Ei bine dupa lansarea proiectului, astazi a avut loc prima intalnire. Asociatia a fost prezenta prin subsemnatul, prezentandu-le tinerilor sibieni cateva informatii legate de viata Sibiului si de istoria sa.

Am fost placut surprins sa vad ca mai micii nostrii concetateni stiau strazile orasului, stiau chiar detalii legate de acestea, ca recunosteau monumentele noastre si aveau informatii despre evenimente intamplate in trecut.

Urmatoarea intalnirea va fi despre geografia Sibiului, peste doua saptamani.

Sa va povestesc despre ce a fost vorba.

Presedintele de atunci al TNL, Bogdan Olteanu, impreuna cu colegii sai (sa ii amintesc aici pe Dan Motreanu, pe Rares Manescu, pe Cristi Bigiu, pe Cristi Adomnitei, pe Cristi Stragea, pe Horia Scarlat, pe Victor Manea, pe  Mihai Georgescu, pe Laurentiu Motea) au initiat un proiect ce se va dovedi prima campanie nationala din istoria TNL. Aceasta campanie s-a desfasurat pe perioada verii 1999.

Bogdan Olteanu in 1999 la acea vreme presedinte al TNL

sursa: www.agerpress.ro

Numele proiectului era “Vrei Altfel“. TNL a organizat atunci pe langa o Conferinta Nationala de lansare (am fost prezent atunci la Bucuresti la TNB) zeci de concerte, expozitii, dezbateri si multe alte evenimente. Fiecare filiala TNL trebuia sa organizeze trei evenimente. In total au fost peste 100 de evenimente in toata tara.

La Sibiu am organizat un concurs la strandul municipal, o expozitie de pictura si un concert al formatiilor din locale. Sa ii amintesc pe cei mai activi tineri liberali din acea vreme, Gabi Serban - presedintele filialei, Marius Olteanu, Cristian Mihu, Dan Hurdu, Andru Zavatin si cu voia dvs. ultimul pe lista subsemnatul, cu totii inca activi in organizatia noastra.

Pe langa aceste actiuni, TNL a lansat un manifest al noii generatii precum si un imn al campaniei. Acesta a fost cantat de formatia ZOB. A fost primul proiect national lansat si propus de TNL. De atunci am sustinut si am reusit eliminarea serviciului militar obligatoriu, am condamnat comunismul inaintea tuturor, am promovat Romania si am facut Echipa lui Crin.

Acela a fost un inceput si am aratat cu totii ca nu am dezamagit, nu am regresat si am mers permanent inainte.

PNL, prin istoria lui de 130 de ani, are o responsbilitate mare: traim la ora actuala un risc major pentru libertatea noastra si pentru istoria Tarii Romanesti. (Radu CAMPEANU)

Vă invit să ieşim din pluton. (Mircea DIACONU)

Era necesar un Congres, pentru inca mai exista oameni care gandesc altfel si doresc sa lupte impotriva unei realitati. (Norica NICOLAI)

Fara acel mod de a alege, fara dl. Stolojan si fara alianta pe care o hulim multi cu PDL nu cred ca ajungeau dansii vreodata membri intr-un guvern. (Relu FENECHIU)

A fost bine pentru Calin Popescu Tariceanu, pentru PNL si pentru Romania cand el a ajuns la guvernare. (Victor Paul DOBRE)

Vi se adresează un om care se bucură de două familii. Una mică, unde şef este nevasta mea şi o familie mult mai mare şi mult mai onorabilă, care e PNL, unde şef este Crin Antonescu. (Mircea IONESCU QUINTUS)

Diferenţa între uninominal şi votul pe listă este între a avea un căpitan de echipă pe care îl respectăm şi îl iubim - Crin Antonescu - sau a avea un selecţioner unic. (Theodor MELESCANU)

Exista o instituţie pe lângă rabin, care se numea instituţia ţuţerului. Erau nişte băieţi plătiţi care umblau cu rabinul şi, în timp ce rabinul vorbea făceau «tţu, tţu, tţu, formidabil, tţu, tţu, tţu câtă drepate are, extraordinar, vai cât de înţelept e rabinul». Claudiu împărat avea o altă instituţie, un om pe lângă el care, atunci când mergea prin mulţimi spune: «Adu-ţi amite că nu eşti zeu, adu-ţi aminte că eşti om!» (Ludovic ORBAN)

Nu iubesc nici eu ţuţerii. Nu cred că în PNL ţuţerii au lipsit sau că ei vor dispărea. Nu cred însă că în PNL ţuţerii au fost vreodată majoritari. (Crin ANTONESCU)

Eu nu cred în independenţi. (Mihai BANU)

