Fotografiile nu sunt realizate de subsemnatul, ci de colega mea Angela Carabasu, careia ii multumesc pe aceasta cale…
aceasta era ultima zi cu zapada. urmatoarea zi a adus cu ea soarele care a topit integral orice particula de gheata.
a fost putin, cateva zile dar cateva zile frumoase….
Targul de Craciun de la Sibiu tocmai s-a deschis. Ideea austriecilor ce au venit in ajutorul orasului este un real succes.
Evident ca lucrurile mai pot fi modificate, evident ca mai pot fi imbunatatite, dar inceputul este mai mult decat multumitor si incurajator. E placut sa vezi mai multe lucruri de calitate decat kitsch-uri, sa vezi casute frumos amenjate, sa vezi un patinoar superb pentru ambianta ce o creaza. poate scena si masinile acelea pentru copii nu sunt la locul lor, poate ca nu toti sibienii stiu sa respecte un astfel de targ, dar el educa si cu timpul va fi si el facut mai cu bun gust iar oamenii il vor calca mai respectuos.
iata si o fotografie din vremurile trecute ale Sibiului. Si in acei ani, sibienii celebrau Craciunul la fel de frumos ca si acum.
fotografia ii apartine lui Emil Fischer
PISI
Ea este cea mai batrana dintre toate. Am gasit-o acum noua ani in fata portii cu o funda rosie la gat. S-a uitat nonsalant a intrat in curte si nu s-a mai oprit pana in patul mamei mele, unde si acum isi duce veacul.
In rest se tolaneste peste tot, se invarte prin curte si prin vecini ca un soi de stapana a locului.
CLEO
Ea este urmatoarea in varsta. Are opt ani si are cea mai tare personalitate dintre felinele noastre. Ea este stapana bucatariei.
CRACHI
El s-a aciuat in curtea noastra, mic, zgribulit si infometat, cu o gura imensa ce nu se mai oprea din mieunat. A fost hranit, a fost curatat, a fost mangaiat si nu a mai plecat de atunci. El cica ar fi motanul curtii…
BEA
Bea este fiica primei mate, rezultatul unui tango intre pisica mea si un birmanez emigrat prin cartierul nostru. Ea este jucaria familiei.
TEA
Este fiica celei de dinainte (avem deja dinastii in curtea noastra). Nu va mai fi mult in familia noastra deoarece cat de curand ii vom gasi o alta familie.
portul medieval al orasului
Am fost foarte curios sa descopar Gdansk-ul deoarece aduce, prin multe similitudini, cu orasul meu natal, Sibiul.Chiar are si o oarelegatura, amintindu-ne de familia Hecht care se pare ca provenea din Gdansk.
cercetari arheologice realizate pe tarmul raului Moltava
In fondarea ambelor, comunitatea germana a avut un rol semnificativ. Ambele au fost orase libere si importante centre ale comertului european. Ambele bateau moneda proprie. Ambele s-au dezvoltat mai apoi sub influenta mitteleuropeana a Germaniei si Austriei. Ambele au avut miscari progermane in perioada razboiului mondial.
gara centrala a orasului, detaliu
piata centrala a cetatii mediavale
Sibiul a fost capitala culturala a Europei in 2007, Gdansk-ul va fi in 2016.
ruinele provin din bombardamentele celui de al II-lea razboi mondial
Orasul este unul nordic, tipic culturii din aceasta regiune. Seamana cu un oras olandez doar ca are mai multa caramida. Este plin de chihlimbar, orasul fiind centrul comercial al chihlimbarului. Il gasesti peste tot, pe strazi intragi comerciantii isi intind si astazi marfa incercand a te cuceri.
strada Marianska, inima comertului cu chihlimbar
Farmecul vine din culorile vii pe care orasul le arata. Vine din zecile de cafenele ce le gasesti la tot pasul, vine din monumentele sale, din fetele de piatra care te privesc de peste tot.
dragonul avea si un scop practic…el impodobea scurgerea de pe casa
Orasul este foarte constient de rolul sau istoric. Aici s-a tras primul glont al celui de al II-lea Razboi Mondial. Aici a inceput miscarea Solidaritatii care a eliberat de comunism Polonia si o mare parte a estului european. De aici se trage Lech Walesa, primul presedinte democratic al anilor `90 dar si actualul premier polonez.
intrarea in santierul ce a fost locul unde a izbugnit greva Solidaritatii
fantana lui Neptun
Cel mai impresionant monument, pentru mine este marele scripete ce descarca marfa ce intra in port. Rotile sale precum si mecanismul te fac sa intelegi marimea si importanta acestui vechi nod comercial.
observati marimea rotii ce suporta scripetele
moara medievala
sirena este simbolul orasului
In Warsowia m-am simtit destul de “expat in Bucuresti”, avand in vedere ca toate brandurile bucurestene le regasesti si aici, avand in vedere ca muzica romaneasca se asculta la greu (chiar o fata mi-a recitat integral cantecul lui O-Zone cu Picasso) si nu doar la radio dar si in cluburi.
