RAZVAN POP

Va amintiti ca va povesteam de initiativa doamnei Ana Coca si a Bibliotecii ASTRA (daca nu va amintiti, cititi aici). Noi cei de la Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu am acceptat sa ne implicam in proiect.

Ei bine dupa lansarea proiectului, astazi a avut loc prima intalnire. Asociatia a fost prezenta prin subsemnatul, prezentandu-le tinerilor sibieni cateva informatii legate de viata Sibiului si de istoria sa.

Am fost placut surprins sa vad ca mai micii nostrii concetateni stiau strazile orasului, stiau chiar detalii legate de acestea, ca recunosteau monumentele noastre si aveau informatii despre evenimente intamplate in trecut.

Urmatoarea intalnirea va fi despre geografia Sibiului, peste doua saptamani.

CASA COMANDANTULUI MILITAR AL TRANSILVANIEI

asa arata cladirea comandantului militar, in anii de dinaintea Primului Razboi Mondial.

astazi cladirea este sediul rectoratului ULBS, fotografie din 2006

Dezvoltarea complexului militar din Sibiu, a facut ca una dintre primele cladiri care s-au construit in scopul de a gazdui parti ale administratiei militare sa fie parasite de catre armata austro-ungara. Astfel, ei vor renunta la Casa Generalului pentru a construi ceea ce va ramane pana la sfarsitul secolului al XX-lea drept Palatul Comandantului. El va fi inaugurat pe 15 aprilie 1904 si va fi resedinta generalului Falkenhayn in perioada Primul Razboi Mondial cand frontul era pe aliniamentul Carpatilor, incepand cu octombrie 1916.

bulevardul Victoriei, in plan departat, ultima cladire pe dreapta este actualul sediu al rectoratului ULBS.

cladirea comandantului militar al Transilvaniei (trebuie sa remarcati personajul imbracat in port popular din fata cladirii)

Aceasta cladire este construita pe o parcela care inainte de existenta actualei cladiri, suporta o alta constructie de inceput de secol XIX, cel putin asa cum ni se arata in gravura lui August Sporner din 1883. In hartile de la sfarsitul secolului al XIX-lea apar diferite cladiri fara alte explicatii pe acest loc. In spatele cladirii si astazi se regaseste o alta cladire construita in stil clasicist. Aceasta este formata din doua corpuri, cel central avand o nisa decorativa, de tipul acelora in care erau amplasate statuete. Parterul este bosat, cladirea fiind continuata de o anexa.

harta Sibiului din 1914. casa comandantului este marcata sub denumirea oficiala a sa (Residenz des Corps Comandant)

cladirea comandantului militar al provinciei. fotografia a fost publicata cu ocazia anului 2007 de catre Biblioteca ASTRA.

Palatul este construit în stil eclectic, planul este unul dreptunghiular cu rezalit pe axul accesului interior. Cladirea are un corp. Fatada are 13 travee, intrarea fiind marcata de un balcon sustinut de patru coloane simple cu sectiunea maxima la mijlocul coloanei. Fatada este finalizata de o cornisa profilata. De asemenea, deasupra celor trei axe centrale, este prezent un fronton triunghiular stilizat. Deasupra frontonului se afla o urna decorativa. Frontonul este finalizat in semipalmeta. De asemenea, el este sustinut de cate o consola aparenta pe fiecare latura.La etaj, deasupra celor trei axe centrale cladirea are o decoratie cu elemente vegetale si militare (coifuri si steaguri militare). Deasupra ferestrei centrale decoratia este realizata din ghirlande vegetale si un coif militar in relief.

detaliu, frontonul triunghiular stilizat de pe fatada principala.

Intrarea se realizeaza prin parterul cladirii, fiind realizata dintr-o usa in doua aripi si o lumina, umplute de sticlă peste care s-a aplicat un grilaj din fier forjat cu decoratiune vegetala. Balconul este amplu. Usa este flancata de doi pilastri aparenti finalizati in cate un capitel doric, acestia de fapt alaturi de alti doi pilastri identici sustinand balconul. De o parte si de alta a ferestrei centrale se afla cate o usa dreptunghiulara, formata din doua canaturi. La parter se afla in aliniamentul vertical al usilor de la etaj, cate o fereastra rotunda, ele flancand intrarea. Restul ferestrelor, sunt dreptunghiulare, la parter pe ele fiind aplicat in unele cazuri cate un grilaj din fier forjat. La etaj ele sunt decorate atat in partea superioara cat si in cea inferioara de catre cate un ancadrament.

detalii externe ale cladirii, abaca cu sfera de pe stalpii gardului; balconul; decoratia arcului ce marcheaza accesul pietonal.

