În dorinţa sa de a da o faţă nouă Sibiului, Samuel von Brukenthal impune un nou stil de viaţă, creând astfel o societate sibiană modernă care răspunde astfel secolului al XVIII-lea dar ea va continua astfel sub auspiciile lui Brukenthal, astăzi elemente din această concepţie încă se mai simt prezente.

palatul Brukenthal a fost una din temele centrale ale celor care evocau sau încă evocă imaginile Sibiului

Căsătoria lui Samuel von Brukenthal (despre acest mare sibian am scris aici) cu Sofia Klockner, îi va aduce ca moştenire casele familiei acesteia printre care şi cea din Piaţa Mare. Palatul său principal se va construi pe două parcele. Pe prima se afla casa senatorului Daniel Klockner, tatăl soţiei sale, această casă având spaţii comerciale, 11 camere la parter şi alte zece la etaj, o pivniţă, grajduri şi anexe. O a doua clădire aparţinea în momentul cumpărării de către Brukenthal lui Zacharias von Offner care cumpără casa de la văduva Vette în 1775. Această casă era formată din şapte camere la parter, şase la etaj şi o supraînălţare.

în cercul negru sunt fostele clădiri pe locul cărora s-a construit palatul. desenul este de la începutul secolului al XVIII-lea.

Brukenthal cumpără şi alte două terenuri ce aparțineau famililor Filtsch şi Albrecht care continuau terenurile mai sus amintite. Ultima parcelă va fi cumpărată în 1784 pentru construirea grajdului. Faptul că palatul s-a construit pe mai multe parcele va duce la limitarea volumetriei sale diferite de alte palate, traseul fiind frânt pe laturile de nord şi sud.

astfel arăta Piața Mare în perioada comunistă. nu cea mai bună perioadă a spațiului. în fundul imaginii este palatul Brukenthal.

Una dintre problemele pe care acest palat le-a ridicat a fost cunoaşterii numelui arhitectului. Marea majoritate a istoricilor şi arhitecţilor nu riscă în a da un răspuns decisiv în această problemă. Unii consideră că arhitectul a fost arhitectul şef al Sibiului, Johann Eberhardt Blaumann (despre acest mare sibian am scris aici), cel care a construit şi Palatul Banffy din Cluj. O altă ipoteză este în persoana lui Franz Joseph Martinelli, arhitectul familiei Martinelli. Alexandru Avram aduce în prim plan încă un nume acela a arhitectului militar Theseo. Carl Gollner consideră că această neconcordanţă a aliniamentului clădirii, mai înaintată decât restul aliniamentului pieţei, i se datorează arhitectului, care dorea a remarca  în spiritul vremii monumentalitatea acestui edificiu. De altfel, constructorii vor avea probleme serioase cu respectarea aliniamentului. Magistratul va fi de acord cu dărâmarea caselor dar va fi foarte riguros respectarea aliniametului.

La acest monument au mai participat şi alţi diferiţi artişti. Astfel în remarcăm pe Simon Hoffmeyer (despre acest mare sibian am scris aici), autorul portalelor şi supraportalelor, a decoraţiei faţadei, a sobelor, candelabrelor, statuilor, urnelor şi veselei; Anton Herzum, cel care realizează ancadramentele ferestrelor, a capitelurilor; Ludwig Christian Hezel, originar din Franconia, el realizând tâmplăria; Johann Bauernfiend, calfă vieneză a lui Hezel, el realizând tâmplăria artistică, stucatura de plafon şi mobilierul; Nicolaus Jaffer din Eisenstadt şi Johann Tauffer din Viena, ei realizând tapiţeria şi tapetul; Franz Neuhauser jr. (despre acest mare sibian am scris aici), pictor care realizează diferite picturi din palat, Johann Krempels, pictor decorator, Franz Burg, dulgherul care va construi şarpanta şi meşterii atelierului Bleicher din Viena care va realiza sobele de faianţă.

detalii din portalul de acces în palat. fotografie din 2008.

