RAZVAN POP

acest articol a fost publicat in ultimul numar din Turnul Sfatului

Vreau sa ii felicit pe cei care au reusit realizarea filmului „Daca vreau sa fluier, fluier.”. Vreau sa il felicit pe regizorul Florin Serban. Vreau sa il felicit pe scenaristul Catalin Mitulescu. Vreau sa il felicit pe producatorul Daniel Mitulescu. Vreau sa ii felicit pe actorii George Pistereanu, Ada Condeescu, Mihai Constantin si Clara Voda. Toti acestia si numai ei merita felicitati pentru ultimul succes major al cinematografiei romanesti si a artei si culturii noastre in general. Filmul „Daca vreau sa fluier, fluier” a castigat Ursul de Argint – marele premiu al juriului la Festivalul de la Berlin. De asemenea, acelasi film a primit si premiul Alfred Bauer pentru inovatie artistica, in cadrul aceluiasi festival. La Berlin are loc anual unul dintre cele mai importante festivale cinematografice din lume. Reusita cineastilor romani este importanta, mentinand cursul ascendent al cinematografiei noastre.

Punctul negru din aceasta poveste apartine evident societatii noastre si celor care o administreaza. Filmul nu a gasit finantare suficienta in Romania. Norocul acestui film a venit din incapatanarea regizorului si producatorilor, care nu au renuntat, reusind in cele din urma a obtine finantarea. Nedorind a film o noua editie a Avatarului, ne putem imagina ca suma ceruta nu era exagerata. Cei care s-au aratat dispusi a finanta au fost suedezii, institutiile si persoane din Suedia facand, prin aportul lor financiar, posibil acest proiect, care a devenit intretimp un motiv de lauda pentru intreaga Romanie.

Acesta nu este decat un alt episod din lungul sir al esecurilor managementului cultural din Romania. Este a nu-stiu-cata oara, cand factorii decizionali de la noi dau cu piciorul sau pur si simplu ignora proiecte ce apoi se dovedesc de succes. Pentru ca tabloul sa fie complet, adaugam si doza de ipocrizie a acestora, ei lafaindu-se cu ele mai apoi, cand acestea devin o lauda pentru noi toti, un motiv de a ne tine capul sus. Un manager performant este mai mult decat un contabil chitibusar care stie sa tina un calcul exact al banilor din calculatorul sau . Un manager performant este mai mult decat un administrator ce stie sa tina pe o coala de hartie o evidenta exacta si o rigoare a consumabilelor. Un manager este obligat a avea viziune, este obligat a intelege aspectele ascunse ale unui proiect, este obligat a vedea in spatele hartiilor. Numai astfel el se poate numi cu adevarat manager. Numai astfel el poate vedea, el poate citi, el poate simti un viitor suces, un viitor motiv de mandrie pentru intreaga tara.

Acest film este un suces. Este un nou suces al cinematografiei romanesti, al extraordinarului nou val de cineasti creati de scoala romaneasca. Cinematografia este capitolul unde anual ne mandrim cu unul – două filme de suces atat in randul criticilor cst si al spectatorilor. Prefer sa vad ca astfel de filme sunt finantate de catre statul roman, decat vreo zece filme de duzina ale lui Nicolaescu sau a altor pilosi ce stau capusati de bugetul cinematografiei. Prefer un film sincer, curat la prima vedere cu un subiect simplu dar care se descopera a fi apoi un subiect profund, ales, cu o cinematografie deosebita, cu cadre excelent trase, cu o coloana sonora pe masura. Sunt satul de filme mincinoase dar atat de „indragite” de actuali manageri culturali din Romania.

Fac o mică divagatie, remarcand curajul noilor regizori care au ales sa regizeze si sa prezinte filme cu subiect istoric, filme privite dintr-un unghi sincer si curat. In ultimii ani dar si in acest an, proaspat pornit, ne-au fost aduse în fata cateva filme care merita aplauzele noastre. Revolutia din 1989, lupta partizanilor anticomunisti, Pogromul de la Iasi, chinul detinutilor politici din inchisorile comuniste sau de ce nu realizarea primului lungmetraj romanesc, sunt poate considerate de unii subiecte mici ca rezonanta si ca fenomenologie istorica, dar ele arata acele momente esentiale si crude ale istoriei noastre. Ele ne arată fata reala a ceea ce a fost, reusind a ne provoca la meditatie si la cercetare. De la un simplu caz ele nasc in fiecare dintre noi puterea de a intelege, puterea de a ne asuma istoria noastra asa cum a fost.

