15Iun

LICENTIAT IN SIBIU.

In fiecare duminica voi dedica aceasta pagina Sibiului si istoriei sale. Este important sa ne cunoastem orasul si oamenii ce l-au cladit.

O colega blogger-ita, Oana, jurnalista de la Tribuna/ Cotidianul, mi-a atras atentia de lipsa surselor folosite in micile mele articole legate de istoria Sibiului.
Avea dreptate. In scrierea textelor, evident ca ma folosesc de o serie de lucrari care m-au ajutat si in facultate, si ma ajuta si acum.
De aceea acest articol legat de istoria Sibiului este dedicate acelor lucrari capitale care astazi ne ajuta sa scriem istoria orasului.

Realizarea unei istoriografii a Sibiului, oricare ar fi modul de abordare sau tematica aleasă, are la bază studierea unui complex material. Acesta se poate împărţi în cazul Sibiului, în studierea gravurilor, studierea hărţilor, cercetarea documentelor şi lecturarea lucrărilor de specialitate.

Arhitectul OTTO CZEKELIUS numără circa 90 de vederi şi 150 de planuri ale Sibiului apărute până în anii `70 ai secolului trecut. Cea mai veche reprezentare a orasului dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea, intr-o pictura murala dintr-una dintre capelele orasului aflate in actuala Piata Huet (capela a fost demolata la inceputul secolului XX). MIRANDO VISCONTI alături de JOHANN CONRAD PREDTSCHEINER şi STEFAN WELZER au realizat, in 1699, nouă hărţi şi patru gravuri ale Transilvaniei. Gravura Sibiului remarcă aspectul oraşului aşa cum îl găseşte administraţia habsburgică care se va instala aici. Alte gravuri din secolul al XVII-lea apartin lui JOHANN IGNAZ HAAS din 1733, lui SAMUELE SARDI şi ADAM LUDWIG WIRSING apărute în a doua jumătate a secolului XVIII. Un loc aparte îl au două picturi care redau aspectul Pieţei Mari. Una redă decapitarea comitelui Zabanius Sachs von Harteneck în 1703, cealaltă redând un târg la 1789. Secolul al XIX-lea aduce cu el cea mai reprezentativă vedută a Sibiului. Aceasta îi aparţine lui FRANZ NEUHAUSER pictată fiind în 1808. Dintre celelalte lucrări fie ele gravuri, litogravuri, le amintim pe cele ale lui LEOPOLD BEYER (1815), ALEXANDER TRYCHTL (1850), JUSTIN VON ARNZ (1859), LUDWIG ROBACK (1864), GEORG SCHEHT, ALOIS LEYKAM, THEODOR GLATZ, ROBERT KRABS, M. BIELZ, LANDMANN, JOS LONGINOWITS, JOHANN HOEGG, LIBARIUS GRITRBACH, ADAM SLOWIKOWSKI, AUGUST SPÖRNER în 1883. În 1882, viitorul maestru al breslei brutarilor, JOHANN BOBEL îşi prezintă lucrările sale care redau multe detalii ale fortificaţilor oraşului, constructii, care au fost demolate în marea lor majoritate la începutul secolului al XIX-lea. Secolul XIX ne oferă şi primele fotografii realizate de MEINHARDT şi MEISSENBACH, precum şi primele cărţi poştale realizate de GUSTAV THEIS şi EMIL FISCHER. Acesta din urma este poate cel mai important fotograf al Sibiului. Colectiile sale sunt o excelenta dovada in acest sens. Contemporan cu noi este FRED NUSS, un alt excelent fotograf al Sibiului. De amintit ar fi şi prezentarile izometrice a Sibiului de la 1900, realizată de HERMANN FABINI în anul 2000 si a lui RADU OLTEANU a Sibiului la 1699.

ridicare izometrica a Sibiului in secolul al XIII-lea.


