RAZVAN POP

Este fiului lui Constantin Hagi Popp. A studiat la Sibiu, Bucureşti şi Pesta. El s-a dedicat unei cariere militare, devenind ofiţer în armata habsburgică.

Este trimis de familie pentru a-şi desăvârşi ucenicia, la Viena. Aici după studiile economice preia sucursala firmei familiei sale. El o dezvoltă considerabil, ajungând o importantă firmă comercială din capitala imperiului şi de ce nu din întreg Imperiul.

În 1827 el realizează o călătorie de afaceri în Anglia, vizitând mai multe oraşe dar oprindu-se şi la Paris. În 1827 firma îşi câştigă o notorietate europeană, devenind probabil cea mai importantă afacere născută vreodată la Sibiu.

După moartea mamei sale, el se stabileşte definitiv la Viena. Devine expert financiar, unul dintre cei mai recunoscuţi din capitala imperiului. Apogeul său este numirea sa drept director general al Băncii Naţionale a Imperiului din Viena. În acelaşi timp este înobilat, devenind baron de Bahmstetten.

El a sprijinit primii bursieri români plecaţi la studii în străinătate (de ex. Petrache Poenaru). În 1856 el a lichidat afacerea familiei de la Sibiu.

S-a născut la 1938 la Sibiu. A studiat muzica şi revenind la Sibiu, este numit profesor de muzică.

fotografie de Fred Nuss

Activitatea sa nu se opreşte doar la predarea muzicii, el fiind cel care a iniţiat, fondat şi gândit Festivalul Internaţional de Jazz, cel mai longeviv astfel de festival şi probabil cel mai vechi festival din România.

Festivalul de Jazz de la Sibiu precum şi fondatorul său, Nae Ionescu, sunt consideraţi fundamentali pentru istoria jazzului modern românesc.

A murit la Sibiu în 1991.

Foarte multe informaţii despre omul de ştiinţă nu se cunosc. S-a născut la Sibiu în 1894, a studiat în oraşul natal şi apoi în Viena, unde studiază ingineria textilă.

În timpul Primului Război Mondial este arestat în 1917 dar eliberat după Revoluţia Roşie a comuniştilor lui Lenin. Se alătură comuniştilor, reconstruind industria textilă a URSS, ca ministru adjunct al Industriei,  după cel de al Doilea Război Mondial. A reuşit acest lucru, prin cercetăriile sale care au dus la descoperirea de noi componente şi materii prime care astfel au dezvoltat inovaţii ce au avut un succes imediat, fiind ieftine şi uşor de produs.

Este considerat inventatorul fibrei textile sintetice. A murit la Moscova în 1961, fiind înmormântat în zidul Kremlinului.

Provine din familia farmaciştilor Vette ce îşi aveau farmacia în Piaţa Mare, unde astăzi ser află parohia romano – catolică.

A fost la rândui, chimist şi farmacist, năcut la Sibiu. În 1752 el este contractat de către administraţia habsburgică din Transilvania, pentru a efectua o serie de analize asupra zăcămintelor proaspăt descoperite de gaz metan de la Bazna.

Ajuns la Bazna, el va cerceta nu numai zăcămintele de gaz dar şi cele de sare. El este primul care a studiat ştiinţific zăcămintele de gaz metan din România de astăzi. De asemenea, din studiile sale s-a putut remarca elementele benefice ale apelor termale din Transilvania, Bazna devenind mai târziu staţiune balneo – climaterică.

A fost soţia lui Partenie Cosma. Nu se cunosc multe informaţii despre ea.

Este unul dintre cei mai importanţi filantropi ai Sibiului. Multe dintre proiectele pe care Partenie Cosma le-a finanţat din poziţia sa de director al băncii Albina, i-au aparţinut Mariei Cosma.

Cel mai important proiect al său a fost crearea fondului „masa studenţească”, prin care studenţii de origine română primeau ajutor prin asigurarea mâncării zilnice. De asemenea, tot ea a fost cea care a mijlocit crearea unui depozit de 20.000 de florini destinat construirii unui internat de baieţi în Sibiu.

S-a născut în 1909 în apropiere de Bistriţa. A studiat teologia la Blaj. A fost hirotonit în 1934 şi a lucrat ca secretar al lui  Iuliu Hossu, episcop de Cluj.

În timpul ocupaţiei maghiare a nordului Ardealului, este arestat şi condamnat la moarte dar scapă cu viaţă de două ori. Este expulzat şi pleacă la Sibiu.