Toti acesti tineri cineasti, ultimul pe lista cronologica a realizarilor fiind laureatul Ursului de Argint din acest an, merita aplaudati, merita remarcati, merita subliniati si merita sa ne mandrim cu ei. Realizarile lor din ultimii ani sunt printre putinele motive de mandrie nationala.

Excelenta ideea Agentiei de Rating Politic. Pe langa clasica presa sa fie invitati si bloggeri care se ocupa de presa, politica si viata romaneasca in general.

Daca as fi in organziare as da acreditari mai multor bloggeri. O sa insist pe langa organizatori si pe langa delegatia filialei mele sa luam cativa bloggeri.

Aveti mai jos link-ul campaniei. AICI

Dau si eu la cativa bloggeri sibieni consacrati sa vad ce parere au ei de campania aceasta. Lui Calin Blaga, lui Brylynsky, Bagatorului, Insulei Rhodos si lui Tudor Popa.

Eu de cand am vazut filmuletul acesta, am decis sa mananc rar si doar de nevoie cremwursti. Este mai scarbos decat “Falci” sau decat alte thriller-e americane.

ENJOY!!!

Am ramas dator a va arata Bucurestiul in plin diluviu hibernal. Cam asa arata o capitala europeana, civilizata si organizata. Sau nu, asa arata doar Bucurestiul.

Fotografiile nu sunt realizate de subsemnatul, ci de colega mea Angela Carabasu, careia ii multumesc pe aceasta cale…

DIn pacate avem parte si de asa ceva.

PRO TV a dat un reportaj despre o firma din Sibiu ce a falsificat brandul Gaultier……

stirea o aveti mai jos….

Va astept sa imi fiti alaturi. Va fi o discutie despre politicia si Sibiu.

ROLUL UNIVERSITATII MODERNE (acest articol a fost publicat in ultimul numar din Turnul Sfatului)

In urma cu ceva zile, profesorii facultatii de Stiinte Politice din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” au initiat o dezbatere legata de oportunitatea unei transformari a Parlamentului Romaniei din unul bicameral intr-unul unicameral.

Nu doar tema dezbaterii, dar mai ales initiativa grupului de la Stiinte Politice doresc eu a o lauda. Sunt convins ca si acesta este rostul unei universitati moderne. Acela de a crea dezbatere, de a crea idei si de a crea grupuri de gandire atat de necesare astazi unei Romanii ce inca isi cauta identitatea.

Cel mai renumit astfel de grup ce a existat vreodata in Sibiu, a apartinut refugiatei universitati clujene si a fost format de studentii literati din jurul lui Lucian Blaga in perioada Celui de Al Doilea Razboi Mondial. Cercul Literal de la Sibiu a fost una dintre cele mai importante miscari culturale ale Sibiului secolului al XX-lea si as indrazni sa spun chiar si al intregii noastre tari. Dar din acea perioada belica nici o alta miscare culturala sibiana nu a fost la fel de imortanta si cu asa impact in viata romaneasca. Poate oribila opresiune a grupului amintit, poate izolarea orasului nostru in perioada comunista a facut imposibila o alta miscare in anii grei ai comunismului. Ultimii ani de dictatura ne-au adus totusi si o noua astfel de miscare, cu un la fel de puternic impact si rol in cultura romanească. Ma gandesc, evident, la mentorul si discipolii Scolii de la Paltinis.

Este evidenta nevoia in societatea sibiana de astfel de intalniri. Revenind la cea organizata de profesorii de la Stiinte Politice, aceasta prima intalnire a aratat plusurile si minusurile vietii publice sibiene. Locatia fiind aleasa in incinta cladirii universitare a impus o anumita conduita si o anumita desfasurare civilizata a dezbaterii. Ora aleasa poate nu a fost cea mai inspirata, o dezbatere organizata vinerea nu atrage studentii si in general sibienii grabiti. De aceea am putut remarca o prezenţă mai mare din partea cadrelor universitare decat din parte invitatilor si a studentilor.