Lucrările încep practic imediar ce Samuel von Brukenthal devine guvernator. În 1779 lucrările sunt aprope gata, fiind nevoie de unele finisări, astfel că finalizarea se va face la 1783. Cele trei corpuri principale fiind finalizate şi inaugurate în ajunul Crăciunului din 1785. Cea care îl înştinţa pe Samuel von Brukenthal când acesta era la Viena despre evoluţia lucrărilor era nepoata sa, Therese Holzer. În secolul al XIX-lea încă se aduceau modificări la construcţie grajdul din a doua curte şi aripa din stânga erau transformate în şcoală adăugându-se încă un etaj. În 1818 vor avea loc reparaţii datorate căderii unei bucăţi de stucatură care va degrada 115 tablouri. Ultimele amenajări s-au realizat la finalul anilor `90 ai secolului trecut, când fostele grajduri au fost reconstruite pentru extinderea bibliotecii.

planurile izometrice ale palatului, înainte de construirea sediului nou al bibliotecii.

În acest palat seară de seară aveau loc recepţii, concerte sau vizite ale demnitarilor, aici întrunindu-se de multe ori Dieta . Cea care administra palatul era soţia baronului, Sofia.

După moartea lui Samuel von Brukenthal, palatul va reveni conform testamentului său, moştenitorilor, fidei commiss. Primul a fost Johann Michael Joseph fiul lui Karl Brukenthal, lui urmându-i Samuel Brukenthal, Michael Brukenthal, Michael Soterius von Sachsheim, ultimul moştenitor fiind Hermann von Brukenthal. După moarte comunitatea săsească urma a prelua clădirea cu toate colecţiile sale şi cu o sumă de 38.000 de florini care urma a fi folosiţi anual pentru extinderea colecţiilor, întreţinerea palatului, plata personalului muzeal deoarece clădirea a devenit muzeu, primul din România și printre primele din lume. Muzeul urma a fi condus de un curator numit de biserică şi de familia Brukenthal. Încă din timpul baronului, la etaj exista o expoziţie vizitabilă.

curtea interioară principală, imagine de arhivă realizată de Emil Fischer și imagine din 2007.

Deschiderea muzeului va avea loc în data de 25 februarie 1817 şi va fi denumit de preotul paroh Johann Filtsch „Muzeul Națiunii Saxone”. Denumirea se va transforma în 1840 când va deveni „Brukenthalische Museum für Kunst, Wiessenschaft und Vaterlandeskunde”. La 1817, biblioteca avea 15 972 de volume dintre care 76 erau incunabule şi circa 40 de tablouri şi gravuri. La etajul al II-lea se amenajase o sală pentru perfecţionarea artiştilor, unde se realizau studii după tablourile din colecţie, coordonatorul acesteia fiind Franz Neuhauser.

curtea a doua interioară a palatului, unde erau grajdurile, în trecut

Muzeul va achiziţiona în continuare tablouri şi alte opere dar fondurile erau precare, astfel încât în permanenţă se va ajunge la reducerea personalului, la un moment dat existând doar un custode, un custode adjunct şi un om de serviciu. Se vor îngloba noi biblioteci sau colecţii, cel care va avea un rol covârşitor fiind Ludwig Reissenberger (despre acest mare sibian am scris aici), care va cere către moştenitorul Brukenthal, să refacă politica economică a muzeului. Încercările de atragerea a investiţilor făcute de curatori, precum Johann Ludwig Neugeboren (despre acest mare sibian am scris aici) sau strângerea de fonduri din 1907, nu vor avea succesul scontat.

curtea a doua interioară a palatului

Sfârşitul secolului al XIX-lea va aduce cu sine şi primii adevăraţi apecialişti în domeniul artei care vor deveni custozi sau specialişti. Amintim aici pe Karl Schellein directorul Şcolii de Restaurare din Viena, el editând catalogul pinacotecii, Michael Csaki, care studiază sistematic pinacoteca, Theodor von Trimmel, cel care atribuie unele tablouri unor autori care nu erau cunoscuţi, porfesorul Gerish care continuă activitatea lui Schelling.

fotografie din 2009

Hermann Fabini remarcă volumetria, înălţimile jgeabului, acoperişul mansardat în trepte. Palatul Brukenthal este unul baroc târziu austriac cu elemente de rococco german. El este astfel creat ca ungiul pieţei să fie îndreptat spre el, axele convergând aici, creându-se astfel senzaţia de dominare. La fel ca la oricare alt palat baroc acesta are cele mai importante camere pe axul central al edificiului cum ar fi salonul de gală la primul etaj.

