10Iul

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

UN MARE GENERAL SIBIAN, IGNAC GYULAY.

Un nobil născut și educat la Sibiu a ajuns să se lupte cu turcii otomani, cu revoluționarii francezi cu Napoleon Bonaparte. Numele său este Ignac Gyulay sau pe numele său complet contele Ignac Gyulay de Marosnemeti și Nadaska.

S-a născut în 11 septembrie 1763 la Sibiu. Se pare că a studiat în orașul său natal. Având în vedere originea sa etnică și aparteneța la catolicism, am putea presupune că a fost elev al actualului Colegiu Gh. Lazăr, în acea vreme seminar al iezuiților.

La 19 ani, tatăl său, locotenent general în armata habsburgică, îl face cadet în corpul militar pe care îl conducea regimentul de infanterie nr. 32 ce îi purta numele. Cu acest regiment participă la asaltul cetății Cetin (din Croația de astăzi). La finalul acestui război, Gyulay este locotenent coloner și conducea un batalion de voluntari din cadrul regimentului Gyulay.

Doi ani mai târziu el este trimis a face parte din armata Rhinului de Sus. Cu acestă armată participă la războiul împotriva Franței revoluționare. Luptă în bătăliile de la Wissembourg (soldate cu victoria finală a revoluționarilor francezi, care astfel reușesc a cuceri Alsacia). Luptă la Rechen și Ettlingen. Finalul acestui război îl regăsește ca maior – general, conducând același batalion de voluntari.

În al doilea război împotriva Franței, Gyulay participă la bătăliile de la Ostrach, Stockach, Breisach, Messkirch, Ampfing și Hohenlinden. Finalul războiului îl regăsește ca general în fruntea regimentului de infanterie nr. 60 ce din acel moment îi va purta numele.

Sub această formă, el intră în tumultul războaielor napoleoniene. Luptă în cadrul campaniei de la Ulm și în bătăliile de la Fontana Fredda, râul Piave, Graz, Dresda, Leipzig, la Rothiere, Bar sur Aube, Arcis sur Aube și Paris între 1805 și 1814, fiind unul dintre remarcații armatei habsurgice.

În această perioadă, Ignac Gyulay participă din partea Imperiului Habsburgic la negocierile păcii de la Pressburg din 1805 dar și la negocierile cu Napoleon Bonaparte din același an. Rolul său a fost decisiv în victoria coaliției europene împotriva lui Napoleon în majoritatea bătăliilor. El a fost numit în 1806 ban al Croației, funcție administrativă ce o va deține pănâ la sfârșitul vieții.

Din 1814 el își va adăuga sub conducere alte două regimente, nr. 10 și nr. 11, ambele fiind regimente de graniță.

În 1830 este numit la conducerea Cancelariei Aulice a Imperiului Habsburgic, consiliul de război al împăratului (unicul transilvănean ce a deținut acestă demnitate). Funcția a deținut-o pentru scurt timp deoarece în 11 noiembrie 1831, el moare la Viena.

Lunga sa carieră militară a fost decorat cu numeroase distincții, cele mai importante fiind Ordinului Militar Maria Theresia în grad de cavaler și comandant, Ordinul Imperial Leopold, Ordinul Imperial Sfântul Alexandr Nevski al cavaleriei țariste, Ordinul Vuturului Roșu al Prusiei, Ordinul Lâna de Aur (astăzi numai marii suverani ai lumii și președinți îl dețin) și Ordinul Regal al Sfântul Ștefan.

A fost căsătorit din 1794 cu Maria Frelin von Edelsheim. Fiul său, Ferencz Gyulay a fost ca și tatăl, bunicul și unchiul său un general important al armatei habsburgice.

Distribuie articolul:

4 comentarii

  1. Foarte frumos articolul, am fost si eu in vizita la Sibiu si am ramas uimita de frumusetea orasului si de cat de buni sunt oamenii acolo.

  2. Cam cat de buni sunt oameni in Sibiu?
    La mine in oras am parte numai de neplacuti…

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*