Acoperisul este in patru ape cu repere de panta. Gardul care delimiteaza parcela, este format dintr-un parapet de circa 60 de centimetri, stalpi de caramida cu tencuiala  bosata, abaca fiind decorata cu o sfera. Intrarea este bosata de asemenea si este realizata prin unirea printr-un arc cu doua coloane. Arcul este decorat printr-o forma geometrica stilizata. Gardul este din fier forjat cu motive florale si miliatre. Intrarea se face pe o rampa care urca gradual spre intrarea propriu-zisa in clădire.

astazi cladirea este sediul rectoratului ULBS, fotografie din 2006

Interiorul se remarca prin sala de receptie a palatului, in care regasim ca elemente decorative, stucatura cu motive militare, un balcon si pilastrii angajati. Scarile sunt realizate din piatra cu balustrada din fier forjat cu mana curenta din lemn.

Vazand ca impreuna cu colegii ce formam Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu organizam de ceva timp dezbateri si intalniri legate de istoria orasului nostru, am fost invitati atat noi ca asociatie cat si eu personal, sa ne alaturam unui proiect realizat de biblioteca ASTRA, ce are ca target invatarea istoriei orasului nostru de catre copii acestuia.

Am fost impresionat sa descopar un excelent proiect pus pe hartie de o doamna deosebita, pe numele ei Ana Coca, o doamna bibliotecara si profesoara care a dorit sa gaseasca o metoda de a le insufla si micilor sibieni dragostea pentru acest oras. Am acceptat fara a pregeta ideea de a ne alatura, chiar mai mult am inceput sa imi misc antenele in cautarea de eventuali sponsori care sa sustina dezvoltarea proiectului.

Astfel ieri de la orele 10.00 am fost la sediul bibliotecii, corpul B, pentru a le povesti micilor nostri concetateni despre orasul nostru. Le-am povestit cum s-a fondat, cum s-a dezvoltat si despre cateva dintre remarcabilele realizari ale Sibiului. Pot spune ca am avut 50 de excelenti interlocutori care mai mult au pus chiar si intrebari, curiosi fiind sa stie mai multe.

In martie am sa merg la o a doua astfel de intalnire, urmand ca apoi alti colegi din Asociatie sa se alature proiectului. Trebuie sa ii multumesc inca odata doamnei Ana Coca, pentru ideea ei, pentru initiativa avuta si pentru invitatia ce mi-a facut-o. Sper sa nu o dezamagesc si sper sa reusesc a ajuta acest proiect.

SPITALUL DE NEUROPSIHIATRIE

fatada principala a spitalului de neuropsihiatrie

In 1852 este trimis un memoriu catre Curtea Imperiala de la Viena, din partea Guberniului transilvanean, prin care se cerea crearea un institut pentru bolnavii psihici din Ardeal. Hotararea este ca locatia acestui spital sa fie Sibiul. Fondurile pentru crearea acestui complex, proveneau din fondurile loteriei de stat, o treime fiind hotarate prin lege.

Dr. Kellermann, va fi numit in fruntea echipei care va construi edificiul dar care se va ocupa si de punerea la punct a programului care va sta la baza organizarii acestui spital. El va fi ajutat de inginerul Siegfried, specializat la Viena in construirea unor asemenea complexe spitaliere, acesta conducand efectiv santierul de construire.

Prima problema pe care constructorii o vor avea va fi cea a locatiei acestui spital. In cele din urma se va decide ca locatia sa fie in afara orasului la o departare considerabila de spatiul urban propriu zis. Terenul se afla in apropierea Cibinului, unde erau gradini si pamanturi arabile. Se vor cumpara doua parcele de la familia Gundhardt si de la Stefan Melzer, in total opt jugare si 387 stanjeni, edificiul urmand a ocupa 205 stanjeni. Inundatiile Cibinului si a Rossbach-ului, vor afecta mult terenul (intre iunie si iulie 1864 vor avea loc cinci inundatii).

harta a Sibiului din 1875. in plan central se poate observa conturarea cladirii spitalului

harta a Sibiului din 1880. planul nu este redat elaborat, dar se poate observa apropierea Cibinului

harta a Sibiului din 1914. planul cladirii este la fel de elaborat

In iulie 1862, se publica numele directorului si a administratorului, in 19 noiembrie 1863 avand loc inaugurarea. In 1868, va fi amenajat paratraznetul şi va fi inscriptionata fatada spitalului.

Inundatiile alaturi de alte stricaciuni, au făcut ca in 1873, administratia sa cheltuiasca 8.000 de florini pe reparatii. Rezolvarea problemei apei excedentare, s-a rezolvat prin amenajarea canalizarii in 1895 si a unui apeduct in 1897. Curentul electric in 1896, telefonul in 1899, parchetarea in 1901 (ce a costat 21.176 florini), spalatoria in 1903 (a costat 23.528 coroane) inzestrata cu masini moderne care au costat doar ele 22.000 de coroane, marirea salii de baie in 1906 si inlocuirea ferestrelor de la celule sunt cateva dintre amenajarile care vor fi facute permanent.