noua clădirea a bibliotecii, fotografie din 2008

Tipic barocului vienez şi la acest palat se pune accent pe primul etaj, unde se află saloanele importante. Scările sunt cele care ajută la organizarea camerelor. Ea mai menţine unele elemente care provin de la casele anterioare pe aceste parcele, precum ancadramentul renascentist din aripa bibliotecii, unde este inscripţionată monograma familiei (ML), data 1632 şi blazonul familiei.

detaliu arhitectural de tip baroc

Clădirea în total are 60 de camere, fără anexe, pod şi pivniţe. Planul este unul închis, cu grajdul şi gospodăriile în a doua curte. Ideea principală pe care palatul o urmăreşte este aceea de simetrie. Clădirea este formată din trei corpuri, unul dreptunghiular neregulat închisă în lateral cu curţile interioare, care duce la al doilea corp în limita din spate a terenului şi un al treilea corp transversal. Aripile laterale sunt supraetajate ulterior. Materialele care s-au folosit sunt lemnul adus din pădurea Vurpărului şi piatra adusă de lângă Nou. Mai târziu ei vor aduce pitră şi din zona Făgăraşului.

Un element interesant din structura fațadei este portalul. Acesta are un ancadrament din piatră decorat cu elemente de plastică (două coloane cilindrice cu capiteluri ionice, alte patrau coloane aparente cu capitel asemănător, urne, rozete, festoane). Blazonul este unul care poate fi elocvent pentru evoluţia familiei Brukenthal. Blazonul reuneşte blazonul familiei Brukenthal cu cel al soţiei, încercând astfel Samuel von Brukenthal să-şi legitimeze şi originea nobilă a sa şi a familiei sale. Poarta este realizată în două canaturi, fiind realizată din lemn de stejar, decorată fiind cu emblema artelor, picturii şi a muzicii – o bufniţă, scutul Minervei cu chipul Gorgonei, paleta pictorului, dar şi abundenţa reprezentată prin simbolul său omonim, cornul. Al doilea portal este organizat asemănător cu cel de la intrarea dinspre piaţă, dar aici atlanţii sunt cei care preiau rolul coloanelor, desupra lor aflându-se de asemenea urne.

blazonul familiei Brukenthal

Cel care propune ca atlanţi sunt realizaţi de Simon Hoffmeyer, este G. A. Schuller. Ei vor fi montaţi de pietrarul Anton Herzum, Georg Theil încheind un contract în acest sens cu acesta, pentru 200 de florini, în 1785, înştiinţându-l pe Samuel von Brukenthal în 1786, că s-au finalizat şase acapiteluri şi trei coloane. Portalul de la stradă a costa circa 450 de florini, pe când cel dintre cele două curţi interioare, a costat mai mult. Astfel pietrărie este finalizată de către Anton Herzum, în martie 1788, acesta primind 1050 florini.

atlanții palatului Brukenthal, fotografie din 2009

Interiorul este organizat asemeni palatelor vieneze. Scara de onoare, dă în anticamera sălii de recepţie de unde porneşte desfăşurarea etajului de gală. Camerele sunt comandate, etajul I fiind cel de gală. Aici sunt două apartamente,.salonul de muzică în centrul său. Apartamentul din stânga salonului este cel al doamnei, cu un salon, un cabinet, două camere (pentru cameristă şi garderobă), cvel din dreapta salonului fiind cel al bărbatului cu un salon, un cabinet, o sală de mese care duce la dormitorul său, şi o cameră pentru servirea mesei. Al doilea etaj este dedicat încă de la început, galeriei de pictură şi bibliotecii, pe aripa transversală.

Ceea ce reamrcă interiorul acestui palat sunt decoraţiile nenumărate. Un element distinct sunt sobele, care se organizează după un plan anume stabilit diferit de restul casei. Julius Bielz (despre acest mare sibian am scris aici) susţine, după cercetarea adnotărilor făcute pe proiect, că cel care le-a montat a fost Simon Hoffmeyer. Sobele provin din două loturi diferite diferenţierea făcându-se în stilul bordat de artist. Astfel primul lot, din care astăzi nu mai există decât două exemplare, este realizat în stil rococco de atelierele Blaucher din Viena, al doilea lot fiind realizat în stilul Louis XVI (Zopf). Acestea din urmă au ca decoraţie, festoane, rozete, flori atârnate, buchete de flori, vase, cornişe cu frize ochi de bou. La Viena se vor realiza toate sobele, inclusiv pentru celelalte şantiere ale familiei de la Avrig, Sâmbăta de Jos sau Casa de vară de la periferia cetăţii. Primele sobe, verzi vin de la Viena în 1769, dar primele pentru Palatul Brukenthal, ajung în 1777 împreună cu L. Hezel, care vine pentru a le monta.

