadei medievale a Casei Hecht, realizat de arhitectul Hermann Fabini.
In 1493, la 10 ianuarie se naste dintr-o familie nobiliara romaneasca Nicolaus Olahus, cel mai important reprezentant al Renasterii pe teritoriul romanesc.
Casa Hecht, ianuarie 2008.
curtea interioara a Casei Hecht imagine interbelica a Casei Hecht (prima din dreapta)
Cea mai vizibila, palpabila mostenire a acestei importante personalitati a istoriei sibiene, este casa familiei, a carei constructie va fi initiata de catre Georg Hecht si va fi finalizata de urmasul sau, primar si el al Sibiului intre 1577 si 1578, blazonul aflat pe una dintre coloanele apartinand acestuia din urma. Casa ramane in memoria colectiva a sibienilor sub numele de Casa Hecht. Ea se afla in Piata Mare si este unul dintre importantele monumente ale Renasterii sibiene, desi in secolul al XIX-lea sufera importante modificari in spiritul secolului. Tot in secolul al XIX-lea cladirea devine sediul Universitatii Sasesti.
ancadrament gotic aflat pe culoarul principal de intrare a Casei Hecht
1. desen dupa Ludwig Reissenberger 2. fotografie contemporana
O colega blogger-ita, Oana, jurnalista de la Tribuna/ Cotidianul, mi-a atras atentia de lipsa surselor folosite in micile mele articole legate de istoria Sibiului.
Avea dreptate. In scrierea textelor, evident ca ma folosesc de o serie de lucrari care m-au ajutat si in facultate, si ma ajuta si acum.
De aceea acest articol legat de istoria Sibiului este dedicate acelor lucrari capitale care astazi ne ajuta sa scriem istoria orasului.
Realizarea unei istoriografii a Sibiului, oricare ar fi modul de abordare sau tematica aleasă, are la bază studierea unui complex material. Acesta se poate împărţi în cazul Sibiului, în studierea gravurilor, studierea hărţilor, cercetarea documentelor şi lecturarea lucrărilor de specialitate.
Arhitectul OTTO CZEKELIUS numără circa 90 de vederi şi 150 de planuri ale Sibiului apărute până în anii `70 ai secolului trecut. Cea mai veche reprezentare a orasului dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea, intr-o pictura murala dintr-una dintre capelele orasului aflate in actuala Piata Huet (capela a fost demolata la inceputul secolului XX). MIRANDO VISCONTI alături de JOHANN CONRAD PREDTSCHEINER şi STEFAN WELZER au realizat, in 1699, nouă hărţi şi patru gravuri ale Transilvaniei. Gravura Sibiului remarcă aspectul oraşului aşa cum îl găseşte administraţia habsburgică care se va instala aici. Alte gravuri din secolul al XVII-lea apartin lui JOHANN IGNAZ HAAS din 1733, lui SAMUELE SARDI şi ADAM LUDWIG WIRSING apărute în a doua jumătate a secolului XVIII. Un loc aparte îl au două picturi care redau aspectul Pieţei Mari. Una redă decapitarea comitelui Zabanius Sachs von Harteneck în 1703, cealaltă redând un târg la 1789. Secolul al XIX-lea aduce cu el cea mai reprezentativă vedută a Sibiului. Aceasta îi aparţine lui FRANZ NEUHAUSER pictată fiind în 1808. Dintre celelalte lucrări fie ele gravuri, litogravuri, le amintim pe cele ale lui LEOPOLD BEYER (1815), ALEXANDER TRYCHTL (1850), JUSTIN VON ARNZ (1859), LUDWIG ROBACK (1864), GEORG SCHEHT, ALOIS LEYKAM, THEODOR GLATZ, ROBERT KRABS, M. BIELZ, LANDMANN, JOS LONGINOWITS, JOHANN HOEGG, LIBARIUS GRITRBACH, ADAM SLOWIKOWSKI, AUGUST SPÖRNER în 1883. În 1882, viitorul maestru al breslei brutarilor, JOHANN BOBEL îşi prezintă lucrările sale care redau multe detalii ale fortificaţilor oraşului, constructii, care au fost demolate în marea lor majoritate la începutul secolului al XIX-lea. Secolul XIX ne oferă şi primele fotografii realizate de MEINHARDT şi MEISSENBACH, precum şi primele cărţi poştale realizate de GUSTAV THEIS şi EMIL FISCHER. Acesta din urma este poate cel mai important fotograf al Sibiului. Colectiile sale sunt o excelenta dovada in acest sens. Contemporan cu noi este FRED NUSS, un alt excelent fotograf al Sibiului. De amintit ar fi şi prezentarile izometrice a Sibiului de la 1900, realizată de HERMANN FABINI în anul 2000 si a lui RADU OLTEANU a Sibiului la 1699.
