RAZVAN POP

S-a născut în 1885 la Braşov. A studiat la Braşov şi apoi la Academia de Arte din Budapesta.

Revine în Transilvania, unde predă desenul la Mediaş şi în cele din urmă la Sibiu, stabilindu-se aici în 1918.

A activat paralel ca şi pictor şi gravor. A avut peste 40 de expoziţii personale şi 60 de expoziţii colective . A creat peste 1500 de picturi şi cca. 250 de gravuri.

Un loc esenţial în activitatea sa rămâne redarea vieţii Sibiului, pentru care devine renumit în întreaga lume. În 1965 primeşte ordinul de „Artist Emerit” al României.

A murit la Sibiu în 1980.

Este unul dintre primii sibieni cunoscuţi de istorie. În 1223 este atestat drept preot al Sibiului.

Despre el se cunosc foarte puţine informaţii. Se ştie că venea dinspre Braşov, fie fiind din zona teutonă sau dintr-una din comunităţile prime ale saşilor aşezaţi în Transilvania.

S-a născut în 1897 la Sibiu. A studiat la Sibiu, Braşov şi Mediaş. Războiul îi întrerupe studiile, el înrolându-se mai întâi în armata austro – ungară luptând pe fronturile corpului tirolez de război. În 1919 îl regăsim în armata română ce intrase în Budapesta.

Studiază economia la Cluj şi Viena. Revine în Transilvania, lucrând mai întâi la Braşov. Aici, împreună cu Heinrich Zillich, fondează editura Klingsor precum şi un teatru şi o agenţie teatrală şi un salon de artă. În 1924 fondează la Sibiu, revista „Klingsor” una dintre cele mai importante reviste culturale din România.

Între 1933 şi 1944 a fost directorul Teatrului de Stat German care a devenit rapid unul dintre cele mai reprezentative astfel de instituţii. În această perioadă, teatrul a înregistrat 1,4 milioane de spectatori în peste 3400 de spectacole.

În 1945 reuşeşte a fugi la Innsbruck, în acest oraş refăcându-şi viaţa. A lucrat în cadrul Oficiului de Turişti, ajungând în 1964 responsabilul cultural al Olimpiadei de Iarnă de la Innsbruck.

A murit în 1969 la Innsbruck.

A fost primar al Sibiului pentru trei ani, între 1657 şi 1660, dar rămâne în istoria noastră ca cel care a salvat cetatea de două asedii consecutive ale otomanilor respectiv a principelui Transilvaniei.

În 1658 armata otomană asediază Sibiul în luna septembrie. Sibiul se închide, face faţă asediului dar Magistratul decide a plăti armata turcă cu suma de 25.000 de guldeni pentru a renunţa la asediu. Astfel Sibiul scapă încă odata de armatele inamice.

În 1660 principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczy al II-lea, nemulţumit de relaţia instituţiei sale cu cetatea Sibiului (fiind vorba mai ales de cea financiară şi economică) dar şi pentru că cetatea a oferit ajutor contracandidatului acestuia la tronul principatului, decide a asedia oraşul. Armata sa avunje în faşa zidurilor în ianuarie 1660. Sibiul nu numai că va face faţă acestui asediu, dar îi va răspunde asediatorului, fiind una dintre cele mai de succes victorii ale sibienilor în faţa unor armate beligenrante.

Sibienii, conduşi de Meltzer, reuşesc a rechiziţiona tunuri ale armatei principelui şi au reuşit câteva ambuscade în urma cărora au ieşit de fiecare dată victorioase (au murit mai mulţi asediatori decât sibieni). Sibiul deşi a fost bombardat de multe ori va reuşi a rezista asediului timp de cinci luni.

A fost comite al Sibiului şi al saşilor 1507 şi 1521. A fost perioada primarilor Paulus Remser, Mathias Armbruster, aceştia doi fiind cei mai importanţi şi prolifici primari ai acelei perioade.

placa de mormânt a lui Lulay din catedrala luterană din Sibiu

A fost unul dintre cei mai importanţi comiţi ai saşilor, conducând destinele acestora în timpul dinastiei poloneze a Jagellonilor ce conducea Ungaria în acea perioadă. Voievod al Transilvaniei era viitorul principe Janos Zapolya. Datorită politicii sale, a intrat de nenumărate ori în conflict cu regalitatea maghiară care îl va acuza de inobedeinţă. În 1513 Sibiul va fi chiar amendat cu 6000 de guldeni pentru poziţiile lui Lulay.

Rolul său a fost a menţine drepturile juridice seculare ale saşilor sosiţi în Transilvania. El a fost unul dintre principalii susţinători ai aducerii tuturor saşilor transilvăneni sub aceeaşi jurisdicţie, reuşind astfel o mai bună reprezentare a acestora.

A fost unul dintre mijlocitorii semnării tratatului de bună vecinătate între Ţara Românească şi Sibiu, fiind unul dintre procesele singulare din istoria acestui teritoriu, când un oraş medieval se ridică la nivelul încheierii unui tratat independent cu o ţară străină.