Tapetul este unul special de asemenea, el fiind realizat din mătase chinezească, cu motive florale pe un fundal de diferite culori, cinci fiind camerele tapetate. Cei care vor aplica tapetul au fost, Nicolaus Jaffer din Eisenstadt şi Johann Tauffer din Viena, cei care au mijlocit aceste legături fiind funcţionarii de la curtea imperială. Dormitorul lui Samuel von Brukenthal era realizat din mătase albastră.

Picturile sunt realizate în stilul „camaieu” după cartea lui Bernard Picart, „Templul Muzelor” unde picturile sunt realizate de pictorul Abraham von Diepenbuck (secolul al XVII-lea ), astfel avem Lupta lui hercule cu Achelous, Hercule ucigând Hidra din Lerna, Lupta lui Hercule cu Cerberul. Restul nu pot fi identificate. Ele sunt în număr de 12, încadrate fiind cu chenare decorate cu frunze de palmier, de fructe, urne, rozete, pilaştrii. Tapițeria este realizată de Tauffer, finalizându-le în 1780, primind circa 10 florini pe fiecare lucrare.

Acestea sunt doar câteva dintre detaliile ce construiesc și expun lumii acest minunat palat, acestui monument al culturii mondiale, acestui palat al Sibiului. Într-o alta prezentare, ne vom opri asupra detaliilor arhitecturale ale casei lui Brukenthal.

Pentru mine, campania electorală a început în urma cu ceva luni. Fiind coordonatorul din partea PNL pentru municipiul Sibiu, deja de multe săptămâni am lucrat la afișe, pliante, locații, etc…

Dar ieri a început oficial campania electorală pentru întreaga Românie. Afișele au fost așezate, corturile cumpărate, pliantele pregătite.

Ieri am avut o primă acțiune personală, realizând mai multe întâlniri cu tineri oameni de afaceri din Sibiu. Sunt foarte interesat de perspectiva lor, de cum văd ei mersul orașului. Am discutat mult despre realizarea unui hub de afaceri în orașul nostru, despre amenajarea unui centru de afaceri.

Tot ieri am lansat campania online a tinerilor candidați ai USL la alegerile locale. Aici, aici, aici, aici, aici și aici. Urmăriți-ne, o sa fie o campanie unică în SIBIU. Ni s-a alăturat și viceprimarul nostru, Virgil POPA (aici).

Astăzi împreună cu colegii mei candidați, Robert Paskuy (aici) pentru Consiliul Local și Octavian Firi (aici) și Daniel Bîlbă (aici) pentru Consiliul Județean și ajutați de excelenta echipă de tineri liberali am realizat o acțiune de ecologizare urbană pe străzile Mihai Viteazu, Aurel Vlaicu, Oștirii, Nicolae Iorga, Rahovei și Cisnădiei.

Am vorbit cu oamenii, am strâns miile de chiștocuri de țigară, pet-uri și alte elemente nedegradabile.

După masa o am ocupată cu un eveniment de suflet, unul din prietenii mei din copilărie se căsătorește (am cam rămas unicul între prietenii mei necăsătorit).

CASĂ de PIATRĂ OVIDIU!!!

Mâine începe campania electorală pentru alegerile locale din 10 iunie.

Tinerii liberali sibieni sunt cei care meritムatenția voastrムpentru ceea ce fac ș™i ceea ce vor fi. Am sムvムprezint vouăƒ, tinerii candidaț›i ai PNL la diferitele funcț›ii locale.

Să începem cu doamnele și domnișoarele, colegele noastre.

Nicoleta HĂUȘIU, 24 de ani, este vicepreședinte al PNL Sibiu și membră a conducerii naționale a OFL. Este cel mai tânăr candidat la CJ din județul nostru.

La Ocna Sibiului, unul dintre viitorii consilieri locali ai PNL este Camelia CARABULEA, liderul tinerilor liberali din stațiunea sibiană.

