Unul dintre elemente de baza in evolutia unui oras sunt manastirile. Ele, in Evul Mediu, erau una din bazele de construire ale cetatilor. De multe ori zidurile lor erau, de asemenea, ziduri de fortificatie sau de la o manastire se dezvolta intreaga localitate.
Sibiul nu a facut exceptie. In Evul Mediu sunt atestate nu mai putin de cinci manastiri in cetate, iar odata cu revenirea catolicismului in provincie si evident in Sibiu numarul lor va fi de patru.
In secolul al XIII-lea Sibiul era un important centru monahal. Sa nu ne imaginam o bogata activitate educationala si o vie viata monahala, asemanatoare cu cea dintr-un oras occidental in zilele noastre, dar ne putem imagina influenta pe care aceste manastiri o vor aduce la dezvoltarea orasului.
O prima atestare a unei manastiri in Sibiu este din anii 1234-1235 cand este atestata o manastire premonstatensa. Locatia acesteia nu este cunoscuta, dar mai mult ca sigur, avand in vedere perioada in care este atestata si analizand construirea celorlalte manastiri, ea a fost construita in Orasul de Jos. In acea perioada acea zona a actualului oras era mult mai dezvoltata, comparabil cu Orasul de Sus. Cea mai mare aglomeratie de populatie se regasea acolo iar principalele drumuri comerciale, de asemenea, traversau teritoriul. O locatie posibila ar putea fi, Biserica Sf Elisabeta, demolata in secolul al XIX-lea de catre municipalitate. Istoria acestei biserici este mai mult decat confuza, de aceea enuntul de mai sus, rog a fi luat ca o simpla ipoteza.
In 1281 este atestata manastirea dominicana. Ea va fi amenajata in afara cetatii, dar in imediata apropiere a ei. Astazi o putem loca in zona autogarii Transmixt (au existat niste excavatii arheologice in jurul Capelei Crucii, iar zidurile excavate, pot fi luate in considerare ca facand parte din manastirea dominicanilor). Mai tarziu, ei isi vor construi o biserica in cetate, dar in imediata apropiere a unei iesiri a cetatii, astazi cunoscuta drept Biserica Ursulinelor.
absida bisericii Ursulinelor, fosta biserica a manastirii dominicane.
In 1292 este atestata o a treia manastire, a ordinului Sfantului Spirit. Asezarea sa este una foarte interesanta. Ea era practic lipita de baza colinei, pe care se va dezvolta Orasul de Sus, era pe ulita ce unea intrarile micii fortificatii a Sibiului, asa cum se prezenta ea in acel moment, astazi intre Podul Minciunilor si Turnul Portii. Era in directa legatura cu spatiul ecleziastic principal a cetatii, prin Ulita Calugarilor, adica cu actuala Piata Huet. Anul 1292 nu atesta fondarea manastirii. Anul este legat de mentionarea organizarii in interiorul ei a unui spital cu valente publice, primul atestat pe teritoriul actual romanesc.
ulita calugarilor (starea actuala)
biserica azilului, fosta manastire a Sfantului Spirit
La 1300 este atestata si manastirea franciscana. Asezata pe una dintre cele mai importante rute ale urbei (actuala strada 9 Mai) si aceasta manastire era asezata in imediata vecinatate a unei porti, Poarta Elisabeta. In 1380 in interiorul manastirii este atestata o biblioteca, la fel prima astfel de institutie atestata pe teritoriul romanesc. Franciscanii erau calugarii anchetatori ai cetatii in timpul Inchizitiei medievale.
Mai tarziu, spre sfarsitul secolului al XIV-lea, este atestata o manastire a clariselor, de data aceasta in Orasul de Sus, dar tot intr-o pozitionare marginasa (pe actuala strada a Selarilor, unde astazi este biserica Franciscana).
absida bisericii franciscane, fosta manastire a clariselor
Toate aceste lacase de cult vor avea un rol important in viata monahala locala dar si a provinciei. Mai mult ca sigur ca din Sibiu, nenumarati calugari vor pleca spre propovaduirea crestinismului, in teritoriile cumane, dupa cererea, in acest sens, a papei Nicolae al II-lea din 1278.
Odata cu instalarea oficiala a Reformei, in cetatea Sibiului, toate ordinele monahale vor fi alungate. Rand pe rand ordinele vor disparea din viata cetatii. Manastirile vor intra in paragina.
De abia ,odata cu venirea Habsburgilor in Transilvania, catolicismul va reveni si va reorganiza viata religioasa a burgului. Astfel imediat, in 1692, iezuitii vor fi primii dintre calugari care isi vor construi, pe locul fostei Case a Croitorilor, manastirea (astazi casa parohiala a bisericii romano-catolice). Tot atunci ei vor pune bazele unei scoli ce trebuia sa rivalizeze cu scoala reformata (actualul liceu Brukenthal). Astfel s-a fondat Colegiul Gh. Lazar din Sibiu.
casa parohiala romano-catolica, fosta manastire iezuita
In 1733 vor veni calugaritelor ursuline, care vor primi spre reconstruire, vechea biserica a dominicanilor. Astazi manastirea este sediul Colegiului Pedagogic. Franciscanii vor prelua, de asemenea, o mai veche manastire, dar nu vechea lor cladire (demolata de autoritatile comuniste in 1988) ci biserica clariselor din apropierea bisericii Ursulinelor.
cladirea manastirii ursulinelor
demolarea bisericii franciscane
Clarisele vor reveni si ele, mai tarziu, in anul 1864. Este prima manastire (si unica) care se va construi in afara cetatii medievale. Si ele vor amenaja o institutie de invatamant, actualul Colegiu C-tin. Noica.
cladirea Colegiului C-tin. Noica, fosta manastire a caligaritelor franciscane
Acesta este o foarte scurta, istoria a manastirilor din Sibiu. Dar evident ca va astept si ca voi raspunde la intrebari.
as vrea mai multe informatii despre cladirea actuala a liceului c noica
buna!citesc des blogul tau!
eu sunt reporter la expres sibian (wwww.expressibian.com)
scriu ceva despre biserica franciscana, ma poti ajuta cu mai multe informatii?