RAZVAN POP

Rămâne important pentru faptul că el este cel care publică prima revistă de pe teritoriul actual al României, „Newe Almanach”. Aceasta va apărea la 1612.

Wolff este unul din tipografii secolului al XVII-lea, cel care continuă tradiţia pionierilor tipăritului din Sibiu.

Se pare că el nu era originar din Sibiu, venind ca şi ucenic şi stabilindu-se în cele din urmă în cetate. O altă ipoteză ar fi că a făcut parte din familia patriciană din Sibiu, Wolff.

A avut mai multe mandate de primar al Sibiului, conducând destinele cetăţii între 1581 şi 1585, între 1592 şi 1593, între 1597 şi 1598, totalizând şase ani de administraţie. A fost contemporan cu Albert Huet care era în acea perioadă comite al saşilor.

piatra de mormânt a lui Wayda

În 1581 el a emis un regulament ce reuşea a reglementa activitatea calfelor breslaşilor. Un an mai târziu va realiza şi un regulamnet general al breslelor.

poarta Cisnădiei, pictură de Johann Bobel

În perioada sa au loc importante modificări şi construiri în interiorul cetăţii. Astfel fortificaţiile din faţa porţii Cisnădiei (actualmente Piaţa Unirii) sunt refăcute. În 1584 este montată prima fântână din Piaţa Mare. În perioada sa, biblioteca este reorganizată şi mutată în capela Sf. Jacob (sau Sf. Ladislau) din apropierea gimnaziului evanghelic. Tot el a coordonat reconstruirea clădirii gimnaziului, acesta fiind extins.

capela Sf. Jacob sau Sf. Ladislau

Este născut la Sibiu în 1746. Pleacă pentru studii la Bratislava şi la Meytens în Viena. Aici a locuit o perioadă de timp aici devenind unul dintre pictorii preferaţi ai nobilimii. A pictat portrete, gravuri şi altare.

portretul unei femei                               portretului lui Samuel Teleki

În 1781 publică într-o revistă din Budapesta, o serie de picturi ale costumelor naţionale. Revine la Sibiu în 1786, unde devine în scurt timp unul dintre cei mai apreciaţi pictori. El a realizat o serie de picturi personalităţilor timpului, fiind contractat deseori în a realiza portretele oficialităţilor din Transilvania. A fost repede contractat de Samuel von Brukenthal pentru care a lucrat ca restaurator.

ţărani din Boemia

Moare în jurul lui 1800 la Sibiu.

În 1530 el a publicat la Sibiu, prima carte medicală de pe teritoriul românesc şi totodată prima lucrare ştiinţifică din istoria României. Numele acesteia a fost „Tratat pentru lecuirea ciumei”. Este a doua lucrare tipărită de tipografii sibieni, Trapoldner, Gryphius şi Corvinus.

Pauschner se presupune că era medicul oraşului. După unii cercetători el era medicul Braşovului. Rămâne în istorie pentru inovaţia sa ştiinţifică şi culturală, intenţia sa fiind aceea de a publica o lucrare care să ajungă astfel la câţi mai mulţi locuitori, în scopul protecţiei acestora.

S-a născut la Sibiu, în 1789. Este fratele mai mare al lui Johann Ludwig Neugeboren. A studiat la Sibiu, la actualul Colegiu Brukenthal iar de aici a plecat la Viena, unde a studiat dreptul.

Revenit în Transilvania, a lucrat în administraţia provincială, la Sibiu. A fost numit pe rând magistrat al districtului iar apoi inspector districtual. În 1850 este numit judecător al Înaltei Curţi de Apel din Transilvania. El a fost de asemenea implicat în politică.

Numele său se leagă de una din importantele reviste ale culturii din România, revista Transilvania. El a înfiinţaţ „Societatea pentru Studii Transilvănene”. El a înfiinţat în 1833 revista „Transylvania”, o revistă ce va fi continuată mai târziu de alţi intelectuali, până în zilele noastre.

Rămâne important pentru studiile sale de istorie, el publicând o serie de lucrări. În 1833 el a publicat o biografie a lui Andrei Bathory. De asemenea în 1836 a publicat o istorie a Transilvaniei. Poate cea mai importantă lucrare a sa, rămâne o culegere de documente legate de istoria acestei provincii.