Ca veni vorba de cluburi, trebuie sa reunosc ca nightlife-ul bucurestean este mult mai activ si electrizant decat cel warsovian. Am ajuns intr-un club central, am reusit sa sar peste o mega coada si sa intru (20 de zloti intrarea, adica aprox 5 euro). Nu am prea inteles de ce clubul este atat de cautat, el aratand precum discotecile din Regie, chiar mai mic si inghesuit. Bautura este in schimb muult mai ieftina (deoarece 4 zloti sunt un Euro, aproximativ identic cu relatia leu – Euro). Un Carlsberg este mult mai ieftin, la fel si un cuba libre sau un shot de tequila. In general mancarea si bautura este mult mai ieftina decat la noi.
In Warsowia am reusit in sfarsit sa-mi satisfac una dintre curiozitatile culinare: macarea vietnameza. In Bucuresti nu am ajuns sa o degust iar prin alte parti prin care am fost nu am reusit a manca ceva preparat dupa o reteta din Saigon-ul interbelic. Am renuntat la un pranz traditional si m-am indreptat hotarat spre o infulecare cu arome indochineze. Pachetelele de primavara au fost bune oarecum identice cu cele chinezesti, poate doar mai multa verdeata. Puiul comandat a fost in schimb un real deliciu. Foarte bine facut el insusi si inecat intr-un sos picant (putin spus picant) alaturi de alte legume precum morcovul, brocolliul sau telina m-a cucerit definitiv cu gustul special al lemon-grass-ului care venea peste tot ceea ce papilele mele deja degustau. Pretul a fost mic, am dat 30 de zloti, in Romania un astfel de meniu mergea cu siguranta la peste 60 de lei.
Orasul a fost distrus, doar ca nu autodistrus precum in cazul bucurestean dar prin mana nazistilor si comunistilor germani respectiv rusi. Orasul se reconstruieste dar sub cu totul alte legi si norme. Poate mai bine as spune ca in timp ce Warsowia se reconstruieste dupa un plan si o strategie urbanistica coerenta in Bucuresti asa ceva nu exista. Orasul si-a refacut zona veche medievala fara a o altera cu constructii noi, acestea fiind construite in zona veciului ghettou evreiesc, ras de pe fata pamantului de nazisti si astfel imposibil de reconstituit. Din peste 30 de sinagogi existente in Polonia anilor `30 doar una mai exista astazi si din peste 600.000 de evrei astazi mai regasim aproape 10.000.
marcarea locului unde a existat cartierul si mai apoi ghettoul evreiesc din Warsowia
palatul culturii si stiintei, un fel de Casa Scanteii a lor
sursa: www.wikipedia.com
sursa: www.wikipedia.com
Gasesc astfel un oras mai ieftin, mai curat, la fel de zgomotos ca si capitala noastra, cu o zona istorica bine conturata si protejata, dar mai plictisitor si mai banal din punctual de vedere al turistului in cautare de adrenalina. Cine castiga? Evident Warsowia. Cum am mai spus Romania se afla in mod evident pe drumul pe care si Polonia l-a urmat si probabil ca va ajunge si ea in normalitatea europeana, dar Bucurestiul este as indrazni iremediabil, irecuperabil. Un miracol ar mai face ca acest oras sa fie ceea ce trebuie sa fie: o capitala cu adevarat europeana.
cladiri in orasul vechi
fortificatiile medievale ale orasului
palatul Warsowia
In timp ce scriu aceste randuri, sunt in tren in drum spre Gdansk, ultima destinatie a periplului meu polonez. By the way, trenul se misca mult mai bine decat cel romanesc. Aproape 400 de km parcursi in cca. 5 ore, asta in conditiile in care de la Sibiu la Bucuresti faceai, inainte ca podul de la Ucea sa se prabuseasca, peste 5 ore desi erau doar 200 km.
monumentul insurectiei poloneza din `44 din Warsowia
piata comerciala, centrul principal al orasului
Diferentele dintre Romania si Polonia nu sunt atat de mari. Poate ca ei sunt cu 2 – 3 ani inaintea noastra dar drumul pe care ei l-au apucat este batatorit si de tara noastra. Nu am gasit diferente frapante intre orasul polonez sic el romanesc, intre stilul de viata polonez si cel romanesc.