Hărţile ne oferă şi ele nenumărate informaţii. Prima hartă a oraţului îi aparţine de asemenea lui MIRANDO VISCONTI şi echipei sale din acelaşi an 1699. Amintim aici si hartile realizate in 1829, 1845 (două la număr una dintre aparţinând lui LUDWIG BEYER), 1875 realizată de F.A.R. KRABS şi F.J. DIMITROWITS, cea din 1887 a lui JOHANN BOBEL, din 1896 realizată de corpul militar austriac cantonat la Sibiu. Tot la sfârşitul secolului este realizată la Leipzig harta lui WAGNER şi DEFES.

plan Casa Haller.

Istoriografia poate fi împărţită în nenumărate moduri. În primul rând vorbim de istoriografia de limbă germană. Aceasta este scrisă în marea ei majoritate în reviste de specialitate aşa cum este Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Klingsor, Katalog zür Austellung, Forschungen zür Volks und Landeskunde, etc…

Cea de limbă română este tipărită în marea ei majoritate sau în volume de specialitate publicate – colectiv sau singular – sau în reviste precum Buletinul monumentelor istorice, Revista monumentelor istorice, Historia Urbana, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane.

De remarcat este atat repertoriul tuturor obiectivelor ecleziastice din oraşul Sibiu cat şi lucrarea profesorului ALEXANDRU AVRAM şi a arhitectului IOAN BUCUR. Cei doi autori reuşesc sa prezinte, din punct de vedere arhitectonic, toate imobilele aflate în arealul centrului istoric sibian.
Un loc aparte în bibliografia istoriei Sibiului îl are HERMANN HIENZ. Lucrările sale realizate de-a lungul a câtorva decenii de cercetare, amintind aici lucrarea Bücherkunde zur Volks und Heimatforschung der Siebenbürger Sachsen, publicată la München în 1960, realizează o serie de bibliografii ale lucrărilor care urmăresc istoria saşilor sau a Transilvaniei. Istoria Sibiului are un loc bine definit în bibliografia Transilvaniei. Aceste titluri ajută cercetătorul în a descoperi mai uşor acele lucrări de care are nevoie. Din păcate cărţile sale se opresc în anii `60 ai secolului trecut iar nici un alt istoric nu a continuat munca sa.

In secolul al XVIII-lea MARTIN HOCHMEISTER realiza in 1789 un almanah al orasului Sibiu. Acesta esta prima prezentare de acest tip a orasului, cu numeroase detalii legate de aspectul acestuia, cat si de realitatiile sale. Pentru secolul al XIX-lea, relevante sunt lucrarile lui GUSTAV SEIVERT (Die stadt Hermannstadt eine Historische Skizze), cat si ale lui FRIEDRICH TEUSCH, Wanderungen in Hermannstadt. Următorul veac este mai atent cu astfel de abordări şi reuşeşte sa realizeze o serie de studii importante. Încă din 1909, MORITZ KIMAKOWITZ face un studiu asupra evoluţiei oraşului Sibiu. În 1928 vede lumina tiparului una dintre lucrările cele mai cuprinzătoare care urmăreşte evoluţia oraşului nu numai din punct de vedere istoric sau arhitectural ba, chiar mai mult, autorul sau, EMIL SIGERUS (Von Alten Hermannstadt), reuşeşte sa creeze un portret cât mai fidel al societăţii sibiene. Tot EMIL SIGERUS a conceput o excelenta istorie in date a orasului (1927); lucrarea fiind tradusa atat in limba romana cat si in cea maghiara. Perioada interbelică consemnează studiile lui WILHEM BRÜKNER, ARNOLD PANCRATZ şi ERICH MICHAEL THALGOTT. Dacă primul realizează doar o prezentare a Sibiului, in schimb, ceilalţi reusesc mai mult decât atât si anume: studii ale evoluţiei arhitecturale şi urbanistice care şi astăzi rămân repere importante în studierea ansamblului urban Sibiu. Ultima lucrare importanta dedicata istoriei Sibiului este cea a profesorului PAUL NIEDERMEIER, care realizeaza o minutioasa analiza a orasului medieval transilvan, si, implicit şi a Sibiului.

