Din pacate Tokio Hotel a castigat un premiu (doar unul este o mare realizare a MTV) dar ne-am nenorocit inca de doua ori cu Britney.
Spectacolul din acest an, luand in calcul premiile, formatiile care au cantat si spectacolul in sine, a fost mai slab decat cel de anul trecut, dar totusi ramane unul dintre cele mai reusite show-uri din anul acesta.
Premiile nu au fost cine stie ce, poate doar 30 Seconds to Mars sau Kate Perry si-au meritat premiile.
Dintre cei care au cantat, doar The Ting Things au fost o dezamagire iar Kid Rock a fost banal (sincer rockul de preerie nu e genul meu). Un maaaaare plus pentru Killers, Kanye West si Beyonce. Cei de la Take That in schimb, din pacate pentru ei, au ramas la gloria anilor ce au trecut. Parca am avut o masina a timpului si am revazut un concert de a lor de acum 15 ani.
Prezentatori interesanti dar as da un minus mare in alegerea principalului prezentator: who the fuck…..scuze…. cine naiba e Kate Perry (daca am fi in Romania ne-am intreba amanta cui e) de a ajuns asa rapid sa prezinte un astfel de spectacol.
Evident ca momentul Paul McCartney – Bono a fost plin de emotii, poate cel mai important dintre toate. Il leg de perpetuu-ele momente politizate de americanii prezenti care toata seara l-au felicitat pe Obama pt reusita sa. Si au facut-o prin orice mijloc, prin cuvinte, prin haine, prin imagini.
Pe final ascultati castigatoul premiului european, un turc Emre Aydin. Un cantec mult mai reusit decat cel al romanilor. Mai cult. Oricum noi ne vom plange ca si anul trecut cand am pierdut acelasi premiu, desi cantecul nostru de anul trecut nu era rau deloc (ma si mir ca a fost promovat un cantec rock).