Pe langa cladire vor fi amenajate o ferma, construita de dr. Szabo in 1872 aici pacientii ocupandu-se de albinarit si de cresterea vacilor. De asemena se va construi si o capela de rit romano – catolic, in interiorul spitalului. Vor fi amenajate si locuinte speciale pentru functionari, fiind vorba de un edificiu care putea gazdui 15 familii.

Primul director al complexului va fi doctorul Emil Schnirch, care va edita un Regulament de ordine interioara in 1864. Nu trebuie sa ne imaginam o viata foarte dura fata de pacientii complexului. Existau instrumente muzicale precum si un profesor de muzica, un profesor de gimnastica, deoarece gimnastica era obligatorie, se invata scrisul, cititul, istoria, geografia, acestea fiind legate de existenta unei biblioteci. Un preot deservea capela din interiorul spitalului.

Un foarte important rol l-a avut dr. Stefan Szabo, cel care considera munca ca metoda de vindecare, de altfel institutia sibiana era una recunoscută in imperiu, dovada fiind faptul ca doi dintre directori, dr. Schrnirch si dr. Epstein vor fi transferaţi la Budapesta pentru a putea pune la punct si complexul din capitala Ungariei.

In 1864, erau înregistrati 84 de bolnavi, cifra care va scădea vertiginos astfel incat in 1872 erau doar trei internati cu probleme grave. Cifra constanta a paturilor era de 200 de paturi cifra care se regasea si in 1918 pentru toata Transilvania.

intrarea principala a spitalului

Intrarea in complex se face printre doua anexe. Cladirile prezinta un parter si un demisol. Accesul este pe axul central, dinspre curtea spitalului, facandu-se printr-o scara de acces. Ferestrele sunt dreptunghiulare cu ancadrament, despărţite fiind prin colonete din tencuială. Stilul in care este construit intregul ansamblu este o combinatie intre clasicism si eclectic, cladirea avand o forma dreptunghiulara si este formata din cinci corpuri, doua paralele si trei de asemenea paralele intre ele care le unesc pe cele doua principale. De asemenea există şi două anexe amplasate la intrarea în complex.

Fatada este impartita pe orizontala de brauri care prezinta o cornisa intre primul etaj si parter, cu zugraveala aparenta intre etaje.

La colturile cladirii, este realizata o decoratie in bosaje. Deasupra fatadei pe axul central, este prezent un fronton, in trepte, pe trepta superioara fiind amplasat un ansamblu statuar format dintr-o femeie imbracata in stil grecesc sprijinind prin bratul stang un blazon (astazi este pictată stema judetului Sibiu), un leu (sub care se afla inscriptia RUGLER) si un copil.

decoratia principala a fatadei principale a spitalului.

Coridorul de intrare este realizat pe trei linii de acces, cel central find diferit de cele laterale printr-o diferenta de nivel evidentiat prin trei trepte din piatra. Poarta principala este rotunjita in partea superioara, intrarea fiind flancata de doua colonete false decorate cu elemente florale stilizate, care posibil sa fi pregatit amenajarea unui balcon

Curtea interioara are corpul din fata asemanator cu cel principal, la extremitatea stanga, avand o fereastra vitrata la primul etaj

Am gasit o postare de epoca pe rezistentaurbana. Mergand din link in link, iata am dat si peste un excelent reportaj - document despre Sibiu. Franz Xavier Dressier, canta la orga din Catedrala Evanghelica din orasul nostru. Canta Bach.

Este interesant sa revezi imagini de acum 42 de ani ale bisericii noastre gotice.

Vizionare placuta

click pe poza pentru film

GARDA CENTRALA DIN PIATA MARE

pictura din 1703, ce reda decapitarea comitelui Johann Zabanius Sachs von Harteneck, unica imagine ce reda garda centrala din Piata Mare

Venirea armatei imperiale si stabilirea centrului administrativ a acesteia in orasul Sibiu, a dus la multe transformari ale acestuia. Transformari de ordin fizic dar şi mental. Cum am mai afirmat, armata habsburgică este unul dintre factorii principali ce au dus la transformarea Sibiului dintr-un oras medieval fortificat după tipicul secolelor XVI – XVII, intr-unul care era racordat la ideile contemporane. Armata habsburgica a renuntat in spre sfarsitul secolului al XVIII–lea la fortificatii si modalitati de protejarea spatiului unde era cantonata.

La inceputul acestui secol una dintre primele constructii executate de inginerii militari va fi garda centrala din piata principala a orasului. Scopul acestei constructii era acela de a deveni nucleul pazei active pe care armata austriaca o facea in intreg orasul.