La Consiliul Județean candidează…..

…..Octavian FIRI, președintele TNL, 34 de ani, unul dintre viitorii lideri ai partidului nostru. Fără el TNL Sibiu nu ar fi ceea ce este acum.

Filip BOTEZATU candidează la Consiliul Județean dar și la Consiliul Local Șelimbăr. La 30 de ani este vicepreședinte al organizației naționale a TNL din mediul rural.

Tot de la Șelimbăr vine și Daniel BÎLBĂ, vicepreședinte al TNL Sibiu, blogger (aici) și coordonatorul departamentului de comunicare a PNL Sibiu. El candidează, de asemenea, pentru Consiliul Județean Sibiu.

Robert PASKUJ se alătură echipei liberale ca și candidat la Consiliul Local Sibiu. Este unul dintre pariurile noatre pentru PNL.

La Ocna Sibiului, Arpad FEKETE, secretarul coordonator al filialei PNL Sibiu își va continua mandatul de consilier local. Este un tânăr care deja a confirmat și care merită atenția voatră în viitor.

Dan PALTAN, vicepreședintele TNL Sibiu candidează pentru Consiliul Local Mediaș. Este cel care a reconstruit din temelii organizația de tineret din orașul său și a reașezat-o pe harta liberală.

La Avrig în Consiliul Local vor intra doi tineri liberali, Daniel STOICA (foto) și Costin BĂDILĂ. Vicepreședinte al TNL Sibiu și președinte al PNL Avrig, ei sunt echipa ideală a liberalilor avrigeni.

Cu voia voastră, mă trec la final. Doresc să îmi continui mandatul de consilier local pentru că iubesc acest oraș mai mult decât orice pe această lume.

Să nu îl uităm pe colegul nostru, Emil BRĂTILĂ, cel mai tânăr viitor primar din județul SIBIU. El candidează din partea USL la Marpod.

Garantez pentru fiecare dintre ei și sunt convins că nici unul dintre ei nu vor dezamăgi.

Cu toț›ii suntem tineri liberali, tineri de viitor ai României. Sunt unii dintre cei mai tineri candidati ai PNL în SIBIU. Cu siguranțăƒ, majoritatea vor deveni consilieri locali, județeni sau primari ai județului nostru.

Astăzi are loc cel mai important eveniment politic al primăverii sibiene: LANSAREA CANDIDAȚILOR USL pentru ALEGERILE LOCALE!

De la orele 16.00, dacă doriți a participa, eu vă aștept la Sala Transilvania. O să cunoașteți candidații la Consiliul Județean în frunte cu IOAN CINDREA, candidatul USL pentru președințua CJ SIBIU.

O să cunoașteți viitorii primari din județul SIBIU. O să cunoașteți candidații la CONSILIUL LOCAL al municipiul SIBIU și candidatul la Primăria Municipiul SIBIU, Dragoș FLOAREA.

Printre candidații USL pnetru CL SIBIU sunt și eu. Doresc să îmi continui mandatul de consilier local și de aceea vă aștept alături de mine.

Haideți ca împreună să câștigăm SIBIUL!!!

pentru VIITORUL SIBIULUI!

SLIMNIC, BASTIONUL SIBIULUI.

Sistemul de fortificatii al Sibiului a fost, fară tăgadă, cel mai performant din Transilvania medievală si renascentistă. Cele cinci rânduri de ziduri ale cetății au facut-o a fi impenetrabilă, toate asediile Sibiului din acea perioadă, rămânând fără succes.

în stânga imaginii este turnul considerat a fi locuință.

ambrazurile și alte metode de apărare

La zidurile, turnurile, porțile și bastioanele roșii ale cetății, sibienii au adăugat și alte forme de apărare. Cetăți singulare aflate pe drumurile de legătură ale Sibiului cu restul Transilvaniei sau cu Țara Românească. Acestea funcționau ca prime forme de apărare ale cetății, ca puncte de observație și de informare cu privire la pericolele ce veneau spre Sibiu.