Autorităţile comuniste îl arestează în timpul procesului de desfiinţare a Bisericii Greco – Catolice, făcând ani grei de muncă la Canal.

biserica Ursulinelor

Este eliberat în 1964 şi revine la Sibiu. Aici  primeşte o cameră pe strada Şelarilor, neprimind la început parohie şi nici dreptul de a profesa şi de a sluji ca preot (în cele din urmă primeşte dreptul de a profesa în bisericile catolice). În casa sa, el îşi va continua viaţa preoţească, transformând-o într-o adevărată capelă clandestină. A fost permanent urmărit de Securitate.

Îi este recunoscută valoarea şi rolul său în Biserica Catolică din România, de abia după Revoluţia din 1989. El a continuat demersul său pentru recunoaşterea Bisericii Greco Catolice şi de primirea unei parohii pentru biserica pe care o slujea (în perioada interbelică existau două parohii în Sibiu, biserica Sf. Vasile din Lazaret şi Biserica dintre Brazi din Terezian). El a reuşit să redeschidă Biserica Ursulinelor care devine astfel biserică greco – catolică.

A murit la Sibiu în 1998.

S-a născut în 1885 la Braşov. A studiat la Braşov şi apoi la Academia de Arte din Budapesta.

Revine în Transilvania, unde predă desenul la Mediaş şi în cele din urmă la Sibiu, stabilindu-se aici în 1918.

A activat paralel ca şi pictor şi gravor. A avut peste 40 de expoziţii personale şi 60 de expoziţii colective . A creat peste 1500 de picturi şi cca. 250 de gravuri.

Un loc esenţial în activitatea sa rămâne redarea vieţii Sibiului, pentru care devine renumit în întreaga lume. În 1965 primeşte ordinul de „Artist Emerit” al României.

A murit la Sibiu în 1980.

Este unul dintre primii sibieni cunoscuţi de istorie. În 1223 este atestat drept preot al Sibiului.

Despre el se cunosc foarte puţine informaţii. Se ştie că venea dinspre Braşov, fie fiind din zona teutonă sau dintr-una din comunităţile prime ale saşilor aşezaţi în Transilvania.

S-a născut în 1897 la Sibiu. A studiat la Sibiu, Braşov şi Mediaş. Războiul îi întrerupe studiile, el înrolându-se mai întâi în armata austro – ungară luptând pe fronturile corpului tirolez de război. În 1919 îl regăsim în armata română ce intrase în Budapesta.

Studiază economia la Cluj şi Viena. Revine în Transilvania, lucrând mai întâi la Braşov. Aici, împreună cu Heinrich Zillich, fondează editura Klingsor precum şi un teatru şi o agenţie teatrală şi un salon de artă. În 1924 fondează la Sibiu, revista „Klingsor” una dintre cele mai importante reviste culturale din România.

Între 1933 şi 1944 a fost directorul Teatrului de Stat German care a devenit rapid unul dintre cele mai reprezentative astfel de instituţii. În această perioadă, teatrul a înregistrat 1,4 milioane de spectatori în peste 3400 de spectacole.

În 1945 reuşeşte a fugi la Innsbruck, în acest oraş refăcându-şi viaţa. A lucrat în cadrul Oficiului de Turişti, ajungând în 1964 responsabilul cultural al Olimpiadei de Iarnă de la Innsbruck.

A murit în 1969 la Innsbruck.

A fost primar al Sibiului pentru trei ani, între 1657 şi 1660, dar rămâne în istoria noastră ca cel care a salvat cetatea de două asedii consecutive ale otomanilor respectiv a principelui Transilvaniei.

În 1658 armata otomană asediază Sibiul în luna septembrie. Sibiul se închide, face faţă asediului dar Magistratul decide a plăti armata turcă cu suma de 25.000 de guldeni pentru a renunţa la asediu. Astfel Sibiul scapă încă odata de armatele inamice.

În 1660 principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczy al II-lea, nemulţumit de relaţia instituţiei sale cu cetatea Sibiului (fiind vorba mai ales de cea financiară şi economică) dar şi pentru că cetatea a oferit ajutor contracandidatului acestuia la tronul principatului, decide a asedia oraşul. Armata sa avunje în faşa zidurilor în ianuarie 1660. Sibiul nu numai că va face faţă acestui asediu, dar îi va răspunde asediatorului, fiind una dintre cele mai de succes victorii ale sibienilor în faţa unor armate beligenrante.

Sibienii, conduşi de Meltzer, reuşesc a rechiziţiona tunuri ale armatei principelui şi au reuşit câteva ambuscade în urma cărora au ieşit de fiecare dată victorioase (au murit mai mulţi asediatori decât sibieni). Sibiul deşi a fost bombardat de multe ori va reuşi a rezista asediului timp de cinci luni.