A militat permanent pentru protejarea şi dezvoltarea breslelor sibiene. Astfel pielarii, croitorii, tâmplarii şi curelarii primes noi statute şi sunt protejate împotriva concurenţei exterioare. Prin relaţiile sale cu ărincipii români, a reuşit a obţine privilegii pentru comercianţii şi producătorii sibieni.

A fost unul dintre comiţii monetăriei de la Sibiu, care în vremea sa a funcţionat clădirea viitoarei primării (de aceea găsim blazonul său acolo). El a cumpărat casa, adăugându-i noi aripi. Moare la Sibiu în 1521.

S-a născut la Sibiu în 1915. A studiat la Sibiu, la colegiul Brukenthal. Studiile universitare şi le definitivează la Cluj, Viena şi Leipzig. A studiat istoria şi teologia. La Viena îşi obţine doctoratul.

Hellmut Klima, în mijloc

A lucrat în cadrul Arhivelor de Stat ale Austriei. Revine în 1940 la Sibiu ca preot al parohiei din Turnişor, sat distinct pe atunci. În 1945 a fost arestat de armata sovietică, condamnat la muncă silnică şi deportat în URSS.

La revenirea în Sibiu, îşi preia vechea parohie. A fost diacon al districtului Sibiu al Bisericii Evanghelice şi membru al Consistoriului Bisericii Evanghelice din România.

Este considerat cel mai important istoric al landlerilor din Transilvania. Rămâne important prin colecţiile particulare ce le-a realizat, remarcându-se cea numismatică, cea de cartografii ale satelor transilvane, donate de proprietar.

A murit în parohia sa din Turnişor în 1990.

S-a născut în 1831 în una dintre cele mai vechi familii patriciene ale Sibiului. A studiat la Sibiu, apoi la Viena.

filarmonica din Sibiu

Revine în oraşul natal şi lucrează ca profesor. La numai 34 de ani devine membru al Dietei Transilvaniei. Doi ani mai târziu este ales parlamentar în cadrul primului Parlament al Ungariei. A deţinut această poziţie timp de zece ani.

parcul ASTRA

În 1877 este ales primar al Sibiului. În mandatul său este inaugurată clădirea filarmonicii din Sibiu (actualul restaurant Hermania de pe strada Filarmonicii). Tot în această perioadă se deschide patinoarul ce şi astăzi funcţionează.

Cea mai importantă realizare a mandatului său este Parcul ASTRA (numit Soldisch în acea perioadă) inaugurat în 1879. Un an mai târziu a fost amenjat şi parcul ce astăzi poartă numele „Tineretului”. În 1882 s-a început amenajarea parcului „Sub Arini”.

parcul Sub Arini

Moare în al şaptelea an al mandatului său de primar, fiind înmormântat la Sibiu în cimitirul municipal.

S-a născut în 1755 la Meissen. A studiat la Leipzig, Viena şi Erlangen, specializându-se în medicină. Paralel a dezvoltat o educaţie avansată în ale limbilor de circulaţie, ajugând să vorbească peste zece limbi, inclusiv araba, caldaica sau ebraica.

Pentru doi ani se va afla la Sibiu, baronul Samuel von Brukenthal contractându-l ca bibliotecar şi medic personal. Unii cercetători susţin că aceasta este perioada în care el începe a experimenta noua sa metoda medicală, homeopatia.

Se mută în Saxonia în 1781, lucrând ca doctor de ţară. În paralel a lucrat ca şi traducător. În 1835 ajunge la Paris. Aici începe a studia greşelile făcute de medicina din vremea sa. În 1811 revine la Leipzig unde a predat medicina.

Este creatorul homeopatiei (medicina alternativă bazată pe folosirea elementelor din natură pentru curarea bolilor). În 1807 publică lucrarea „Indicaţii privind folosirea medicală a homeopatiei în practica ordinară”, folosind pentru prima dată, conceptul de homeopatie. În 1810 publică lucrarea „Organonul artei tratării”, unde fundamentează homeopatia.

A murit la Paris în 1843. A fost căsătorit şi a avut unsprezece copii.

Nu s-a născut în Sibiu, dar a făcut parte din valul de etnici germani ce va ajunge în Transilvania în perioada secolului al XVI-lea.

Se trage din Reutlingen. În Germania de astăzi îşi va face ucenicia dar ajunge la Sibiu, unde devine maestrul primilor tipografi. Astfel îl putem considera primul tipograf de pe teritoriul de astăzi al României şi probabil din regatul de atunci al Ungariei.

fragment din prima lucrare publicată

Împreună cu cel mai important discipol al său, Lukas Trapoldenr şi cu Valentinus Corvinus, a deschis în 1528, prima tipografie sau primul atelier tipografic atestat până astăzi fiind cel mai vechi de pe teritoriul prezent al României.

S-a născut la Alţâna în 1841. A studiat la Sibiu şi apoi în Germania.

Revine în Transilvania, la Sibiu. Aici devenit profesor la gimanziul evanghelic (Colegiul Brukenthal).

Este considerat unul dintre pionierii meteorologiei din spaţiul de astăzi al României. A preluat primul observator al vremii din spaţiul de astăzi al României (care funcţionează şi astăzi). A activat ştiinţific în cadrul Societăţii Ştiinţifice din Transilvania de la Sibiu.

A murit în 1918.