A murit la Sibiu în 1861.

S-a născut în 1806 la Sebeş. Este fratele lui Karl Neugeboren. A fost teolog, parohia sa principală fiind la Avrig, unde a păstorit timp de 24 de ani.

Paralel el a studiat geografia şi fauna/ flora Transilvaniei. Datorită studiilor sale devine corespondent al Academiei Regale a Belgiei, devenind chiar membru onorific al acesteia.

A scris primul manual de botanic şi zoologie din Transilvania. a publicat studii legate de mineralele şi solurile transilvănene. În 1858 publică o istorie a paleontologiei Transilvaniei.

Moare la Sibiu în 1886.

S-a născut la Sighişoara în 1833. A studiat gimnaziul la Sighişoara iar de aici pleacă ca şi tipograf ucenic la Wehrheim în Germania şi apoi îşi continuă pregătirea prin călătorii de specializare la Sibiu, Timișoara, Pforzheim, Munster, Schwerin şi Berlin.

La 25 de ani, în 1858 ajunge la Sibiu, unde a lucrat mai întâi în una din tipografiile oraşului. Un an mai târziu devine director comercial al tipografiei. Zece ani mai târziu de la angajare, preia tipografia şi o redenumeşte „W. Krafft – Buchdruckerei, Buchhandlung, Linieranstalt und Papierdutenfabrik”. Sediul era pe actuala stradă Avram Iancu (unde astăzi este sediul sindicatului Independenţa).

librăria şi tipografia Krafft de pe strada Av. Iancu

Dezvoltă tipografia, cumpărând în 1899 ramura transilvăneană a editurii Graesser din Viena. Şi-a dezvoltat o ramură de carte în limba română, devenind cea mai importantă editură de limbă română, luând în calcul şi teritoriul regatului român. A primit „Ordinul Coroana României” pentru editarea primului dicţionar în limba română.

Editura devine rapid, cea mai prolifică din teritoriul transilvan. Unificarea cu editura lui Krafft a creat cea mai importantă tipografie din principat şi din teritoriul actual românesc şi cea mai importantă editură de imbă germană din sud – estul Europei.

lucrare publicată de editura lui Krafft

A fost membru al Consiliului de Administraţie a „Hermannstadter Allgemeine Sparkasse” (Casa de economii din Sibiu). A fost unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei „Reiffeisen”, alături de Carl Wolff.

A fost căsătorit şi a avut patru copiii. A murit la Sibiu în 1908.

A fost primul superior al iezuiţilor, după sosirea acestora în Sibiu. Rolul acestora a fost acela de a readuce Biserica Catolică înapoi în Transilvania, proces ce a rămas în istorie sub numele de Contrareformă. El a fost unul dintre principalii actori ai acestui proces, în Transilvania.

mânăstirea iezuită, astăzi casa parohială romană - catolică

Date despre viaţa sa nu sunt cunoscute. Se ştie că nu era născut în Transilvania, dar va muri la Sibiu.

În calitatea sa, a urmărit permanent construcţia unei biserici şi a unui sediu al mânăstirii iezuite. Va achiziţiona capela familiei Lutsch (aflată, unde astăzi este sediul FDGR) iar mai apoi a cumpărat Casa Croitorilor şi clădirile adiacente.

biserica romano - catolică din Piaţa Mare

Achizitionarea Casei Croitorilor pentru construirea mânăstirii, era o reuşită din partea sa, având în vedere că ea era ridicată pe una dintre laturile Pieţei Mari. În 1703, Berdia reuşeşte a mai cumpăra încă două case de lângă cea a croitorilor, iar în 1724 a cumpărat farmacia „Schwartzer Adler”. Lucrările au început în 1726. Clădirea s-a extins prin cumpărarea casei lui Abraham von Ehrenburg în 1735.

