SEPTIMIU ALBINI – 10 MARI SIBIENI

S-a născut la 1861. tatăl său a fost activ în timpul Revoluţiei de la 1848fiind vicetribun în legiunea lui Axente Sever. A studiat mai întâi la Blaj şi apoi la Sibiu (la Colegiul Gh. Lazăr). Studiile universitare le realizează la Viena. Aici studiază literele.

cladirea scolii de fete a ASTRA, unde Albini a fost profesor.

Revine în Transilvania, unde mai întâi se va ocupa de proprietăţile familiei. Îşi începe colaborarea cu Tribuna. În 1886 i se propune să devină redactorul al ziarului Tribuna din Sibiu. Hotărâtoare a fost aparteneţa sa la Biserica greco catolică, „Tribuna” urmărind în acel moment a avea o distribuţie egală între greco catolicii şi ortodoxii români. În 1886 devine şi învăţător la Şcoala civilă de fete a Astrei din Sibiu. Un an mai târziu, devine director al instituţiei dar demisionează după numai un an, fiind numit redactor şef al Tribunei. Va rămâne redactor până în 1894.

A fost activi implicat în viaţa Partidului Naţional Român din Transilvania, fiind unul dintre semnatarii Memorandumului. Ascensiunea sa are loc pe fondul activităţii sale tribuniste. Datorită activităţii sale jurnalistice şi politice va fi arestat de patru ori. El a fost implicat în diferendele din interiorul PNR-ului între tribunişti şi alte grupări. Din 1892 a făcut parte din conducerea centrală a PNR.

Pleacă în România în 1893, salvându-se astfel de la o nouă întemniţare datorată procesului memorandiştilor. Va fi criticat pentru plecarea sa de către ceilalţi tribunişti. Va fi numit secretar al Academiei Române. Revine în 1919 în Transilvania.

Moare în 1919, la un an după Unirea Transilvaniei cu România.