Krakowia este unul dintre marile orase poloneze si unul dintre cele mai incarcate de istorie orase ale Poloniei si as indrazni sa spun din Europa. Este fosta capitala a regilor polonezi, fostul loc in care papa Ioan Paul al II-lea a inceput viata sa religioasa inainte de a ajunge papa.
Si in Karkowia am vazut Metro (ei il numesc Maestro), am vazut KFC, McDonalds, OBI, Carrefour, ba chiar si un Coke Live Festival (cu Killers in loc de Nine Inch Nails si 50 Cent in locul lui Tiesto). Capitalismul central si estic european este acelasi si urmeaza in mare masura acelasi drum. Ceea ce ne diferenteaza de Polonia si ceea ce diferenteaza Polonia de o tara vestica, precum Germania sunt detaliile. Noi nu avem nici cel mai mic interes in acestea, nun e intereseaza sa asezam cu gust un ghiveci cu flori pe marginea unui pod sau sa avem un pavaj mai bun sau san u mai avem peste tot caini vagabonzi (totii strainii cu care am vorbit si care au fost in Romania s-au plans de marele numar de caini). Germania in schimb are totul facut ca la carte, in Germania nu gasesti un lucru pus din greseala intr-un loc, in Germania pista biciclistilor este bine organizata iar casele sunt construite ordonat si cu o logica planificare. Polonia este la mijloc. In centrul Krakowiei de exemplu, totul este aranjat, restaurant, deschis si dichisit. Cu cat de indepartezi mai mult de centrul orasului incepi sa remarci micile imperfectiuni si vezi ca inca orasul polonez inca nu a ajuns la total reorganizare dupa legi si sisteme occidentale. Krakowia de exemplu are autostrada, are drumuri mai bune, ba chiar a implementat un sistem de izolarea a zgomotului prin montarea de planse de plexi-glass pe ruta principalelor drumuri limitrofe.
Krakowia seamana cel mai bine cu orasul Cluj. Ambele sunt centre universitare, ambele sunt importante centre crestine, ambele sunt pline de viata, ambele sunt orase legate de regalitatea tarilor din care fac si faceau parte.
Primul monument vizitat in detaliu a fost castelul Wawel. Vechea resedinta a regilor polonezi, sediul episcopatului woytlian. Biserica episcopala este un amalgam de stiluri arhitecturale, ce marcheza fiecare istoria acestui lacas: de la gotic la renascentism si apoi la baroc.
Pentru multi castelul este punctul principal de atractie turistica si de descoperire a orasului. Pentru mine, acest punct nu este Wawel-ul dar acesta biserica romanica, a sfintului Andrei, veche din perioada crestinarii polonilor cand in Transilvania incepeau sa se aseze ungurii (secolul 11). Ahitectura speciala, pietrele vechi dar si vocea calugaritelor ce cantau muzica gregoriana in timpul slujbei de seara pe mine m-au facut sa rezonez si sa ma calatoresc in timpuri medievale.
Orasul traieste, este plin de turisti iar ei stiu acest lucru si fac tot posibilul sa ii atraga. Un singur lucru nu mi-a placut. Am fost foarte dezamagit sa descopar ca la orele 16 muzeele orasului sunt inchise sau sunt deschise intr-un total dezinteres. Unicul plus este gradina muzeului de arheologie (fosta manastire a carmelitelor) pe care am putut sa o observ printr-o usa veche semi-deschisa. Ea se afla in imediata apropiere a inelului verde construit pe fostul traseu al fostificatiilor pe care habsburgii il vor dezmebra in secolul al 19-lea asa cum si la Sibiu gasim un exemplu prin Parcul ASTRA.
pe locul fostelor fortificatii a fost amenajat un parc, dar arhitectii au punctat vechiul traseu al fortificatiilor
gradina muzeului de arheologie
Restaurarea orasului a fost facut cu multa atentie, ei marcand inclusive vechiul paviment sau ruinele unor cladiri disparute (cum este cazul vechii primarii) sau chiar nivelul medieval de calcare care este la peste 2 metri in jos fata de actualul nivel. Orasul stie cum sa se prezinte si stie sa-si puna in lumina elementele deosebite. Am vazut calesti cu cai, mini-masinute care transportau turistii, am vazut porumbeii mancand din palma oamenilor, bancute, cismele. Am vazut biserici vechi, am vazut universitatea jagellona, am vazut case civile, terase, muzica, targuri traditionale facute cu mult bun gust. Am vazut vechi si nou, modern si traditional asamblate ideal.
observati nivelul de calcare al secolului 12 (cel din dreptul usii de jos) si cel actual
locul de intalnire a calestilor din piata centrala
curtea interioara a vechii cladiri a universitatii jagellone
Hard Rock si istorie….
