De la Sibiu ajunge la Constantinopol şi apoi la Bagdad. De aici revine la Alep şi de acolo la Cairo unde se angajează mai întâi ca tăietor de furnir, cofetar şi berar iar în 1852 ca şi conducător de caravane a unei companii comerciale, mergând astfel la Cairo şi Khartoum. Rămâne aici pentru trei luni pentru a reuşi să îşi vândă marfa. În urma acestui comerţ reuşeşte a se îmbogăţi.
În 1853 ca şi comerciant ajunge a fi primul european ce va călători în regiunea munţilor Djebel Gule în regatul fungilor, întâlnindu-se cu regele Idris Atlan. Revine la Khartoum unde va fi numit viceconsul al Imperiul Austro-Ungar în 1857. Între 1860 şi 1861 călătoreşte în regiunea Nilului Alb.
Reuşeşte a colecţiona arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte gospodăreşti din Asia Mică, din Mesopotamia, din Siria, din Egipt şi din Africa. Acestea le va dona, odată revenit în Transilvania în 1862, Societăţii Transilvane pentru Ştiinţe Naturale din Sibiu. Colecţia donată este considerată a fi cea mai veche astfel de colecţie din regiunea Nilului, din lume. Cel mai important element al colecţiei sale este o mumie egipteană cu o vechime de 5000 de ani.
Moare la 1875 din cauza unei pneumonii fiind înmormântat la Vurpăr, în apropiere de Sibiu.
Călătoria lui Binder va fi povestită de nepotul său Kurt în „Călătoriile şi aventurile unui sas din Transilvania” publicată în 1930 dar şi de Franz Remmel în „Călătorind peste şapte mări” publicată în 1984. În 1993, la Sibiu se inaugurează Muzeul de etnografie universală ce îi poartă numele.