Astfel, el este cel sub coordonarea căruia s-au construit atât biserica romano – catolică din Piaţa Mare precum şi mânăstirea iezuită, din vecinătatea sa, actuala casă parohială romană – catolică. Tot el a reuşit să aşeze în Piaţa Mare statuia sfântului Nepomuk, simbolul Contrareformei în Transilvania. Statuia este şi astăzi considerată, drept cea mai importantă statuie realizată în perioada baroc, în spaţiul românesc.

statuia Sfântului Nepomuk, aflată astăzi în curtea interioară a parohiei romano - catolice din Piaţa Mare

Tot Berdia va fi cel care a avut iniţiativa deschiderii unui gimnaziu catolic în cetatea Sibiului, pentru a contracara gimnaziul reformat al saşilor. Astfel în 1692 va deschide, în sediul mânăstirii iezuite, cursurile şcolii catolice, şcoală ce a rezistat până astăzi, când poartă numele de Colegiul „Gheorghe Lazăr”.

A fost comite al saşilor, timp de 13 ani, între 1522 şi 1535. Rămâne personalitatea cea mai influentă a naţiunii germane din Transilvania în perioada prăbuşirii regatului Ungariei, după înfrângerea în faţa otomanilor din 1526, şi a naşterii principatului Transilvaniei.

Familia sa a făcut parte din pătura patriciană a naţiunii germane. Era originar din Regnsburg (Germania), ajungând la Sibiu în 1521. A fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Transilvania, cumpărând de la familia Altemberger şi Armbruster casa acestora, actualul Muzeu de Istorie din Sibiu. El v-a dezvolta nenumărate afaceri în domeniul financiar şi cel funciar.

El a condus în toată această perioadă partida pro-habsburgică din Transilvania, devenind unul dintre cei mai puternici oameni din viitorul principat. El se va lupta permanent pentru autonomia oraşelor săseşti şi a naţiunii în general dar şi pentru menţinerea poziţiei acestui principat în zona Occidentală de influenţă culturală, în dauna presiunii otomane.

Sibiul devine astfel centrul politic al mişcării pro-habsburgice din Transilvania, fiind ultimul oraş ce îl va recunoaşte pe Janos Zapolya I drept principe, rezistând ani la rândul, asediilor armatelor pro-otomane.

El a plecat la curtea Habsburgilor pentru a obţine ajutor financiar şi militar. Datorită poziţiei acestuia, mulţi sibieni, precum Nicolaus Olahus sau Georg Reichesdorffer, vor ajunge a face parte din anturajul familei imperiale. Poziţia sa va reuşi a influenţa mai apoi acţiunea saşilor, fiind permanent filohabsburgici, dar şi poziţia acestora din urmă faţă de Transilvania.

În perioada războiului dintre cele două partide transilvănene el a finanţat permanent armatele saşilor dar şi ale aliaţilor acestora, inclusiv a unor principi români din Moldova sau Ţara Românească. El a finanţat multe dintre lucrările desfăşurate în oraşele germane. Pe cheltuiala sa se vor reface fortificaţiile Sibiului.

La curtea habsburgică, el se va îngloda tot mai mult în datorii, va pierde reşedinţa din Sibiu, care va deveni sediu al Primăriei oraşului (până în 1948). Va muri în 1537, falit şi departe de Sibiu.

A fost primar al Sibiului între 1604 şi 1614. Provine din una din marile familii patriciene ale Sibiului. Casa acestora a existat pe locul unde astăzi există sediul FDGR din Piaţa Mare. Aveau inclusiv o capelă în curtea interioară a clădirii. Casa a fost deseori gazda principilor Transilvaniei sau a personalităţilor ce vizitau cetatea.

fragment din pictura lui Neuhauser jr., casa din coltul din dreapta este cea a familiei Lutsch

Cât va fi primar, Sibiul se va transforma considerabil. În 1604 se termină construcţia bastionului din faţa porţii Ocnei.

Între 1610 şi 1613 Sibiul va suferi de pe urma ocupaţiei principelui Gabriel Bathori. Acesta va ocupa cetatea, primarul şi multe alte personalităţi ale burgului, vor fi arestaţi. Oraşul a fost condamnat la înaltă trădare. Cheile oraşului sunt în mâna principelui. În 1613, oraşul va fi reabilitat de principele Gabriel Bethlen. Lutsch revine la conducerea cetăţii (deşi în cetate se mai regăseau aproximativ 60 de familii).

sediul FDGR, casa care se afla in locul casei familiei Lutsch

Oraşul va fi ajutat de principele Ţării Româneşti, Radu al V-lea Şerban care va încerca alungarea armatelor lui Bathori.