Cea mai impunătoare și cea mai bine fortficată astfel de cetatea, a fost cea a Slimnicului, câțiva kilometri dinspre Sibiu spre Cluj și spre centrul Transilvaniei.

fotografie de arhivă din Enciclopedia României, realizată de Școala de Sociologie de la București

fotografie contemporană a aceleiași incinte

Primele fortificații și construcții s-au realizat în secolul al XIII-lea, printr-o capelă și un turn locuință. Marile fortificații sunt realizate în secolul al XV-lea, când se construiesc incintele de ziduri, dotate cu ambrazuri si guri de smoală. Poarta de sud este prevăzut cu o barbacană iar cel de est cu o hersă. În fața turnului de sud s-a construit, un secol mai târziu, un bastion ce închide incinta (aici se construiește și o nouă fântână).

bastionul de fortificare a intrării

Cetatea va fi întâia oară cucerită în secolul al XVII-lea, în 1602, de către Mozes Szekely. Ea este încă odată cucerită în timpul războiului curuților. Această cucerire din 1706 a dus la distrugerea cetății, ea rămânând până astăzi, în ruine. Reparații și demolări au loc în secolele următoare, până la mijlocul secolului XX. Acestea au fost unicele cuceriri ale cetății, ea rămânând un veritabil bastion al Sibiului.

fotografie din 2010

Pentru că este ultimul weekend înaintea furtunii…..aka campania electorală, vă propun să facem o incursiune în istoria secolului XX.

Să ne amintim de anii `60. Cum nu era nimic interesant și bun în România, să ne amintim de…..

aselenizare……primii oameni pe Lună….

….de Primăvara de al Praga și lupta cehilor pentru libertate…

….dar și de privarea libertății prin construirea Zidului Berlinului…..

………de senzaționala muzică a acelor ani, muzica libertății și a iubirii…..

………de filmele și arta perioadei……

…..dar mai ales de marii oameni ai acelor ani ce au luptat pentru LIBERATATE

Anii `60 sunt cei mai liberi ani ai celui mai zbuciumat secol al omenirii. România nu făcea parte din acest context liber.

Nu este un mister cine va câștiga Consiliul General al Capitalei, municipiul București. Pe lista propusă de USL pentru CGMB se află mai mulți tineri liberali, o echipă excelentă pentru viitorul Bucureștiului.

Primul pe lista USL este Cornel PIEPTEA, unul dintre cei mai tineri parlamentari ai României. Lui i se alătură Cristian OLTEANU, președintele PNL Sector 5, Cornel POTERAȘU, consilier general al capitalei, Ștefan RĂDULESCU, vicepreședinte al PNL Sector 3, Sorin MĂRGĂRIT, președintele TNL București, Dana DOBRESCU, vicepreședinte al TNL Sector 3, Marius VINTILĂ, președintele TNL Sector 5, Silviu IONESCU, Alina MARIN, vicepreședinte al TNL România, Alexandru VÎLVOI, Mihai ȘAPTEFRAȚI, Victor IONESCU, vicepreședinte al TNL România, Mihaela PARASCHIV și Cătălin CHIPER.

Cu toții sunt tineri liberali, tineri de viitor ai României. Sunt unii dintre cei mai tineri candidati ai PNL în București. Cu siguranță, majoritatea vor deveni consilieri generali ai capitalei.

Vineri am fost invitatul lui Răzvan Marcu la emisiunea sa ”Raluca&Razvan” de pe TV Eveniment.

Am vorbit, ca de fiecare data, despre Sibiu, despre politică și despre noua mea poziție de consilier local al municipiului Sibiu.

Iată cum a fost. Click aici sau pe fotografie.

fotografie de Emil Fischer (despre acest mare sibian am scris aici)

Sinodul eparhial din 12 martie 1850 hotăra cumpărarea unei noi clădiri pentru suma de 600 de florini, pentru ca seminarul teologic înființat la Sibiu să îşi poată desfăşura activitatea. Casa va fi cumpărată în cele din urmă pentru suma de 20.000 de florini. Lângă acest imobil, Andrei Şaguna (despre acest mare sibian am scris aici) va mai cumpăra o casă pentru 30.000 de florini unde va muta şcoala teologică în 1864.

strada Mitropoliei (Măcelarilor), se pot vedea clădirile ce făceau parte din complexul andreian

