9Ian

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU

CLĂDIREA ÎN CARE S-A REALIZAT UNIREA…

clădirea comandamentului militar austro – ungar în momentul inagurării

Casa care astăzi este cunoscută drept locul de unde ne cumpărăm biletele CFR, dar această clădire din centru Sibiului are în spate o istorie glorioasă.

clădirea așa cum arată în 2010

Nu v-ați întrebat de ce la Sibiu, de ziua națională a României, festivitățile nu au loc la un monument al Unirii sau într-un spațiu central (așa cum se întâmplă în toate celălalte localități din țară)? La Sibiu festivitățile se organizeză în fața unei clădiri impozante de pe strada principală. De ce? Pentru că această clădire este principalul sediu unde a ființat Consiliul Dirigent, guvernul paralel al Transilvaniei ce avea rolul de a pune în practică unirea cu România a provinciei istorice.

placa comemorativă ce amintește de funcționarea Consiliului Dirigent în această clădire

clădirea așa cum arăta în anii `20 ai secolului trecut

Dar clădirea are o poveste mai stufoasă și mai veche.

fotografie din 2007

fotografie din anii `30, strada Nicolae Bălcescu, în acea perioadă purtând numele de Regele Ferdinand. În stânga este clădirea comenduirii.

A fost construită pe vechia locație a hotelului ”Împăratul Romanilor” (istoria acestei clădiri am scris-o aici)

clădirea comnduirii garnizoanei, la începutul secolului al XX-lea

fotografie din 2010

Clădirea medievală a hotelului cade victimă ”înfloririi” administrației austro-ungare. Această „înflorire” a spaţiului administrat de către armata austro-ungară, avea nevoie de un nou sediu administrativ capabil să facă faţă noii situaţii. Administratia deja discuta de un mai mare număr de soldaţi, de un mai mare număr de clădiri în proprietate, de mai mulţi funcţionari. Discuţiile cu Magistratul fac ca acesta din urmă să hotărască alocarea unei parcele unde să se construiască acest nou sediu. Dorinţa comandantului militar al Transilvaniei dorea a avea acest sediu în spaţiul central al oraşului. Astfel s-a ajuns ca Magistratul să ofere spre dărâmare şi mai apoi spre folosire, parcela pe care era construit vechiul han „Împăratul Romanilor”, construit încă din 1544. El a fost demolat în 1891. De asemenea, a fost demolată clădirea de pe altă parcelă vecină.

în veduta lui August Sporner din 1883 se poate vedea vechea clădire a hanului Împăratul Romanilor. aceasta avea și o curte interioară (în centrul acestei imagini)

harta Sibiului de la 1845 și de la 1914. se poate observa modificarea de parcelă, vechile și noua construcție

fotografie realizată de Emil Fischer (un mare sibian despre care am scris aici)

În 1892, s-a inaugurat noul sediu al Cancelariei Comandamentului Armatei Imperiale şi al Tribunalului militar. Această clădire marcată pe harta din 1896, nu a suportat nici o modificare din punct de vedere arhitectural sau al evoluţiei sale în contextul oraşului. În perioada antebelică această clădire îşi va îmbrăca întregul parter în schelet de lemn şi umplut cu sticlă, spațiile primind un scop comercial. Această situație se menține și în perioada interbelică dar pentru o perioadă scurtă de timp.

evoluția clădirii și a parterului acesteia, la început fără schelet de lemn……..

………. acesta fiind apoi adăugat……..

……..demontat în perioada interbelică.

o perspectivă a străzii Nicolae Bălcescu în două momente, înainte de Primul Război Mondial și în 2010

Clădirea este în formă de U, cu un subsol cu ferestre la demisol, parter şi două etaje, fiind aşezat pe intersecţia străzilor Bălcescu şi Xenopol. Faţada prezintă nouă axe pe strada Bălcescu şi alte 13 pe strada Xenopol. Pe strada Bălcescu, remarcăm două rezalite în extremităţi. Axul central prezintă un portal tip gang, situatia fiind identică la faţada de pe strada Xenopol unde rezalitul este central, accesul fiind pietonal. În perioada austro-ungară golurile de la parterul rezalitelor, erau accese către interiorul clădirii, probabil spre săli cu scop public. Parterul este delimitat de restul etajelor printr-un brâu amplu.

fotografie din 2004

rezalitele de pe strada Nicolae Bălcescu, fotografii din 2009

fotografie din 2010

Faţada din strada Bălcescu are prezenţi pilaştri din tencuială cu capitel corintic la etaj, ancadramentele sunt profilate cu consolete, frontoane curbe sau triunghiulare, în partea inferioară fiind decorate cu rame umplute cu baluştrii. În curtea interioară ferestrele sunt decorate doar cu o cornişă profilată. Acoperişul are două ape, lucarnele fiind semicirculare, diferit fiind la rezalite unde este în trei ape cu lucarne dreptunghiulare. Două volume de colţ acoperite cu cupole care au lucarne rotunde, terminate sub forma unui turn-lanternă cu coloane.

lucarnele centrale ale clădirii, fotografie din 2004

lucarnă dreptunghiulară a clădirii, fotografie din 2004

lucarna conică a clădirii, cupola fotografie din 2004

element din amenajarea intrărilor, fotografie din 2004

Gangul de acces este ritmat cu cinci perechi de pilaştrii angajaţi, cu capiteluri corintice. Casa scărilor este una monumentală cu o rampă dublă şi pereţi decoraţi asemeni celor exterior, uşile având frontoane profilate. Ele sunt realizate în două canaturi şi cu lumină, aceasta din urmă dând uşii un aspect semicircular, fiind realizat din lemn şi sticlă, la fel ca şi poarta în sine acestea având aplicate peste sticlă câte un grilaj de fier forjat decorat cu elemente florale. Scările sunt de piatră, cu o balustradă de fier forjat vopsită în negru, decorată cu elemente florale stilizate, câte una pe fiecare treaptă. Mâna scării este din lemn cu o formă circulară.

gangul de acces, fotografie din 2004

detaliu arhitectural, fotografie din 2004

curtea interioară a clădirii, fotografie din 2004

scările și balustrada de fier forjat, fotografie din 2004

Distribuie articolul:

5 comentarii

  1. Multumim pentru un articol bine documentat! Foarte frumos

  2. pt Teo

    eu iti multumesc pt cuvinte

  3. Bravo Razvan,

    M-as bucura daca ar exista mai multi TNListi care sa se ocupe de lucruri serioase din trecutul nostru,astfel incat cunoscandu-l sa construim viitorul

    Felicitari pentru documentar,

  4. pt adrian teban

    multumesc mult pentru cuvinte

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*