10Mar

ISTORIA ORAȘULUI NOSTRU, SIBIU.

CASA ARTELOR

Este una dintre cele mai frumoase case din Sibiu, una cu o poveste frumoasă și care ne amintește de fala secolelor trecute și a economiei noastre locale.

Se pare că înaintea casei de piatră a existat o construcție de lemn care avea un rol economic în structura breslelor locale. Decroșarea față de aliniamentul restului caselor se leagă de organizarea fortificației în acel loc. De la acea situația s-a ajuns la această anomalie prin care Casa Artelor de astăzi este înaintată în structura Pieței Mici. La început era o clădire izolată dar întretimp prin construcția altor case, ea s-a lipit de restul clădirilor din incintă.

Piața Mică și Casa Artelor la sfârșitul secolului al XIX-lea

Casa nu a fost a artelor dintotdeauna. Și-a atras acest nume la mijlocul secolului al XX-lea când aici s-au organizat spații de expoziții pentru evenimentele culturale ale orașului.

Piața Mică și Casa Artelor înainte și după restaurare

Casa se pare că a fost construită de breasla cojocarilor. Știm cu toții că în Piața Mică funcționau aceste case de breaslă, sedii ale breslelor din oraș. Aici își țineau ședințele ordinare, aici era steagul de breaslă, sigiliul, lada breslei și alte elemente ce țineau de administrația unei bresle.

Casa Artelor în anii `80 ai secolului trecut

Casa Artelor în anii `90 ai secolului trecut

Casa este atestată în 1370 și este una dintre cele mai vechi din cetate. Este cea mai veche casă de breaslă încă existentă în România. În acel moment casa aparținea deja breslei mcelarilor, una dintre cele mai bogate și mai importante din Sibiu, breaslă care a dat numele uneia din principalele străzi ale orașului, actuala stradă a Mitropoliei, și care se ocupa de paza uneia dintre porțile orașului, Poarta Cisnădiei.

Casa Artelor în anii `20 ai secolului trecut

În secolele următoare această casă a fost folosită de ambele bresle, atât cea a măcelarilor cât și cea a cojocarilor. În acest fel, casa rezistă până în secolul al XVII-lea, când casa devine depozit de ovăz. Este perioada în care se construiește etajul care era folosit ca depozit. Apoi el devine spațiul administrativ al breslei. Parterul era folosit ca prăvălii (cele 11 boxe distincte) și spații de tranșat carnea.

Casa Artelor înainte de restaurare. se poate vedea loggia închisă și cornișa amenajată fals deasupra închiderii

În secolul al XVIII-lea casa este preluată de administrația locală, ea fiind folosită începând cu 1765 ca sala de spectacole a uneia dintre primele trupe teatrale ale Sibiului, condusă de Gertratut Bodenburger. Mai târziu, în 1787, aici funcționa trupa de teatru Duwald. Primăria decide renovarea clădirii în 1789, an în care este așezată pe fațada principală reprezentând stema orașului Sibiu.

Casa Artelor după restaurare cu obloane mari ce trădează existența deschiderii inviduale pentru boxele de la parter

Clădirea rămâne în proprietatea Primăriei aici realizându-se o serie de activități ce țin de viața orașului. Aici a funcționat apoi Casa Orășenească a Măcelarilor, aceștia preluând din nou clădirea. La mijlocul secolului al XIX-lea pasarela de la parterul clădirii este închisă, transformându-se în magazine ale comercianților locali. Cea mai importantă era prăvălia Scrinul cu Comori, fondurile acesteia fiind utilizate pentru a ocroti 200 de copii nevoiași.

Casa Artelor la începutul secolului trecut. se poate vedea că inclusiv intrarea laterală a loggiei fusese închisă.

După 100 de ani, clădirea reintră într-un proces de restaurare (între 1968-1972) coordonat de arhitectul orașului Otto Czekelius (despre acest mare sibian am scris aici). După mai bine de 100 de ani, este redeschisă pasarela. Clădirea este în continuare în grija Primăriei și apoi a Muzeului Brukenthal, care organizează aici o serie de evenimente culturale ce îi aduc numele modern de Casa Artelor. Aici se organiza la un moment dat Expoziția Internațională de Fotografie de la Sibiu.