Ea nu a fost întamplator construita in acel loc. Dupa unicul desen care ne ofera o imagine parţiala a acestei constructii, putem face cateva observatii asupra cladirii. In primul rand o putem localiza paralel cu aliniamentul de sud-vest al Pieţei Mari, in faţa grupului de cladiri care avea ca imobil central Casa Haller (Piaţa Mare nr. 17). Era probabil, asezata in acest loc fiind astfel in apropierea Casei Comandantului armatei austriece, dar se poate banui si rolul simbolic al acestei pozitionări in fata principalelor cladiri ale patriciatului sibian, tot aici fiind si sediul Universitatii Sasesti, evident ca aceasta ipoteza ramane doar la acest stadiu, neexistand nici o informatie directa in acest sens. Din pacate lipsa unor cercetari arheologice temeinice (pana acum in acea zona nu s-au facut decat observatii empirice pe baza saparii de santuri pentru schimbarea unor retele de utilitati), care sa ne poate arata exact locatie a acestei cladiri, nu ne raman decat aceste aproximări exprimate mai sus.

detaliu din pictura din 1703 ce reda Garda Centrala. se poate observa ca era construita langa cotul paraului ce trecea prin strada Balcescu si Piata Mare. se pot de asemenea observa cele patru tunuri asezate in colturile cladirii.

Faptul ca aceasta pictura a fost realizata in 1703, contemporana fiind cu evenimentul care l-a redat, ne este o dovada a faptului ca această cladire a fost construita inainte de acest eveniment, deci undeva in ultimi ani ai secolului al XVII-lea si primii din cel următor.

Un alt indiciu care n-il ofera aceasta pictura este de ordin arhitectonic putand observa cateva dintre elementele care o definesc. Astfel această cladire se prezinta simplu, de tip rural, intr-un plan dreptunghiular formata fiind dintr-un corp.

Fatada este una simpla, doar cu parter. Din pacate imaginea pe care o detinem este una laterala asadar toate observatile despre fatada cladirii au in vedere latura de sud-est a acesteia. Presupunem ca si fatada principala, indreptata spre mijlocul pietei, are aceleasi elemente definitorii, neputand a spune insa unde este intrarea desi probabil aceasta era pe axul central al sau. Pe partea laterala cladirea are trei travee. Ferestrele sunt dreptunghiulare, bipartite cu patru canaturi. Acoperisul este in patru ape avand lucarne circulare. Unicele detalii ni le ofera Otto Czekelius. Acesta aminteste ca edificiul era flancat de patru turnulete, fiind o cladire alungita. La inceput ea va fi inconjurata de „calareti spanioli” care apoi vor fi inlocuiti de doua tunuri si de un grilaj de fier.

Ea va fi dezafectata in 1775, cand  rostul acestei cladiri era depasit de realitatea militară care cuprindea si Sibiul. In 1886 urmele acestei cladiri vor fi nivelate definitiv.

BISERICA REFORMATA

Edictul de concivilitate nu a adus in interiorul cetatii si in general in viata activa a orasului numai maghiari de credinta romano – catolica dar si multi de credinta reformata. Acestia, chiar daca se diferentiau ca si rit de comunitatea saseasca si erau mai putini in oras si-au aratat intentia de asi construi un lacas de cult. Deoarece intre ei erau si puternici magnati, membrii ai Guberniului, vor reusi a determina Magistratul in a cumpara parcele in interiorul cetatii. Astfel ei vor cumpăra casele Filtsch si Habermann care vor fi daramate si va fi construita biserica.

strada Mitropoliei, fosta a Macelarilor. In planul indepartat se poate observa forma bisericii reformate. inceputul secolului al XX-lea.

Costurile se vor ridica la circa 40.000 de florini, lucrarile fiind incepute in 1783 iar biserica va fi inaugurata la 26 noiembrie 1786. Cei care se vor ocupa de administrarea santierului vor fi mesterul Samuel Krempels si dulgherul Johannes Schneider.

biserica reformata din Sibiu. desen de la mijlocul secolului al XIX-lea. se poate observa garduletul ce se afla la baza cladirii. se pot observa si lucarne disparute astazi.

Prima marcare a acestui edificiu este realizat pe harta din 1829, dar de atunci nici o alta harta nu va omite acest monument. Prima imagine generala in care apare este cea a lui Leopold Beyer din 1815, unde deslusim printre turnuri si pe cel al Bisericii Reformate.

harta Sibiului din 1829. este o harta a centrului istoric

detaliu din harta Sibiului din 1829. se poate observa marcarea bisericii luterane

detaliu din harta Sibiului din 1845. se poate observa marcarea bisericii luterane

gravura lui Leopold Beyer din 1815. veduta generala.

gravura lui Leopold Beyer din 1815. detaliu. turnul din stanga este cel al bisericii reformate.

gravura lui Leopold Beyer din 1834. veduta generala.

Biserica era in secolul trecut in locul mort al carosabilului care o integra, ingradita fiind de un gardulet. Ea se va organiza astfel incat va contiunua aliniamentul vertical a turnurilor bisericilor din aceasta zona a orasului.