Pentru ca a venit vorba de invitati remarc aproape inexitenta prezentă a politicienilor seniori sibieni. In afara de Nicolae Neagu si de primarul Rasinariului Bucur Bogdan, un fost activist in zona ONG-urilor, nici un alt politician din primul rand al politicii locale nu a venit la aceasta dezbatere, desi tema a fost cat se poate de interesanta pentru domniile lor. Evident ca nici un prezent parlamentar nu a catadicsit sa onoreze invitatia. Imbucurător a fost faptul ca in lipsa politicienilor batrani au fost prezenti cei tineri. Tineri liberali, democrati sau de alte culori politice cu totii au fost prezenti la această dezbatere. Un alt minus ce il remarc a fost absenta presei. La fel ca si in cazul politicienilor, un singur ziarist a fost prezent.

Necesitatea unui parlament bicameral a fost clar aratata de toti participantii la dezbatere. Dintr-o logica a administratei romanesti, dintr-o logica a dezvoltarii strategice a Romaniei, dintr-o logica a traditiei statale a tarii noastre, concluzia nu putea fi decat una, aceea a necesitatii unui parlament bicameral dar cu atributii diferite a celor doua camere. Profesori de istorie, profesori de securitate nationala, profesori de sociologie, profesori de administratie publica, etc…, cu totii au adus argumente pentru bicameralism. Era poate necesara si opinia unui politician implicat in procesul legislativ dar acestia din pacate nu au fost prezenti. Era poate necesara si opinia unui om de media implicat in viata publica dar nici acestia din pacate nu au fost prezenti.
Promisiunea grupului de profesori si studenti de la Stiinte Politice este de a continua dezbaterile pe teme prezente si chiar stringente pentru societatea locala dar si pentru cea nationala.

Am sa merg ori de cate ori voi fi invitat.

Am facut-o si pe asta….sunt prietene pe facebook cu Aurel Vainer, deputat si reprezentantul comunitatii evreiesti din Romania in Parlament, 83 de ani.

Cred ca administratorii capitalei noastre sunt pasionati de istoria celui De Al Doilea Razboi Mondial. Si vazand ei ca au atat de mult posibili participanti, au decis sa puna in scena reconstituiri ale bataliilor epice.

Astfel vara ei reconstituie batalia de la El-Alamein, unde nemtii si englezii s-au prajit impreuna prin Sahara. Altfel eu nu inteleg cum pot accepta fara a face absolut nimic, caldura infernala dogorata din blocurile bucurestene.

Iarna, ei devin mai rafinati. Pun in scena batalia de la Stalingrad. Frig, mocirla, promoroaca, santuri si transee, toate fac parte din recuzita ce ii asteapta pe cei care se decid a merge pe jos prin oras. Daca vrei aventura decide-te sa stai o saptamana in Bucuresti dupa o ninsoare de poveste si sa mergi numai pe jos. Eu inteleg ca unii si-au transformat masinile in amante si au mare grija de ele curatand soselele, dar chiar nimeni nu se uita ca si trotuarele sunt la fel de pline de zapada si sunt si folosite de oameni care totusi se incapataneaza a circula pe acolo. Unele trotuare se vede ca nu le-au mai curatat deoarece s-a asternut o excelenta pojghita numai buna pentru un patinoar general bucurestean. Mergand pe aceste trotuare te simti chiar hartuit si si urmarit. Mai ai si turturi peste tot, asemeni unor rachete katiusha.

Faptul ca administratorii sunt incapabili si nesimtiti, inteleg asa e firea lor din `89 incoace. Ii doare undeva de faptul ca orasul nu este curat asteptand sa se curete de la sine. Nu inteleg in schimb nesimtirea si delasarea majoritatii bucurestenilor care nu ar iesi veci sa isi curete zapada din fata casei, blocului. Asteapta o ipotetica curatare generala ce sa vina dinspre primarii. Dar aceasta nu vine si iata cum stam si ne holbam cu totii la mizerie si cum ne uitam fiecare, unul la altul, cu mandria participarii la una dintre bataliile de legenda: batalia de la Bucurestiul necuratat si murdar.