Am fost pus în faţa unei teribile dileme, să aleg între alternative pentru care aveam şi opţiuni favorabile şi nefavorabile, adică să aleg între votul uninominal, pe care l-am practicat în ultimii 20 ani, cu exepţiile cunoscute şi un vot pe liste, pe o listă în fruntea căreia se află un om de nedeslipit, de care avem nevoie, cum avem nevoie de aer şi de apă, dar nu de furtuni şi de inundaţii. (MIrcea IONESCU QUINTUS)

In mintea niciunui membru al PNL nu va fi un model Nicolae Ceausescu sau sinistra sa sotie. (Ludovic ORBAN)

Bineînţeles că am refuzat. (Dan MOTREANU)

Domnul Câmpeanu şi domnul Quintus nu sunt în echipa mea, sau cum vreţi s-o mai numiţi, pentru că atunci vă spun, şi la propriu şi la figurat, că şi eu, ca şi dumneavoastră, suntem în echipa domniilor lor. (Crin ANTONESCU)

Am eşuat în încercarea de a forma o listă competitivă de 32 de persoane şi că, prin urmare, renunţ la candidatura pentru funcţia de preşedinte al PNL. (Viorel CATARAMA)

Eu mi-am ales baba, suntem în zilele babelor, eu mi-am ales baba acum trei zile. Acum trei zile a fost soare. Astăzi, din păcate, în ziua cu alegerile, este iarnă şi vă garantez că dacă mă veţi alege preşedinte al Partidului Naţional Liberal în anul care va veni în Partidul Naţional Liberal nu va fi iarnă, ci va fi primăvară. (Ludovic ORBAN)

Există, Ludovic, în România nenorociri mai mari decât a ta dacă nu vei mai fi prim-vicepreşedinte sau a mea dacă nu voi mai fi preşedinte al PNL. Nu e momentul să ne lamentăm, să fim patetici sau să ne comportăm ca Stan şi Bran. (Crin ANTONESCU)

Vă mulţumesc şi spor la treabă! (Crin ANTONESCU)

Cat priveste persoana mea, nefiind de acord cu ideea de lista, am refuzat a participa la voturile desfasurate in aceste zile.

Nu am sa redau tot articolul dar il puteti citi aici.

Vreau sa ii felicit pe cei care au reusit realizarea filmului „Daca vreau sa fluier, fluier.”. Vreau sa il felicit pe regizorul Florin Serban. Vreau sa il felicit pe scenaristul Catalin Mitulescu. Vreau sa il felicit pe producatorul Daniel Mitulescu. Vreau sa ii felicit pe actorii George Pistereanu, Ada Condeescu, Mihai Constantin si Clara Voda. Toti acestia si numai ei merita felicitati pentru ultimul succes major al cinematografiei romanesti si a artei si culturii noastre in general. Filmul „Daca vreau sa fluier, fluier” a castigat Ursul de Argint – marele premiu al juriului la Festivalul de la Berlin. De asemenea, acelasi film a primit si premiul Alfred Bauer pentru inovatie artistica, in cadrul aceluiasi festival. La Berlin are loc anual unul dintre cele mai importante festivale cinematografice din lume. Reusita cineastilor romani este importanta, mentinand cursul ascendent al cinematografiei noastre.

Punctul negru din aceasta poveste apartine evident societatii noastre si celor care o administreaza. Filmul nu a gasit finantare suficienta in Romania. Norocul acestui film a venit din incapatanarea regizorului si producatorilor, care nu au renuntat, reusind in cele din urma a obtine finantarea. Nedorind a film o noua editie a Avatarului, ne putem imagina ca suma ceruta nu era exagerata. Cei care s-au aratat dispusi a finanta au fost suedezii, institutiile si persoane din Suedia facand, prin aportul lor financiar, posibil acest proiect, care a devenit intretimp un motiv de lauda pentru intreaga Romanie.

Acesta nu este decat un alt episod din lungul sir al esecurilor managementului cultural din Romania. Este a nu-stiu-cata oara, cand factorii decizionali de la noi dau cu piciorul sau pur si simplu ignora proiecte ce apoi se dovedesc de succes. Pentru ca tabloul sa fie complet, adaugam si doza de ipocrizie a acestora, ei lafaindu-se cu ele mai apoi, cand acestea devin o lauda pentru noi toti, un motiv de a ne tine capul sus. Un manager performant este mai mult decat un contabil chitibusar care stie sa tina un calcul exact al banilor din calculatorul sau . Un manager performant este mai mult decat un administrator ce stie sa tina pe o coala de hartie o evidenta exacta si o rigoare a consumabilelor. Un manager este obligat a avea viziune, este obligat a intelege aspectele ascunse ale unui proiect, este obligat a vedea in spatele hartiilor. Numai astfel el se poate numi cu adevarat manager. Numai astfel el poate vedea, el poate citi, el poate simti un viitor suces, un viitor motiv de mandrie pentru intreaga tara.