În 1882 Consistoriul Arhidiecezan cere evaluarea unui plan de refacere sau construire a unui nou sediu al seminarului andreian. Comisia alcătuită (din ea făceau parte Ilarion Puşcariu, Zaharia Boiu - despre acest mare sibian am scris aici, Constantin Stezar, Anania Trâmbiţaş şi Eugeniu Brote) va lua decizia modernizării clădirii Tholdologhy (despre care am scris aici) şi construirea unui complex în cartierul Josefin. În cele din urmă se va lua decizia construirii unui nou sediu, dându-se un concurs, premiul fiind de 1.000 de florini.

palatul Tholdology, demolat de către administrația eparhială

În 1896 se va demola echivalentul clădirii din strada Mitropoliei, echivalent aflat pe strada Centumvirilor, aici clădindu-se internatul cu două etaje costurile ridicându-se la circa 36.00 de florini. În 1911 încă nu fusese luată nici o hotărâre definitivă, mitropolul Meţianu (despre acest mare sibian am scris aici) cerând edificarea noului sediu pe locul celui vechi. Cel care îl va susţine va fi Nicolae Ivan, referentul Comisiei organizate pentru a prezenta planurile de edificare, acesta dorind refacerea sediului actual şi nu construirea sa în altă locaţie, pe strada Victoriei cum dorea Partenie Cosma (despre acest mare sibian am scris aici) şi majoritatea membrilor sau pe strada Morii.

rămășițe ale clădirile ce existau pe locul actualei Facultăți de Teologie.

Hotărârea va fi luată în ideea construirii pe strada Victoriei dar Meţianu se va opune din nou, în ideea refacerii vechiului amplasament. În şedinţa Sinodului din 1913, se va definitiva proiectul alături de şcoala propriu-zisă urmându-se a se amenaja şi birouri pentru Mitropolie. Acceptarea proiectului va duce la demolarea imobilelor de pe două parcele medievale, începându-se construirea sediului şi a unei săli de gimnastică. Astăzi sala este una de festivităţi, cu dimensiunile de 18X10X8 metri.

fotografie de Emil Fischer

Pentru construire a fost angajată firma George Duşăiu şi Ioan Leucă din Braşov, contractul semnându-se în august 1913. Contractul a însemnat plata a 271.444 de lei, cheltuielile ridicându-se la circa 290.000 de coroane, cei mai mulţi provenind din fondurile băncii „Albina”. Lucrările au fost supravegheate de Ioan Pamfilie. În octombrie 1914 clădirea a fost finalizată, fiind sfinţită în 21 septembrie 1914. Recepţia a fost făcută de comisia Sinodului. Pe lângă spaţiul seminarului (două clase la parter, opt la primul etaj şi alte şapte la al doilea etaj) aici era amenajată şi locuinţa şi biroul (astăzi biroul de contabilitatea) directorului, camerele oamenilor de serviciu, două biblioteci, sala profesorală (astăzi secretariatul).

vechiul și prezentul aspect al Facultății de Teologie, ambele fotografii fiind realizate în 2011, când s-a realizat renovarea fațadei

scara interioară a clădirii, fotografie din 2011

Planul clădirii este în U, fiind formată dintr-un subsol, parter şi două etaje. Faţada prezintă două turnuri false decoraţi cu coloane şi prin elemente vegetale. Decoraţia este une neoromânească. Parterul este decorat cu elemente bosate şi cu arcaturi, ce subliniază forma semicilindrică a bazei superioare a ferestrelor.

curtea interioară a clădirii, fotografie din 2004, colecția personală

Ferestrele sunt dreptunghiulare. Portalul este semicircular cu un ancadrament decorat cu o ancoladă decorată cu elemente vegetale pe laturi. Uşa este din lemn în două canaturi decorată cu elemente vegetale şi o supralumină, golul fiind umplut de sticlă.

curtea interioară a clădirii, fotografie din 2004, colecția personală

Acoperişul este în două ape, coama fiind paralelă cu aliniamentul străzii. Corpul din dreapta corpului principal se dezvoltă într-o loggie cu arcade semicirculare. Holul se continuă prin trei rampe pe stânga acestuia.

imagine aeriană a complexului Facutății de Teologie din Sibiu. fotografie din anii `90

Vă las să ascultați în tihnă unul dintre cele mai bune discursuri ale unui politician român din ultimii ani.

Crin Antonescu rămâne cel mai bun orator al României din ultimele decenii.

Audiere plăcută.

]]> http://www.razvanpop.ro/blog/2012/04/27/discursul-victoriei/feed/