30Dec

ARN

Sunt un impatimit al filmelor istorice: Braveheart, Alexander, Troia, Kingdom of Heaven, Cavalerii Teutoni, Alexandr Nevski, Napoleon, Saving Private Ryan, King Arthur, Razboiul de Independenta, Apocalypto, Nomad, Rome, the Tudors sau de ce nu Mihai Viteazul.

Le am pe toate, ma uit la ele ori de cate ori doresc sa ma relaxez. Nu ma atrage doar povestea si firul epic. Imi place sa observ cat de riguros se respecta realitatea istorica. Imi place sa observ daca paharele, sabiile, costumele, bisericile sunt conforme cu cele din perioada respectiva. La inceputurile filmului s-a respectat intr-o masura decenta realitatea istorica (ma gandesc la Alexandr Nevski al lui Eisenstein), in anii `70 in schimb mesajul istoric contemporan era mai important decat realitatea istorica, de aceea vedem nobili polonezi ce doreau unificarea statului lor si cordialitatea intre ei sau vedeam tarani peste tot in filmele istorice romanesti, unde de asemenea si Vlad si Stefan cel Mare si mai ales Mihai Viteazul doreau unificarea Romaniei (bullshit!!!). In anii `80 cand Hollywood-ul revine in forta in acest domeniu te trezeai cu niste anomalii de neimaginat: cavaleri de secol 15 in luptele regelui Arthur, cetati medievale cucerite de Attila, etc…

Incepand cu Braveheart regizorii si producatorii au inceput sa aiba o mare grija in redarea cat mai exacta a realitatii asa cum era in perioada pe care doreau sa o prezinte. Costumatia este cat mai corecta, limbile vorbite se incearca a fi veridice (magistrale sunt incercarile lui Mel Gibson de refacere a limbilor mayasa si aramaica), bisericile sunt romanice daca filmul are loc inainte de de secolul XIV, si asa mai departe.

Ieri am vazut un film suedez istoric. Poveste este oarecum clasica si cu cateva clisee tipice filmelor istorice (cavaler templier, poveste de dragoste, prieteni-aliati ce li se alatura in lupta asemanator luptei lui William Wallace, poveste despre cruciati inspirata din Kingdom of Heaven).

Rigurozitatea si exactitatea si modul in care este redata povestea care pana la urma este o saga a facerii statului suedez ii aduc o nota mare acestui film in doua parti. Se vorbesc 6 limbi (suedeza, engleza, latina, franceza, araba, daneza). Icoanele, sculpturile, bisericile sunt tipice perioadei romantice atunci cand are loc actiunea filmului, costumatia luptatorilor si armele acestora sunt intocmai acelei perioade, casele nobiliare si ele respecta adevarul istoric. Este un film excelent care merita vazut pentru a va face o idee de cum era Europa acum cateva sute de ani.

PS: cand o sa vedem o astfel de productie si in Romania (s-a facut Barbarossa aici la noi dar acesta inca nu este un film istoric romanesc). Cand o sa il vad pe Cristi Puiu sau Cristian Mungiu sau Porumboiu sau Caranfil regizand un film despre Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Basarab I, Radu de la Afumati, etc…

Distribuie articolul:

2 comentarii

  1. (Ciprian) Ma refeream in principal la manualele scolare, care contin cam toata istoria cu care majoritatea romanilor raman in cap. Asta ca sa nu ne miram de ce stefan cel mare e cel mai mare roman.

  2. pt Ciprian

    aici ai dreptate, manualele alea ar trebui rescrise si apoi sa aduci o noua generatie de profesori care nu au creierul spalat de patriotismele comuniste.

    Eu am votat pentru Stefan cel Mare si chiar il consider unul dintre cei mai importanti romani, alaturi de Mircea cel Batran sau Ionel Bratianu.

Raspunde-i lui razvancpop Anuleaza raspuns

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*