ISTORIA ORAŞULUI NOSTRU, SIBIU

PODUL MINCIUNILOR sau MINCINOŞILOR

Podul Minciunilor sau Mincinoşilor, fotografie din 2009

Pe locul actualului Pod al Minciunilor, până la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla un rând de case care împărţeau Piaţa Mică pe din două. Pe dedesubtul acestui rând de case exista un tunel curbat, luminat de la jumătatea secolului. Acest tunel era un acces care lega Oraşul de Jos de cel de Sus.

fragmente din Piața Mică, harta din 1829 și 1845, a se remarca culoarul care despărțea cele două parți ale pieţii și care s-a demolat

Intrarea se realiza printr-un turn care aparţinea celei de a două incintă a oraşului, care înconjura actuala Piaţă Mică. Acesta era prevăzut cu o hersă şi era flancat de scări de lemn. În interiorul rândului de clădiri, menţionăm existenţa unei biserici, „Laubenkirche” (citiţi mai multe aici), a halelor de bresle, a cântarului oraşului, a casei baronului Rosenfeld, se afla Casa Jickeli, o farmacie sau Casa Thomas Gulden şi un mic podeţ deumit „Podeţul Laptelui” (lângă turnul de poartă, cam unde este acuma Podul). Pe cele două intraări în tunel existau la 1837, două căsuţe de gardă, păzite de militari.

podeţul intermediar, din lemn, ce a fost aşezat în 1851 pentru pregătirea şantierului de construire a podului de fontă. desen din lucrarea lui Emil SIgerus, Von Alten Hermannstadt.

Podul Minciunilor sau Mincinoşilor după inaugurare în 1859. desenul este foarte interesant, deoarece este una din puţinele prezentări ideale ale unui monument sibian.

remarcaţi felinarele şi modelajul Podului. remarcaţi faptul că exista o promenadă superioară, pe Pod şi una pe sub Pod iluminată şi elegantă (mai ales că renumele pasajului era unul prost până în acel moment).

desen din lucrarea lui Emil SIgerus, Von Alten Hermannstadt, realizat de Franz Michaelis.

culoarul amenajat al Podului Minciunilor sau Mincinoşilor. Litografie de Franz Michaelis

Denumirea veche a locului era „Băncuţele Minciunilor” denumită astfel de Damasus Dürr în secolul al XVI-lea. Mult prea multele gunoaie, care produceau un miros pestilenţial, au decis Magistratul de a lua decizia de a demola acest rând de case, fapt ce se va întâmpla în 1851. Între 1851 şi 1859, aici se va construi cel de al doilea pod de fontă din Europa, în 17 decembrie 1860, acesta fiind inaugurat. Astfel va fi realizată legătura între Piaţa Mică şi Piaţa Huet.

imagini de arhivă a Podului

fotografie a Podului din 1970

Podul a fost restaurat şi curăţat cu metode inovatoare în 2005 – 2006 şi astfel i-a fost refăcută valoarea.

Podul Minciunilor sau Mincinoşilor este astăzi un simbol al Sibiului (în ciuda numelui său cu conotaţii negative). un exemplu este şi faptul că este unicul monument urban amplu decorat cu ocazia sărbătorilor de iarnă (1 Decembrie, Crăciun şi Anul Nou)

Podul este format din patru arcuri aplatizate, care menţin echilibrul între structura de rezistenţă. Decoraţia este realizată prin traforare, printr-un şir de cvadrilobi, realizând şase elemente circulare descrescătoare dinspre arc spre latura arcului.

modele de coloane folosite de constructori, amenajate de constructori. fotografii din 2003, înainte de restaurare. colecţia personală Răzvan C. Pop

Pe arcul de dimensiune maximă, pe latura de sud este aplicată stema Sibiului, pe partea opusă fiind aplicată o inscripţie („1859” – ce atestă anul de finalizare a construcţiei). Pe latura din nord regăsim alte două inscripţii („Fridrich” pe latura opusă plăcii unde este trecut anul construcţiei şi „Hütte” pe partea opusă).

detalii ale Podului Minciunilor sau Mincinoşilor. remarcaţi modelele inferioare ale decoraţiunii precum şi cele ale cursivei superioare. fotografii realizate de subsemnatul între 2002 şi 2009, înainte şi după restaurare.

Restul elementelor circulare sunt decorate cu elemente de tip vegetal şi geometric de influenţă neogotică. Arcurile paralele sunt sprijinite pe două console profilate din piatră în zid de cărămidă, evazate în partea superioară cu balustradă, din bare de metal pătrate, segmentate de piedestale masive pătrate cu muchii teşite. Deasupra a celor patru piedestale ce flanchează marginile podului, sunt aplicate corpuri de iluminat realizate în fontă turnată.

fotografia din 1908, realizată de Emil Fischer (un mare sibian despre care am scris aici)

interesant este o analiză a felinarelor ce au existat pe cele patru coloane din colţurile podului. prima formă a felinarului era cea din 1859. în perioada maghiară, felinarul este schimbat, instalându-se un alt felinar, mult mai elaborat dar şi cu însemnul regalităţii (coroana de deasupra). în perioada interbelică felinarul la început se menţine, tăindu-se doar coroana, apoi este modificat cu cel actual, menţinut miraculor şi în perioada comunistă. ipoteza personală este că de schimbat s-a schimbat doar fragmentul unde se instala becul de iluminat, trunchiul rămând cel puţin ca formă, identic.

Balustrada de metal este realizată în opt panouri decorate în cercei de formă radială de influenţă neogotică. Pe laterale sunt amenajate două rampe de scară din piatră.

picturi dedicate Podului Minciunilor sau Mincinoşilor. primele patru îi aparţin Julianei Fabriţius Dancu (un mare sibian despre care am scris aici) iar ultimele două lui Hans Hermann (un la fel de mare sibian despre care am scris aici)