de Peter CONNERTH am auzit si apoi l-am cunoscut în urmă cu un an. Venea la Sibiu să doneze obiecte de o mare valoare etnografică, Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
Citesc astăzi în presa locală (aici) că același Peter CONNERTH revine în orașul său și donează o altă colecție, Muzeului Național Brukenthal de grafică și pictură în valoare de 400.000 de franci elvețieni.
Sibianul acesta, căruia îi curgeau lacrimile anul trecut când vorbea de SIBIU, este un om special. Este acel om care spre finalul vieții a decis să dea înapoi comunității care l-a crescut și care l-a așezat pe traiectul vieții proprii.
Ceea ce a făcut anii acesta Peter CONNERTH este ceea ce cred eu că fiecare sibian, fiecare om are obligația să o facă pentru comunitatea sa. Nu suntem singuri în pădure. Trăim într-o comunitate iar această comunitate ne dă tușele necesare vieții noastre.
Din alt punct de vedere, ceea ce face Peter CONNERTH este un pas absolut de lăudat dar din păcate rar în zilele acestea. Este un om care donează, care face un pas atât de necesar salvării patrimoniului mondial.
Când am citit şi am aflat de ceea ce a făcut, nu m-am abținut a nu scrie câteva rânduri despre el, despre gesturile sale, despre lacrimile sale pentru SIBIU. oricând mă înclin în fața unui astfel de om, unui om care salvează patrimoniu, un om care nu își uită propria comunitate.
Un astfel de om, merită aplaudat de fiecare dată când îl vezi trecând pe străzile orașului. vor fi mulţi care atunci când se va stinge vor plânge cu aceleași lacrimi.
Wow! Admirabil! Ma bucur acum ca am avut ocazia sa dau mana cu domnul Connerth cand eram elev la Gh. Lazar cu ocazia unei Olimpiade Nationale de Limba Germana.