Biserica este o biserica sala care are o absida semicirculara nedecrosata si un turn pe fatada de vest. Fatada este una ingusta, compartimentata in trei travee prin patru pilastrii de tip colosal (caracteristici clasicismului) cu capitel doric, care duc la un antablament cu arhitrava, decorat cu friza de metope. Deasupra antablamentului fatada prezinta un fronton triunghiular peste care se ridica turnul flancat de doua urne cu rol decorativ.

\

biserica reformata. fotografie de Emil Fischer.

Ferestrele sunt in numar de cate sase asezate pe două nivele pe fatada si in aceeasi organizare si pe fiecare axa a fatadelor laterale. De altfel toata nava se organizează in mod asemanator ca si fatada centrala, dar acestea nu sunt decorate.

turnul bisericii reformate, dupa restaurarea realizata cu sprijinul Mihai Eminescu Trust, respectand normele de restaurare cu materiale traditionale.

Turnul este organizat tipic baroc si are un acoperis in sase ape organizat tip piramidal. El prezinta cate o coloana aparenta de tip doric care sustin acoperisul. In interiorul fatadei, aceasta prezinta cate un ancadrament dreptunghiular cu finalizare in partea superioara semicilindrica si un ceas, incadrat de doua brauri profilate, la baza superioara existand si o decoratie vegetala, stilizata. Astazi sub partea inferioara a ancadramentelor se afla rame de piatra dar care din fotografii de arhiva si desene putem observa ca nu existau, in schimb fereastra era mai mare, ingloband si aceste elemente. Interiorul este umplut cu un oblon de lemn. Coloanele se continua, cu un antablament delimitat de corpul turnului printr-un brau profilat. Acoperisul este sustinut de console, cate trei pe fiecare fatada. Tiglele sunt glazurate in diferite culori tipice secolului XVIII.

Accesul se face printr-un portal simplu din piatra cu un ancadrament dreptunghiular surmontat cu un panou cu o inscriptie (DEO/ CREATORI REDEMPTORI SANCTIFICATORI/ SACRUM/ JOSEPHO II AUGUSTO PRINCIPE/ ANNUENTE/ COETUS FIDELIUM HELVETICA CONFESIONIS/ POSUIT/ MDCCLXXXVI – Dumnezeului creator mantuitor sfintitor i-a pus un sanctuar adunarea credinciosilor credintei helvetice). Ancadramentul este decorat cu motive geometrice pe partile laterale, iar partea superioara este decoarta cu ecuson si console aparente. Uaa este simpla din doua canaturi decorata cu elemente geometrice si vegetale realizate prin incizii.

Acoperisul este realizat in trei ape peste cor si doua peste nava. Astazi acoperisul prezinta lucarne dreptunghiulare desupra tribunei, dar privind alte fotografii de arhiva observam ca acestea erau in alt registru realizate iar pe tot parcursul acoperisului regasim si alte lucarne.

Interiorul este sobru, cu bolti semicilindrice sustinute fiind de arce dublou. Altarul este format dintr-un amvon (in C) cu baldachin si motive aurite ale draperiilor, precum si ghirlande de trandafir si un pelican pe acoperisul sau. Pe fatada de vest regasim tribuna sustinută de doi stalpi masivi, aici fiind asezata orga.

interiorul bisericii reformate. fotografie de Szabo Tamas din 1981

COLEGIUL “GHEORGHE LAZAR” SI SEDIILE SALE

Cel care a infiintat colegiul romano-catolic a fost Joseph Bardia, capelanul iezuiţilor din Sibiu. Astfel primul sediu al viitorului colegiu va fi in incinta manastirii iezuite, actuala cladire a parohiei romano – catolice din Piata Mare.

sediul manastirii iezuite din Sibiu, primul sediu al Colegiului Gh. Lazar. desen de la sfasitul secolului al XIX-lea.

sediul parohiei romano-catolice Sf Ladislau a Sibiului fostul sediu al manastirea iezuite. fotografie din 2009

sediul manastirii iezuite din Sibiu, primul sediu al Colegiului Gh. Lazar. fotografie din perioada interbelica.