Nu am fost la inceput impresionat de cartierul evreiesc. Din contra: era mizer, era sumbru si banal. Dar odata ajuns in piata vechii sinagogi am descoperit un loc atat de idilic, atat de frumos, atat de plin de istorie si viata.
cel mai tare magazin care l-am vazut vreodata, un magazin plin cu si doar cu ursuleti de plus
Daca vezi Auschwitz-ul iar apoi mergi la Sighetu Marmatiei, descoperi ca sistemul concentrationar nazist a fost ameliorat cu brio de cel comunist. Sovieticii pe langa eliberarea lagarului, l-au studiat iar apoi au pus in aplicare ceea ce au vazut. Este adevarat, ei nu au gazat milioane de prizonieri, dar in schimb prin munca fortata si prin diferite experimente, au omorat de zeci de ori mai multi inocenti. Ca si la Auschwitz si la Sighet gasesti celula neagra (chiar mai brutala), gasesti aceeasi gamela, gasesti aceleasi ferestre aproape zidite. Diferenta o faceau cei care au creat si aplicat acest sistem. Daca in cazul comunistilor in genere rebuturile societatii si analfabetii s-au ocupat de aceasta “indeletnicire“, la Auschwitz, sistemul a fost creat de medici, avocati, ofiteri, intelectuali.
Auschwitz I, fostele baraci ale armatei polone transformate in inchisoare nazista
daca un prizonier evada, intreaga sa familie era arestata si adusa la Auschwitz. erau asezati sub un semn pentru a se intelege motivul arestarii lor si urmau a ramane in lagar pana cand fugitivul era gasit. astfel ceilalti prizonieri erau atentionati de ceea ce se putea intampla.
Auschwitz-ul a fost punctul culminant al nebuniei ideologice naziste. A fost inima sistemului concentrationar hitlerist. Se intindea pe o suprafata de peste 100 ha, cam cat era Sibiul la inceputul secolului al XIX-lea.
aspect dintr-o camera de gazare si din crematoriul aferent
Ceea ce s-a intamplat aici lumea nu trebuie sa uite sau mai bine spus trebuie sa afle. Aici au fost omorati peste un milion de prizonieri ai regimului nazist: evrei (Ungaria, Polonia si Germania aproape au fost golite de evrei), soldati sovietici, tigani, detinuti politici, civili de toate natiile (inclusiv romani).
harta aceasta m-a bucurat intr-un fel. aici sunt punctate inchisorile si lagarele naziste existente in Europa. in Romania exista doar o inchisoare la Bucuresti (Clujul in acea perioada era parte a Ungariei), fata de zecile de lagare sau inchisori din Polonia.
scrie “pasta de ras”. este unul dintre obiectele gasite in lagar dupa retragerea nazistilor. apartinea probabil unui detinut ce nu a mai apucat a vedea eliberarea. si romani au fost la Austchwitz
Aici au fost omorati sute de mii de copii, de aici au fost stranse tone de par de la prizonierii morti (cca 70% dintre cei ajunsi aici erau omorati). Aici a fost topit aurul din gura prizonierilor. Aici prizonierii locuiau in foste grajduri. In locul a 52 de cai au fost adusi cate 400 de prizonieri.
baracile de lemn de la Bikenau erau construite de catre priozonierii lasati sa traiasca.
asa arata interiorul unei astfel de baraci. conditiile absolut oribile.
La Birkenau exista o linie ferata proprie ce aducea detinuti din intreaga Europa.
pe aceste linii ferate treceau zilnic zeci de trenuri de marfa, ce aduceau cu ele “marfa noua”, mii de prizonieri. marea majoritate erau gazati imediat dupa sosire.
La Auschwitz a activat sinistrul medic Menghele, cel care facea experimente medicale pe detinuti (de exemplu erau injectati cu tifos sau lepra sau alte boli).