EMIL FISCHER                    EMIL SIGERUS

După Al doilea Razboi Mondial istoricii de limbă română îşi fac simţită prezenţa. Lucrarea cea mai semnificativă din acest punct de vedere este cea a lui AUREL DUMITRESCU JIPPA alături de NICOLAE NISTOR pentru primul volum din „Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei” şi de M. H. MARINESCU-FRĂSINEI pentru al doilea volum. Alături de aceste două volume amintim şi studiile lui CONSTANTIN ZAGORIT, MIHAI SOFRONIE sau MIRCEA PĂCURARIU.

În aceeaşi perioadă OTTO CZEKELIUS publică în ziarul Neuer Weg o serie de articole care prezentau elemente din aspectul oraşului (Rund um der Grossen Ring) iar în 1983 este tipărită cartea de amintiri a JULIANEI FABRITIUS DANCU, Plimbare prin Sibiul vechi.

MARTIN HOCHMEISTER JR.                PAUL NIEDERMEIER

Mai numerose sunt lucrările care urmăresc evoluţia unui monument sau a unei instituţii care de cele mai multe ori au funcţionat în astfel de clădiri. De asemenea, se remarcă faptul ca o serie de studii devin importante pentru cercetarile ulterioare. Remarcăm, in acest sens, lucrările despre istoria ASTRA (apărute în 1973, 1987, 2001, etc…), studiile lui DIETER NOWAK asupra Liceului Brukenthal, cele ale MONICĂI VLAICU despre arhiva sibiană, ale lui EMANOIL MUNTEANU despre poşta locală, iar despre sala Thalia studiile lui EUGEN ONU. Viaţa ortodoxă din oraş a avut parte de o serie de cercetări; amintim aici pe ILARION PUŞCARIU la începutul secolului, pe GRIGORE MARCU sau pe MIRCEA PĂCURARIU. În secolul al XIX-lea două lucrări au ca obiect studiul organizării militare a oraşului. Prima aparţine lui LUDWIG REISSENBERGER (Uber die Ehenraligen Befestigugen vin Hermannstadt) iar, cealaltă lui FRANZ RIEGER (Die Entwicklung von Hermannstadt in Kultureller und Militarische Bezihrung). Peste un veac ALEXANDRU AVRAM va realiza prezentarea Palatului Brukenthal.

Sibiul are nevoie astazi de o noua editie a istoriei sale, Sibiul are nevoie de continuarea muncii lui Hienz, de realizarea a noi repertorii ale orasului, precum si de monografii. Dar, cel mai important proiect, pe care sibienii trebuie sa il realizeze este redimensionarea istorica si monumentala a orasului. Suntem deficitari din acest punct de vedere; orasul se dezvolta iar cei care muncesc in prezent, in domeniul monumental al orasului, au ramas mult in urma.

ancadrament gotic sibian

Distribuie articolul:

5 comentarii

  1. catre fostul coleg de facultate Razvan POP

    as dori daca se poate sa ami trimiti sei mie ceva material despre sibiul gotic mai cu seama despre breslele mestesugaresti

    multumesc anticipat,
    prof. Demeter Gabreil

  2. ancadrament gotic sibian??? Pare Renascentist dupa mine

  3. pt viorel

    aici este o intreaga discutie. unii sustin ca este gotic, altii ca este renascentis. mai corect este o imbinare a celor doua. dar ce ne facem ca intreaga cladire a fost construita in stilul gotic? discutia continua…..

  4. Ancadramentul este fără nici un dubiu unul renascentist, casa poate să aibă şi părţi gotice.

  5. pt Istoric

    si eu spun la fel dar in lucrarile de specialitate asa apare, fiind gotic…

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*