Acest film este un suces. Este un nou suces al cinematografiei romanesti, al extraordinarului nou val de cineasti creati de scoala romaneasca. Cinematografia este capitolul unde anual ne mandrim cu unul – două filme de suces atat in randul criticilor cst si al spectatorilor. Prefer sa vad ca astfel de filme sunt finantate de catre statul roman, decat vreo zece filme de duzina ale lui Nicolaescu sau a altor pilosi ce stau capusati de bugetul cinematografiei. Prefer un film sincer, curat la prima vedere cu un subiect simplu dar care se descopera a fi apoi un subiect profund, ales, cu o cinematografie deosebita, cu cadre excelent trase, cu o coloana sonora pe masura. Sunt satul de filme mincinoase dar atat de „indragite” de actuali manageri culturali din Romania.

Fac o mică divagatie, remarcand curajul noilor regizori care au ales sa regizeze si sa prezinte filme cu subiect istoric, filme privite dintr-un unghi sincer si curat. In ultimii ani dar si in acest an, proaspat pornit, ne-au fost aduse în fata cateva filme care merita aplauzele noastre. Revolutia din 1989, lupta partizanilor anticomunisti, Pogromul de la Iasi, chinul detinutilor politici din inchisorile comuniste sau de ce nu realizarea primului lungmetraj romanesc, sunt poate considerate de unii subiecte mici ca rezonanta si ca fenomenologie istorica, dar ele arata acele momente esentiale si crude ale istoriei noastre. Ele ne arată fata reala a ceea ce a fost, reusind a ne provoca la meditatie si la cercetare. De la un simplu caz ele nasc in fiecare dintre noi puterea de a intelege, puterea de a ne asuma istoria noastra asa cum a fost.

Toti acesti tineri cineasti, ultimul pe lista cronologica a realizarilor fiind laureatul Ursului de Argint din acest an, merita aplaudati, merita remarcati, merita subliniati si merita sa ne mandrim cu ei. Realizarile lor din ultimii ani sunt printre putinele motive de mandrie nationala.

asa arata cladirea comandantului militar, in anii de dinaintea Primului Razboi Mondial.

astazi cladirea este sediul rectoratului ULBS, fotografie din 2006

Dezvoltarea complexului militar din Sibiu, a facut ca una dintre primele cladiri care s-au construit in scopul de a gazdui parti ale administratiei militare sa fie parasite de catre armata austro-ungara. Astfel, ei vor renunta la Casa Generalului pentru a construi ceea ce va ramane pana la sfarsitul secolului al XX-lea drept Palatul Comandantului. El va fi inaugurat pe 15 aprilie 1904 si va fi resedinta generalului Falkenhayn in perioada Primul Razboi Mondial cand frontul era pe aliniamentul Carpatilor, incepand cu octombrie 1916.

bulevardul Victoriei, in plan departat, ultima cladire pe dreapta este actualul sediu al rectoratului ULBS.

cladirea comandantului militar al Transilvaniei (trebuie sa remarcati personajul imbracat in port popular din fata cladirii)

Aceasta cladire este construita pe o parcela care inainte de existenta actualei cladiri, suporta o alta constructie de inceput de secol XIX, cel putin asa cum ni se arata in gravura lui August Sporner din 1883. In hartile de la sfarsitul secolului al XIX-lea apar diferite cladiri fara alte explicatii pe acest loc. In spatele cladirii si astazi se regaseste o alta cladire construita in stil clasicist. Aceasta este formata din doua corpuri, cel central avand o nisa decorativa, de tipul acelora in care erau amplasate statuete. Parterul este bosat, cladirea fiind continuata de o anexa.

harta Sibiului din 1914. casa comandantului este marcata sub denumirea oficiala a sa (Residenz des Corps Comandant)

cladirea comandantului militar al provinciei. fotografia a fost publicata cu ocazia anului 2007 de catre Biblioteca ASTRA.

Palatul este construit în stil eclectic, planul este unul dreptunghiular cu rezalit pe axul accesului interior. Cladirea are un corp. Fatada are 13 travee, intrarea fiind marcata de un balcon sustinut de patru coloane simple cu sectiunea maxima la mijlocul coloanei. Fatada este finalizata de o cornisa profilata. De asemenea, deasupra celor trei axe centrale, este prezent un fronton triunghiular stilizat. Deasupra frontonului se afla o urna decorativa. Frontonul este finalizat in semipalmeta. De asemenea, el este sustinut de cate o consola aparenta pe fiecare latura.La etaj, deasupra celor trei axe centrale cladirea are o decoratie cu elemente vegetale si militare (coifuri si steaguri militare). Deasupra ferestrei centrale decoratia este realizata din ghirlande vegetale si un coif militar in relief.

detaliu, frontonul triunghiular stilizat de pe fatada principala.

