Reîntors în ţară predă filosofie la Braşov, dar pleacă la Paris în 1937, primind o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. Datorită acestei burse se va stabili la Paris şi odată cu venirea comuniştilor la putere în România, va renunţa definitiv la a se întoarce în România. Va trăi la Paris, intrând în mediul diasporei intelectuale româneşti, alături de Mircea Eliade sau Paul Celan, dar se aproprie şi de intelectualitatea parisiană, mai ales cea alogenă, întreţinând o lungă prietenie cu Samuel Beckett.
Debutul îl are în 1934 cu lucrarea „Pe culmile disperării”. Primeşte premiul Tinerilor Scriitori Români. În următorii ani publică alte trei lucrări. În 1945, aflat la Paris deja, publică ultima sa carte în limba română, „Îndreptar pătimaş”. Deja în 1949 publică prima sa lucrare în limba franceză („Tratat de descompunere”). În 1960 publică „Istorie şi utopie” iar în 1969 „Demiurgul cel rău”. Publică în această perioadă o serie de alte lucrări. În 1990 va realiza o serie de interviuri cu Gabriel Liiceanu.
A primit mai multe premii pentru lucrările sale (primul premiu fiind premiul Rivarol pentru „Tratat de descompunere”) dar el va refuza pe toate, până la sfârşitul vieţii sale.
Timp de treizeci de ani a trăit alături de Simone Boue, dar nu se va căsători ce aceasta niciodată. Moare la Paris în 1995.