Casa Artelor, anii `70, după restaurare…..aici se observă ușile ce separau și realizau directa intrare în parter pe uși diferita (ca în prezent)

…….în jurul lui 1996…. (aici se observă că boxele au fost închise și s-au amenajat ferestre în locul ușilor)

…..în 2007. boxele au fost reamenajate și se realizează accesul direct în fiecare dintre ele.

În 2002 clădirea, degradată și într-o stare proasta din punct de vedere instituțional, este transferată Complexului Național Muzeal ASTRA și intră într-un proces de restaurare, finalizat în 2005-2006. Aici, instituția a deschis Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus” (despre acest mare sibian am scris aici). Astăzi aici funcționează alături de sălile muzeului și o serie de magazine tradiționale, inclusiv un magazin alimentar tradițional.

Casa Artelor în anii `90 și în 2009

Clădirea este una tipică goticului laic, aceasta având o șarpantă înaltă în două ape și cu coama paralelă cu aliniamentul pieței și cu o rupere de pantă spre bază. Fațada are un ritm de 8 travee susținut atât de cele 8 ferestre cât și de cele 8 goluri ale loggiei de la parter. Pilaștrii masivi sunt și mai impunători după ultima restaurare. Parterul este evazat față de etaj.

fațada laterală în 1972 și 2009

loggia, în anii `90 și în 2010, cu ferestre și apoi uși separate.

Distribuie articolul:

3 comentarii

  1. :) foarte faină prezentarea…Mi-1 dragă Casa Artelor! Am de adăugat doar un mic/ mărişor/ mare detaliu;) Acea „serie de magazine tradiţionale” despre care scriai sunt Galeriile de Artă Populară, departament al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, a căror activitate (info + foto) o poţi consulta aici: http://www.muzeulastra.ro/servicii/galeriile-de-arta-populara.html

  2. hmmm nu vreau sa starnesc nicio pelcmioa se vb aici de asha-zisele fitze cei care spuneti asta vorbiti doar vorbe sau sinteti absolut convinshi de ce spunetzi? asha putem afirma despre orice trupa ca are fitze uite tocmai urmaresc video-chatul de pe EOK.. si mie mi se par baietzii de o modestie extraordinara asta asa reiese din chat. Au raspuns cu mare placere tuturor Am si o parerea personala . dar stiti cum e parerile personale nu intereseaza pe nimeni (sau asa ar trebui), iar aceasta parere personala vine din faptul ca am fost martor de mai multe ori la iesirile baietilor in public. Niste oameni normali, foarte sociabili, viata lor e muzica, pe scena traiesc la maximum concertele veseli cand publicul traieste muzica cred ca asa se manifesta in general artistii. Dar da, aveti dreptate cand spuneti ca mai exista si fitze, nu toata lumea e la fel si nu ma refer la artisti ci chiar la oameni obisnuiti Nu e cazul baietilor afirm cu mana pe inima (Si parerea personala nu pot sa v-o impartasesc pt ca e mult prea personala, dar este despre Play an Win). Pot sa spun in schim altceva: in muzica este putin ca in sport esti suporter al echipei o sustii de la inceput si pana la capat, in muzica este sau ar trebui sa fie la fel iubesti muzica ca astfel interactioneaza fanii cu artistii, dupa aia ajung sa mearga la concerte, sa le ceara autografe, si cu putin noroc sa ii cunoasca si dupa aia sa traga concluzii de genul: bai ce imi place la trupa X in afara de muzica? Sint simmpatici, sint sociabili, sau . sunt foarte fitzoshi .. Dar cred ca ajungem la pareri de gen daca ajungem sa cunoastem putin mai mult problema Sper sa nu fi deranjat pe nimeni. Faptul ca parerile noastre sunt publicate pe blog, indiferent de natura lor ar trebui sa demonstreze si altceva.. Multa bafta si va urez sa va bucurati, dragi admiratori ai baietilor de la WIN de piesa ONLY care este senzationala )

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*