Desfintarea ordinului iezuit in 1773, la ordinul lui Maria Tereza, a făcut ca intre 1773 – 1780 colegiul să nu funcţioneze. La un secol de la infiintarea scolii, prefectul gimnaziului Galob Antonius va cere Magistratului mutarea gimnziului pe actuala strada a Mitropoliei (unde astazi se afla magaziunul Capa), la numarul 5. Directorul scolii devine preotul paroh romano – catolic al Sibiului, in 1780 colegiul avand cinci clase. In 1778, colegiul va fi impartit ca si locatie, clasele ramanand in continuare rasfirate in Sibiu. In 1780, colegiul din Sibiu, era unicul de acest fel din întreaga Transilvanie. Cu timpul se vor infiintate mai multe astfel de scoli.

cladirea din strada Mitropoliei nr. 5 (numerotare din secolul al XIX-lea), sediul pentru un secol al Colegiului Gh. Lazar. fotografie din 2008

cladirea din strada Mitropoliei nr. 5, fotografie aeriana din 2007

Demersurile pentru un sediu vor fi indelungate, Magistratul propunand chiar si Sala Thalia spre transformare in sediu pentru acest colegiu, dar in cele din urma administratia va cumpara patru parcele, lucrarile incepand in 1897 şi vor fi finalizate in septembrie 1898, costurile fiind de 300.000 de florini.

strada Gh. Magheru, fotografie din 1911. a doua cladire de pe partea dreapta este sediul Colegiului Gh. Lazar. pe muchia ce leaga cele doua fatade ale cladirii, in partea superioara a parterului fusese amenajat un spatiu pentru montarea stemei Ungariei, stema ce a rezistat acolo pana in 1918. fac aceasta remarca deoarece unii istorici, autori de albume de fotografii despre Sibiu, facute pe banii nostrii ai locuitorilor acestui judet, au sters intentionat aceasta stema de pe fotografia ce au printat-o (fotografia asa cum arata ea in realitate o puteti vedea mai jos). poate ca acea imagine unora place, altora nu place. pentru un istoric obligatia prima si absoluta este aceea a respectarii realitatii si obiectivitatii celor intamplate. daca intr-o perioada acea stema a existat pe cladirea colegiului iar ei au decis a printa o fotografie ce confirma acest fapt, atunci autorii albumului de fotografii (pentru ca mai mult de atat nu este, desi a fost finantata precum o lucrare aleasa a acestei tari) aveau obligatia morala a respecta adevarul istoric

In acel moment erau peste opt sute de elevi. Majoritatea elevilor erau fiii preotilor din Sibiu si din imprejurimile acestuia, indiferent de ritul crestin, fiii ai caror parinti practicau meserii liberale sau cei ai functionarilor. Multi dintre acestia erau copii de origine romana. Dintre aceştia amintim, pe unii fii de preoti precum Ioachim Popovici din Mohu, Iacob Dancu din Tara Romaneaca, Ioan Brote din Rasinari. De asemenea este vorba de fiii unor functionari precum Ioan Pop din Cluj, Iacob Bologa, Ioan Sterca Sulutiu, Temistocle Constantinovici de Grecul, Iosif Molnar de Mullerstein, Ioan Lemeni, Ilie Macelariu, August Treboniu Laurian, Stefan Cicio Pop, Octav Smighelschi, St. O. Iosif, Octavian Goga, Ioan Lupas, Onisifor Ghibu, Aurel Vlaicu. Pentru elevii romani, Banca „Albina” a infiintat „masa studentilor” incepand cu septembrie 1895. 50 de elevi primeau o masa din partea acestei institutii, printre elevi numarandu-se si Ioan Lupas, Octavian Goga sau Stefan Metes.

Istoria colegiului se imparte in patru perioade: perioada latina, 1692 – 1845; perioada germana, 1850 – 1868; perioada maghiara 1868 – 1919; perioada romaneasca 1919 – prezent, cu o perioada intre 1947 – 1989 cand scoala a fost si ea supusa regimului comunist si caracteristicilor acestuia.

colegiul Gh. Lazar, vedere de la inceputul secolului al XX-lea

In perioada latina erau cinci profesori (unul pentru fiecare clasa) si un director. In aceasta perioada va fi editat primul anuar al colegiului, realizat sub auspicile lui Martin Hochmeister (Materia Tentaminis publici quod in gymnasio regio Cibiniensi secundum institutum regium primo semestre exhibitum estmense martio MDCCXCII). Anul scolar avea doua semestre sfarsite cu o sesiune de examene. Poate cel mai recunoscut elev al colegiului, din aceasta perioada a fost insusi Gheorghe Lazar. Epoca germana aduce cu sine multe schimbari examenele de la sfarsitul semestrelor sunt eliminate, anuarele fiind editate anual, iar „Norma Regia” adoptată în 1781, va fi eliminata si inlocuita de „Organisations Entwurft” a directorului, contele Thun. Profesorii erau doar cunoscători de limba germana, dintre ei amintindu-i pe directorii Adam Hubatcheck, Johann Sobola sau Kratky Ventzel. Perioada maghiara va inlocui de asemenea programa adoptand „Programa gimnaziilor” a lui Istvan Eotvos. Şi ea va fi modificata de două ori prin legea ministrului Trefort si de legea din 1883. Directorii (amintind aici pe Veress Ignagz, Ferenczy Istvan sau ultimul director Kaufmann Gyorgy) vor decide ca taxa şcolară sa fie in jurul a doi – trei florini. Perioada romaneasca sau perioada moderna a invatamantului lazarist s-a format in jurul reformelor haretiene: invatamant gratuit, clase gimnziale si liceale, pregatire intelectuala remarcabila. Aceste elemente vor fi reluate imediat dupa Revolutia din decembrie 1989. In 1996 liceul se transforma in colegiu, treapta cea mai inalta a educatiei liceale. In perioada interbelica institutia isi va construi un camin, aflat in exteriorul cetatii medievale, intre vechile canale ce existasera sau fusesera amenajate la baza proiectatei citadele (pe actuala strada a Turismului).

