PORTO

Concediul meu pe anul acesta au însemnat patru zile în Portugalia (Porto o zi și alte 3 în Guimaraes) și alte patru zile la Londra plus o zi (adunând orele) în aeroportul din Munchen.

Să ajungi în Portugalia pare greu dar este destul de ușor, dacă îți plac aeroporturile. Cel mai bun zbor care ni-l oferă Sibiul este, fără-doar-și-poate, zborul de Munchen. Orașul bavarez ne leagă de toată lumea. De la Sibiu poți liniștit zbura spre Noua Zeelandă sau Maldive sau Columbia datorită acestui zbor. Și nu este neapărat scump. Dacă iei din timp biletele (a se înțelege cu 6-7 luni înainte) te costă cât Wizz-ul.

Ca să ajungi la Guimaraes, aterizezi în Porto (pe aeroportul lor ultramodern). Nu puteam rata să văd orașul din nordul Portugaliei, Porto, orașul care leagă marea de vinul roșu din Minho. Porto este alături de Napoli sau de Marseille unul din orașele plăcerilor păcătoase ale Europei. Oraș mediteranean, Porto este vesel și agitat ca un latin, aranjat după noile reglementări ale UE, murdar, ieftin și simplu așa cum a crescut de secole pe râul Douro.

râul Douro trece prin mijlocul orașului

Porto are identitatea sa născută din străzile sale înguste, din orașul medieval vernacular, din inovațiile secolelor XIX și XX, din metal si piatră, din vanilie și vin, din ceramică și fado. Orașul este unul din acei bătrâni ai Europei care au avut o tinerețe anormală dar care îți lasă acum doar poveștile secolelor care au trecut.

Dacă Napoli a fost măreț și acum este decăzut, Porto a fost nici-măreț-nici-decăzut încă de la fondare. Orașul a fost capitală a regatului lusitan, a fost poate cel mai mare centru comercial al Atlanticului, a fost una din marile porți ale descoperirii lumii și astăzi este același oraș în care îi simți măreția și îi miroși ”pasteis”-urile sau îi bei vinul sângeriu care l-a făcut renumit în toată lumea.

”pasteis de nata”, dulcele național al Portugaliei. Mille feuille umplut cu vanilie. Un fel de kremschnit…

Porto se laudă dintotdeauna cu infrastructura sa. La prima vedere străzile acelea mici și agitate cu priviri strâmbe nu te-ar convinge dar daca înțelegi atent unde ești, înțelegi că acesta nu a fost niciodată un oraș al regelui sau a unui mare conte sau a episcopului. Porto a fost orașul în care lumea a circulat și mai mult au circulat toate mărfurile lumii de la miile de butoaie de vin la prafurile de scorțișoară sau la seul corăbiilor. Portul medieval amenajat pe Douro-ul ce se vărsa în Atlantic a coborât orașul de pe dealuri și apoi l-a urcat din nou pe cei doi versanți abrupți. Apoi a venit podul lui Gustave Eiffel care a unit versanții. Apoi a venit gara Sao Bento care, pentru mine, este cel mai frumos loc din întreg Porto-ul. Iar acum este aeroportul ultramodern.

gara Sao Bento

podul proiectat de discipolii lui Gustav Eiffel

De sus de pe deal cobori pe orice stradă spre mal și vechiul port iar apoi urci din nou pe niștre străzi ce noi sibienii le-am numi pasaje sau ulițe dar la ei sunt străzi importante. Urci, cobori și iar urci într-un vortex ce te droghează cu magia locului. Să bei un vin pe malul râului sau sus de tot în fața primăriei, să aștepți trenul în gara principală, să admiri azulejos-urile prezente pe aproape orice fațadă sau să mișuni după miile de liceeni și studenți ai orașului, Porto este cu siguranță una din destinațiile obligatorii ale Europei.

Un oraș bătrân dar cu mult spirit, un oraș dulce prin papilele sale gustative, un oraș agitat și răpciugos asemeni acelui boem care a trăi mult și care nu se sinchisește de hainele sale. Nu acestea îl reprezintă, povestea lor și amintirile sale sunt ceea ce îl reprezintă.

o foarte curioasă și interesantă tradiție este pregătirea ”bobocilor” pentru anii de liceu. Cei din clasele mai mari, îmbrăcați în mantiile lor spectaculoase vs. ”bobocii” îmbrăcați în culorile liceului. Îi plimbă prin oraș, îi ”altoiesc” dar îi și ajută…

Porto este un oraș ieftin, îndoielnic în calitate. Porto este poate copilul rebel al Europei, unde descoperi frumusețea acolo unde nu crezi (un cimitir de exemplu) dar este o pierzi acolo unde știi că o găsești oriunde altundeva în Europa (faianța aceasta a lor, într-un oraș poluat precum Porto adună multă, foarte multă mizerie). Trebuie să mergeți la Porto, nu neapărat să vizitezi monumente sau să descoperi delicii culinare, trebuie pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat Europa, să îi înțelegi acea frumusețe neînțeleasă și păcătoasă.

unul din sediile universității din Porto, excelent reabilitată

gara Sao Bento

”azulejos”-urile sunt peste tot, biserici, case, gări, străzi…

vechea canalizare a cetății

podul proiectat de discipoli ai lui Gustave Eiffel

cremaliera ce leagă malul râului de vârful cetății și de structura superioară a podului central. o structură modernă amenajtă pe ambele maluri ale râului.

un loc de joacă pe malul râului

tot un sistem selectiv de strângere a gunoaielor există și în Porto

o altă gară a orașului…