Orice european ar trebui sa vada cele doua muzee. Numai asa poate intelege RAUL creat de nazisti si comunisti. Numai asa putem intelege ce trebuie facut. Numai asa putem intelege istoria recenta a acestui continent.
Eu merg in alt loc. Acela este Capidava, un sat de pe malul Dunarii intre Cernavoda si Harsova. Acolo este o lume uitata, o cetate, un sat de lipoveni si romani, bordee din chirpici, lotci, animale, un telefon public o pseudobiserica, un birt si drumurile pline de colb dunarean.
casutele satului, vis a vis de cetate
Magia acestui loc este data de multe lucruri. In primul rand nu oricine se poate infrupta din acest loc. Doar noi putem. Noi, cei care, profesori sau studenti, am sapat acolo. Eu sunt unul dintre acestia, sapand la cetate din 2001, din primul meu an de practica. Este un sentiment placut acela al perceptiei constiente a comorii pe care o posezi si pe care doar alti cativa o pot obtine.
Magia locului este adusa prin simplitatea locului. Nu masini, nu internet si semnal la mobil, nu bere scumpa, nu Reb Bull sau alte ustensile false ale fitsismului contemporan atat de molipsitor.
Cetatea este de fapt elementul pur al comorii mele. Ea de fapt ne aduna. Poate pentru unii este banal, dar sa gasesti si sa pui mana si pe un ciot dintr-un vas roman sau bizantin este un sentiment greu de atins. Sa stai cu ochii deschisi si sa vezi in fata ta, romani, stratioti bizantini, calareti goti sau pecenegi dar si autohtoni care au trait, s-au rugat si au construit aici, asta iti poate oferi cetatea din Capidava.
poarta fortificata a cetatii
Natura iti ofera si ea, ca un ultim luciu pe un diamant slefuit, partea sa. Dunarea, cu malul sau si cu soarele sau calator imbraca perfect imaginea. Uiti de tantarii care te ataca precum hoardele barbare. Uiti ca acasa ai de lucru si ca te asteapta din nou stresul.
Imprejurimile isi aduc si ele aportul lor, fie ca este vorba de birtul din Seimeni, identic ca la inceputul secolului XX, ca si intreg staul de altfel, fie ca este vorba de mancarea turceasca a lui Serif din Cernavoda sau de mierea manastirii de langa sat.
satul Seimeni, o ulita veche, probabil aratand la fel si prin 1902
DRUMUL SI VIATA SPRE SI IN CAPIDAVA.
totul incepe de aici. Gara din Cernavoda. Este refacuta odata cu amenajarea autostrazii. Oricum imaginea aceasta unde se vede atat noua structura cat si podul lui Saligny merita vazuta pe viu.
Ceasul asta cred ca au uitat sa-l ia sovieticii in cel de al Doilea razboi Mondial. E aici de cand e si gara. Marca este Paul Garnier iar cei de la administratia garii sigur nu stiu ce au ei acolo ca altfel nu il baituiau in halul asta.
Dunarea, in ziua in care am ajuns in tabara
Capidava nu se schimbase cu absolut nimic de cand am lasat-o ultima oara
acesta este unul dintre cateii taberei, in total opt la numar, unul, Bursuc, cam batran dar tot el este alfa cainele
ciulinul asta l-am vazut cand un amic punea de pe telefonul sau imnul echipei de rugby a Scotiei. A fost frumos sa il descopar intre pietre si sa mai vad si bondaroiul ala ce se plimba in jurui
locul principal de relaxare (eu l-am denumit palatul de iarna) unde dimineata la sase beam cafeaua, la pranz berea iar seara ne delctam cu whiskey. noaptea, dupa atacul tantarilor ne mutam la orangerie (al doilea loc de odihna)
tarmul Dunarii inainte de apus
lotcile pescarilor lipoveni
la Capidava nu am mers doar pentru relaxare dar si pentru munca, capul acesta de amfora fiind unul dintre rezultatele sapaturilor noastre
acesta este birtul din Seimeni, sat imediat dupa Cernavoda. Birtul este o comoara etnologica. arata ca acum o suta de ani
si cand ne holbam la praful si la mizeria satului, mizerie idilica (daca poate fi asa ceva, eu cred ca poate) am dat peste acei trandafiri rasfirati pe gardul hodorogit al unei cocioabe de chirpici
asa inceep spectacolul apusului. restul fotografiilor nu mai au nevoie de explicatii. doar priviti si apoi visati
deocamdata plec de la Capidava, dar cu siguranta ma reintorc si cu siguranta totul va fi la locul lor
Ultimele comentarii