Intrarea se realizeaza prin parterul cladirii, fiind realizata dintr-o usa in doua aripi si o lumina, umplute de sticlă peste care s-a aplicat un grilaj din fier forjat cu decoratiune vegetala. Balconul este amplu. Usa este flancata de doi pilastri aparenti finalizati in cate un capitel doric, acestia de fapt alaturi de alti doi pilastri identici sustinand balconul. De o parte si de alta a ferestrei centrale se afla cate o usa dreptunghiulara, formata din doua canaturi. La parter se afla in aliniamentul vertical al usilor de la etaj, cate o fereastra rotunda, ele flancand intrarea. Restul ferestrelor, sunt dreptunghiulare, la parter pe ele fiind aplicat in unele cazuri cate un grilaj din fier forjat. La etaj ele sunt decorate atat in partea superioara cat si in cea inferioara de catre cate un ancadrament.

detalii externe ale cladirii, abaca cu sfera de pe stalpii gardului; balconul; decoratia arcului ce marcheaza accesul pietonal.

Acoperisul este in patru ape cu repere de panta. Gardul care delimiteaza parcela, este format dintr-un parapet de circa 60 de centimetri, stalpi de caramida cu tencuiala  bosata, abaca fiind decorata cu o sfera. Intrarea este bosata de asemenea si este realizata prin unirea printr-un arc cu doua coloane. Arcul este decorat printr-o forma geometrica stilizata. Gardul este din fier forjat cu motive florale si miliatre. Intrarea se face pe o rampa care urca gradual spre intrarea propriu-zisa in clădire.

astazi cladirea este sediul rectoratului ULBS, fotografie din 2006

Interiorul se remarca prin sala de receptie a palatului, in care regasim ca elemente decorative, stucatura cu motive militare, un balcon si pilastrii angajati. Scarile sunt realizate din piatra cu balustrada din fier forjat cu mana curenta din lemn.

Am fost impresionat sa descopar un excelent proiect pus pe hartie de o doamna deosebita, pe numele ei Ana Coca, o doamna bibliotecara si profesoara care a dorit sa gaseasca o metoda de a le insufla si micilor sibieni dragostea pentru acest oras. Am acceptat fara a pregeta ideea de a ne alatura, chiar mai mult am inceput sa imi misc antenele in cautarea de eventuali sponsori care sa sustina dezvoltarea proiectului.

Astfel ieri de la orele 10.00 am fost la sediul bibliotecii, corpul B, pentru a le povesti micilor nostri concetateni despre orasul nostru. Le-am povestit cum s-a fondat, cum s-a dezvoltat si despre cateva dintre remarcabilele realizari ale Sibiului. Pot spune ca am avut 50 de excelenti interlocutori care mai mult au pus chiar si intrebari, curiosi fiind sa stie mai multe.

In martie am sa merg la o a doua astfel de intalnire, urmand ca apoi alti colegi din Asociatie sa se alature proiectului. Trebuie sa ii multumesc inca odata doamnei Ana Coca, pentru ideea ei, pentru initiativa avuta si pentru invitatia ce mi-a facut-o. Sper sa nu o dezamagesc si sper sa reusesc a ajuta acest proiect.

Dezertarile din ultimele zile sunt elementul dezolant, dambovitean, fanariot al procesului politic. Pe cat de dezamgitoare sunt, pe atat de alarmante sunt ele, aratand hemoragia partidului, aratand falsitatea constructiei. De ce pleaca acei oameni? Ei pleaca pentru ca nu s-au simtit legati de o constructie, de un proiect coerent. Ei aveau fiecare micile lor proiecte care de conjuctura s-au regasit si in pseudo proiectul geoanian. Ei pleaca pentru ca sunt simple barci prinse cu sfoara fara nod de o casa pironita intre ape. Odata ce un val mare a trecut printre ele, s-au desprins si acum merg alandala. Asta pentru ca nu a existat o constructie care sa le tina strans si nu a existat cineva sa le faca nodul.

Sper din tot sufletul ca dupa Congresul nostru, PNL nu se va dovedi aceeasi casa subreda. Sper ca cei care construiesc casa sa aiba viziunea necesara si o arhitectura coerenta care nu va lasa barcile sa plece, care nu va dovedi aceeasi vlaga, acelasi amatorism si aceeasi subrezenie.