adaugați la această imagine și cântecul unui imam…..suna interesant, nu?
La ora la care vă scriu sunt pe drumul spre Cappadocia dar musai să vă povestesc experiența ankareză.
După un dezamăgitor Izmit, murdar și deloc pus în valoare (deși se laudă că acum 1800 de ani era al patrulea oraș al lumii), am plecat pe o impecabilă autostradă spre capitala Turciei, ANKARA.
cetatea Ankara
Am intrat în oraș și spun că este cea mai bună intrare dintre orașele în care am intrat până acum. Cinci benzi de intrat și cinci de ieșit și ce pot spune mai mult.
gazon perfect, benzi multe, brazi și mai mulți la intrarea în Ankara
După câteva rătăciri am reușit să ne cazăm intr-un hotel bunicel din apropiere centrului istoric. De aici am pornit de unul singur spre cetatea Ankarei. Un drum prin inima capitalei, dar a meritat. Cetatea este murdară și neprotejată dar vestea bună este că există un program de restaurare a centrului istoric (cam cum se întâmplă la București, cu diferența că ei chiar au centru istoric).
intrarea în cetate (sus și detaliu jos)
o stradă din cetatea Ankarei….probabil își așteaptă restaurarea
aici este un mare șantier arheologic…au descoperit alte vestigii romane, se pare că un teatru
o casă din programul de restaurare
așa arată parcul refăcut al cetății
De la cetatea locuită am pornit spre templul lui Augustus, un monument impresionant cu care se laudă și turcii de astăzi. Și el a întrat în același program de restaurare al administrației locale a capitalei. Străduțe pavate, case curate, hoteluri, terase și alte elemente sunt adunate în vechia Ankară și li se redă valoare de odinioară.
ruinele templului împăratului Augustus (sus) și spațiul amenajat în jurul acestora (jos)
casele din programul de restaurare a centrului istoric
obișnuitul picnic din zonele publice
M-am plimbat, mi s-a umplut cardul de fotografii, mi s-a descărcat laptopul, în cele din urmă, după câteva ore de perindări am ajuns la hotel, unde am petrecut seara în compania unui iranian plimbat prin lume.
pisicile sunt peste tot în oraș și asta mi se pare fain
nu contează ora, laissez-faire-ul turcilor este în plină acțiune
În rest m-am lăsat pradă deliciilor turcești, rahat, curmale, smochine, caise, migdale și tot sortimentul, prăvăliile cu astfel de bunătățuri fiind de gpsit la orice colț de stradă.
dacă ghiciți ce este aici, sunteți tari rău….deci?
Ne-am pornit spre Cappadocia, probabil cea mai exotică, sălbatică destinație punctată din dorința de a descoperi urmele sultanilor.