ridicare izometrica a Sibiului in secolul al XIII-lea.
Hărţile ne oferă şi ele nenumărate informaţii. Prima hartă a oraţului îi aparţine de asemenea lui MIRANDO VISCONTI şi echipei sale din acelaşi an 1699. Amintim aici si hartile realizate in 1829, 1845 (două la număr una dintre aparţinând lui LUDWIG BEYER), 1875 realizată de F.A.R. KRABS şi F.J. DIMITROWITS, cea din 1887 a lui JOHANN BOBEL, din 1896 realizată de corpul militar austriac cantonat la Sibiu. Tot la sfârşitul secolului este realizată la Leipzig harta lui WAGNER şi DEFES.
plan Casa Haller.
Istoriografia poate fi împărţită în nenumărate moduri. În primul rând vorbim de istoriografia de limbă germană. Aceasta este scrisă în marea ei majoritate în reviste de specialitate aşa cum este Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Klingsor, Katalog zür Austellung, Forschungen zür Volks und Landeskunde, etc…
Cea de limbă română este tipărită în marea ei majoritate sau în volume de specialitate publicate - colectiv sau singular - sau în reviste precum Buletinul monumentelor istorice, Revista monumentelor istorice, Historia Urbana, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane.
De remarcat este atat repertoriul tuturor obiectivelor ecleziastice din oraşul Sibiu cat şi lucrarea profesorului ALEXANDRU AVRAM şi a arhitectului IOAN BUCUR. Cei doi autori reuşesc sa prezinte, din punct de vedere arhitectonic, toate imobilele aflate în arealul centrului istoric sibian.
Un loc aparte în bibliografia istoriei Sibiului îl are HERMANN HIENZ. Lucrările sale realizate de-a lungul a câtorva decenii de cercetare, amintind aici lucrarea Bücherkunde zur Volks und Heimatforschung der Siebenbürger Sachsen, publicată la München în 1960, realizează o serie de bibliografii ale lucrărilor care urmăresc istoria saşilor sau a Transilvaniei. Istoria Sibiului are un loc bine definit în bibliografia Transilvaniei. Aceste titluri ajută cercetătorul în a descoperi mai uşor acele lucrări de care are nevoie. Din păcate cărţile sale se opresc în anii `60 ai secolului trecut iar nici un alt istoric nu a continuat munca sa.