Acest tip se declara sau mai corect spus se erijeaza drept imaginea noii generatii, drept suflul nou al politicii romanesti, drept look-ul upgradat al politicii noastre. Ceea ce probabil nu isi da seama tanarul inchipuit al politicii noastre este reusita sa in a fi o continuare o banalitate a politcii balcanice din Romania.

A intrat impetuos, anuntandu-si candidatura la presedintie si dand speranta multora prin o noua imagine, o imagine proaspata in politica noastra. Din pacate a esuat. In toata campania nu a prezentat un unic proiect ecologic, un unic proiect legat de legislatia mediului. S-a afundat in polemici absolut sterile, de detaliu, legate de chichite juridice si asa numite morale (neinvitarea sa la vreo dezbatere). De la un candidat tanar, proaspat, se astepta o campanie on-line viguroasa, o campanie inteligenta de imagine, un mesaj interesant. Nici una dintre acestea nu s-au concretizat. Astfel el a reusit a atrage doar cativa votanti a caror relatie cu politica este doar dreptul lor de a vota.

Desi nu a iesit sifonat din competitia prezidentiala si asta pentru ca a fost mai mult decat insipid, s-a aruncat in competitia pentru Colegiul 1 din capitala. Din nou aceeasi strategie paguboasa si dezolanta. In loc de campanie serioasa de imagine, in loc de teme ecologiste, in loc de door to door, din nou s-a angajat intr-o campanie de galceava. Sa te lupti cu morile de vant (lupta lui cu o lege care desi prost gandita era in acel moment perfect functionala) nu este decat o dovada de mediocritate.

Media mediocritatii si insipiditatii lui au fost aceste ultime zile. Pe pagina think outside the box, Magor Csibi a pornit o adevarata contraofensiva impotriva RMGC si a intentilor acestora la Rosia Montana. Nu s-a oprit doar la o lupta jurnalistica, dar a obtinut informatii, a combatut politicieni, a publicat dosare, a adunat ONG-uri intr-un scop comun, a actionat juridic. Ce a facut Remus Cernea si a lui partid ecologist? In prima faza nimic, apoi realizand ca lupta se da acolo unde el ar fi trebui sa fie cavalerul alb al povestii, a reacctionat, dar si de aceasta data defazat si disperat de a recupera terenul. S-a prezentat la o emisiune cu CEO-ul RMGC care pur si simplu l-a facut praf. Cernea nu numai ca nu a stiut sa aduca argumente dar a dovedit clar ca nu are nici cel mai mic habar a ceea ce inseamna dosarul Rosia Montana, fapt reprobabil, avand in vedere ca acesta este cel mai important caz de molestare a mediul inconjurator, de poluare din Romania. Unica lui actiune in acest caz a fost lansarea unei petitii online. Este ca si cand mergi la razboi cu pusti din plastic care fac doar un zgomot. Ceea ce este ingrijorator este ca la experienta pretinsa, ar fi dubios ca el sa creada ca prin acesta actiune va realiza ceva. El lanseaza petitii caragielene in timp ce altii sunt adevaratii furiosi ai luptei pentru mediul nostru inconjurator.

Din pacate pentru el si pentru cei cativa care au crezut in el, acest pseudopersonaj care se dorea noua imagine a politicii romanesti a dovedit ca este doar un alt caz de politica balcanica, de mahala bucuresteana. Fals ca imagine, insipid ca mesaj, banal ca discurs, limitat si mediocru ca prezenta politica. Din pacate nici el nu este altceva decat o prezenta seaca, avida de mediatizare si de prezenta publica. O strategie paguboasa dar atat de comuna in politica la zi din Romania.

Speranta vine din adevaratii politicieni tineri, asezati prin partidele romanesti cu multa munca si experienta dar care nu se grabesc a iesi in media nationala doar din dorinta de a epata si de a transmite platitudini. Sunt acei tineri ce muncesc ani pentru a avea rezultate, dar cand spun rezultate ma refer la exemple si constructii concrete cu elemente ce raman in viata romaneasca.