cladirea caminului Gh. Lazar, fotografie din 1936 (se poate observa pe fatada inscriptia INTERNATUL LICEULUI GHEORGHE LAZAR)

cladirea caminului, fotografie din 2009

Timp de 50 de ani si Liceul Lazar s-a supus rigorilor si reformelor comuniste. Multi dintre profesorii interbelici au fost inlaturati, multi dintre ei fiind arestati ca inamici ai poporului (cum ar fi parintii lui Nicolae Manolescu). Standardele de invatamant s-au mentinut ridicate datorita noilor profesori cu o pregatire aleasa. In anii `80 Liceul numit in perioada comunista „Liceul Mediu nr. 2” se va transforma in liceu industrial asa cum se va intampla cu toate liceele din Romania.

cladirea Colegiului Gh. Lazar, fotografie din 2009

Colegiul Gh Lazar, fatada laterala cu strada Lazar (vazuta dinspre Piata Mare), fotografie din 2004

Clădirea este construita in perioada eclectica, fiind formata din doua corpuri. Primul corp este construit in forma de E, latura lunga fiind paralela cu strada Lazar. Parterul este format dintr-un soclu de piatra, cu deschidere dreptunghiulara pe axele ferestrelor, decorat fiind cu bosaje. El este demarcat de primul etaj printr-un brau profilat. Decoratia este una bogata formata din consolite (denticuli, scoici, obelisc – trunchiuri de parament, volute), un atic cu lucarna, umplut cu o fereastra semicirculara si doua masti pe lateralele aticului de pe coltul strazii Magheru (a se observa fotografia atasata imediat dupa titlul acestui articol).

Colegiul Gh Lazar, fatada laterala cu strada Lazar (vazuta dinspre strada Timotei Popvici), fotografie din 2004. in plan apropiat se poate observa anexa - sala de sport a cladirii principale.

Accesul pietonal se face la parterul rezalitului central, finalizat fiind in semicerc. Fatada laterala este asemanatoare cu cea principala, rezalitul central neavand acces. Aici este prezent un fronton triunghiular cu deschidere ovala. Acoperisul este realizat in doua ape, cu coama paralela cu strada.

Colegiul Gh Lazar, corpul interior al cladirii, ce desparte cele doua curti, fotografie din 2004

Cel de al doilea corp este de asemenea dreptunghiular, latura lunga fiind paralela cu strada Magheru. Fatada este realizata asemănător cu cea de pe aliniamentul strazii Lazăr.

Colegiul Gh Lazar, fatada laterala cu strada Magheru, fotografie din 2004. astazi Colegiul are amenajate clase si in cladirea alaturata (unde la parter este amenajata o patiserie)

Complexul cuprinde si o cladire anexa in care a fost amenajată sala de sport, aceasta avand un singur etaj, ferestrele fiiind dreptunghiulare cu finalizare semicircular. De curand aceatsa sala va suporta o elevatie prin inaltarea acoperisului salii. De asemenea in primavara anului trecut Liceul va primi o a treia cladire, aflata in curtea principala de intrare in Colegiu. Asupra calitatii constructiei si a legalitatii acesteia deocamdata nu ne coboram.

Colegiul Gh Lazar, anexa - sala de sport, fotografie din 2004. se poate remarca si vechea poarta (originala) a Colegiului, inlaturata in 2007, decizia fiind total gresita si condamnabila din partea administratiei (in logul restaurarii vechii porti)

sursa: www.sibiustandard.ro

Colegiul Gh Lazar, al treilea corp al Colegiului, fotografie din 2009 facuta cu prilejul deschiderii cladirii.

Asa arata Sibiul in urma ultimului rendez-vous cu zapada…….

aceasta era ultima zi cu zapada. urmatoarea zi a adus cu ea soarele care a topit integral orice particula de gheata.

a fost putin, cateva zile dar cateva zile frumoase….

21 - 22 - 12 - 1989, SIBIU

sursa: sibiul.ro

Aceasta pagina va fi o combinatie intre faptele istorice ale acelor zile negre si amintirile unuia dintre miile de sibieni ce au participat: mama mea.