In secolul al XVIII-lea MARTIN HOCHMEISTER realiza in 1789 un almanah al orasului Sibiu. Acesta esta prima prezentare de acest tip a orasului, cu numeroase detalii legate de aspectul acestuia, cat si de realitatiile sale. Pentru secolul al XIX-lea, relevante sunt lucrarile lui GUSTAV SEIVERT (Die stadt Hermannstadt eine Historische Skizze), cat si ale lui FRIEDRICH TEUSCH, Wanderungen in Hermannstadt. Următorul veac este mai atent cu astfel de abordări şi reuşeşte sa realizeze o serie de studii importante. Încă din 1909, MORITZ KIMAKOWITZ face un studiu asupra evoluţiei oraşului Sibiu. În 1928 vede lumina tiparului una dintre lucrările cele mai cuprinzătoare care urmăreşte evoluţia oraşului nu numai din punct de vedere istoric sau arhitectural ba, chiar mai mult, autorul sau, EMIL SIGERUS (Von Alten Hermannstadt), reuşeşte sa creeze un portret cât mai fidel al societăţii sibiene. Tot EMIL SIGERUS a conceput o excelenta istorie in date a orasului (1927); lucrarea fiind tradusa atat in limba romana cat si in cea maghiara. Perioada interbelică consemnează studiile lui WILHEM BRÜKNER, ARNOLD PANCRATZ şi ERICH MICHAEL THALGOTT. Dacă primul realizează doar o prezentare a Sibiului, in schimb, ceilalţi reusesc mai mult decât atât si anume: studii ale evoluţiei arhitecturale şi urbanistice care şi astăzi rămân repere importante în studierea ansamblului urban Sibiu. Ultima lucrare importanta dedicata istoriei Sibiului este cea a profesorului PAUL NIEDERMEIER, care realizeaza o minutioasa analiza a orasului medieval transilvan, si, implicit şi a Sibiului.
EMIL FISCHER EMIL SIGERUS
După Al doilea Razboi Mondial istoricii de limbă română îşi fac simţită prezenţa. Lucrarea cea mai semnificativă din acest punct de vedere este cea a lui AUREL DUMITRESCU JIPPA alături de NICOLAE NISTOR pentru primul volum din „Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei” şi de M. H. MARINESCU-FRĂSINEI pentru al doilea volum. Alături de aceste două volume amintim şi studiile lui CONSTANTIN ZAGORIT, MIHAI SOFRONIE sau MIRCEA PĂCURARIU.
În aceeaşi perioadă OTTO CZEKELIUS publică în ziarul Neuer Weg o serie de articole care prezentau elemente din aspectul oraşului (Rund um der Grossen Ring) iar în 1983 este tipărită cartea de amintiri a JULIANEI FABRITIUS DANCU, Plimbare prin Sibiul vechi.
MARTIN HOCHMEISTER JR. PAUL NIEDERMEIER
Mai numerose sunt lucrările care urmăresc evoluţia unui monument sau a unei instituţii care de cele mai multe ori au funcţionat în astfel de clădiri. De asemenea, se remarcă faptul ca o serie de studii devin importante pentru cercetarile ulterioare. Remarcăm, in acest sens, lucrările despre istoria ASTRA (apărute în 1973, 1987, 2001, etc…), studiile lui DIETER NOWAK asupra Liceului Brukenthal, cele ale MONICĂI VLAICU despre arhiva sibiană, ale lui EMANOIL MUNTEANU despre poşta locală, iar despre sala Thalia studiile lui EUGEN ONU. Viaţa ortodoxă din oraş a avut parte de o serie de cercetări; amintim aici pe ILARION PUŞCARIU la începutul secolului, pe GRIGORE MARCU sau pe MIRCEA PĂCURARIU. În secolul al XIX-lea două lucrări au ca obiect studiul organizării militare a oraşului. Prima aparţine lui LUDWIG REISSENBERGER (Uber die Ehenraligen Befestigugen vin Hermannstadt) iar, cealaltă lui FRANZ RIEGER (Die Entwicklung von Hermannstadt in Kultureller und Militarische Bezihrung). Peste un veac ALEXANDRU AVRAM va realiza prezentarea Palatului Brukenthal.
Sibiul are nevoie astazi de o noua editie a istoriei sale, Sibiul are nevoie de continuarea muncii lui Hienz, de realizarea a noi repertorii ale orasului, precum si de monografii. Dar, cel mai important proiect, pe care sibienii trebuie sa il realizeze este redimensionarea istorica si monumentala a orasului. Suntem deficitari din acest punct de vedere; orasul se dezvolta iar cei care muncesc in prezent, in domeniul monumental al orasului, au ramas mult in urma.
ancadrament gotic sibian
Ultimele comentarii