In Sibiu cel mai mult se asculta “Europa Libera”. Imi amintesc ca parintii ma puneau sa vad ce se spune la televizor in timp ce ei ascultau radioul. Nu erau singurii, evident. In blocul in care stateam, unul dintre blocurile plomba de pe atunci Gh. Gheorghiu Dej, toata lumea asculta.Astfel tot Sibiul stia ce se intampla la Timisoara.

Prima incercare de demonstratie a avut loc in dimineata lui 21decembrie 1989. Sibiul a fost unul dintre primele orase ale tarii, alaturi de Timisoara, Arad si Cluj. Incercarea muncitorilor de la Balanta, condusi de Fesan si Oana, a esuat, fortele Militiei arestandu-i, prizonierii fiind batuti apoi in arest.

Al doilea episod al Revolutiei sibiene a avut loc in Piata Mare. Sibienii adunati in Piata se vor confrunta pentru intaia oara cu Armata. Desi ordinul a fost de a nu trage in multime, primii morti ai Sibiului vor cadea in acest loc. Urmarea acestor conflicte va fi incendierea unui ARO al armatei, incendiere celebrata cu o Hora a Unirii de catre revolutionari. Grupul din Piata Mare si grupurile de tineri si de m8uncitori veniti de pe toate platformele industriale ale orasului se vor indrepta spre punctul cel mai fierbinte al Sibiului: actuala strada a Revolutiei, unde se aflau sediile Armatei, Militiei si Securitatii. Pana seara demonstrantii vor scanda impotriva regimului.

Parintii mei, impreuna cu doi prieteni, Olimpiu Roca, inginer la Independenta iar acum profesor la Regina Maria si Ioan Tibrea, profesor de fizica si astazi director al Liceului Economic au ajuns intai in Piata Mare iar apoi in fata Securitatii. Cel care coordona fortele de ordine era comandantul Armatei, Dragomir. El a fost primul care i-a indemnat pe revolutionari sa mearga sa protesteze pe stadion.

Ziua de 21 s-a finalizat relativ calm. A doua zi, multimea s-a adunat mai intai in fata Casei de Cultura, unde va avea loc celebrul episod al rostirii “Tatalui Nostru” de catre preotul Streza din Rasinari. A doua adunare va avea loc tot in fata Militiei pe strada Revolutiei. Mama mea a participat la ambele demonstratii. Focul a gasit-o in fata Militiei. S-a ascuns in spatele pubelelor de gunoi de langa fosta Policlinica cu plata. De acolo a reusit sa fuga si sa ajunga acasa. Atunci a vazut primul impuscat in cap si tot atunci oprise o ambulanta pentru a lua un tanar ranit.

Ziua de 22 decembrie 1989 a fost cea mai sangeroasa din Sibiu. Au murit civili, au murit militari si odata cu “trecerea” Armatei alaturi de revolutionari vor muri multi militieni. Cladirea acestora a fost practic distrusa. Asa cum vor fi distruse o gradinita de pe Milea (unde azi este benzinaria Anaoil) sau vila Branga. Toate au fost distruse de armata, armata ce poarta aceeasi vina in Revolutie (find cea care a omorat cei mai multi civili in intreaga tara) ca si Securitatea si Militia.

Revolutionarii se vor organiza conducand orasul din Casa Armatei si din fostul sediu al PCR (Palatul de Justitie de pe Victoriei). La inceput erau doar revolutionari apoi se vor alatura si alte persoane, unele care se vor dovedi de o origine dubioasa, pe altii ii va dovedi istoria.

Din acea zi pentru inca doua - trei zile teroarea va lua locul vietii normale in oras. Totul a fost inchis, nimeni nu iesea pe strazi, strazi controlate de Armata si garzile civile. S-a tras enorm, s-a tras din elicopter, din tanc de pe strazi. Zvonurile erau nenumarate, apa era otravita, teroristii controlau orasul, etc….

fotografie din sala de sport a Armatei, unde o serie de ofiteri ai Securitatii si de oameni banuiti a fi securisti au fost arestati si adusi. episodul “bazin”. Unii au fost pe nedrept arestati. Lista celor care au fost acolo este foarte interesanta, de vreme ce unii dintre aceia, astazi sunt pseudopersonalitati ai Sibiului

Dupa data de 25 decembrie lucrurile vor intra incet incet in normal. Conducerea Sibiului se va racorda la cea nationala, orasul va reincepe sa traiasca incet.

NOTA BENE: Cativa tineri sibieni au reusit a realiza un film documentar despre acele zile. Poate ca este prea scurt, poate ca mai erau multe de spus, dar ei au realizat un act istoric si cultural deosebit. Filmul l-am vazut miercuri, intr-o sala plina, unde se aflau unii dintre eroii acelor zile, adevaratii revolutionari. Filmul poate fi cumparat, costa 15 lei. Daca il vreti luati legatura cu Podul MInciunilor. Eu va sfatuiesc sa il cumparati. Merita.