RAZVAN POP

Primind un feed pe facebook, am observat ca si cei de la Liceul de Arta au avut intalnirea de 10 ani in aceeasi zi cu a noastra, Daca gresesc, rog sa fiu atentionat.

Asadar, cum va scriam vineri, ne-am revazut dupa 10 ani in bancile liceului. Intai in holul mare al liceului, apoi in, impartindu-ne pe vechile clase, ne-am dus in laboratorul nostru de literatura, de la etajul doi, cu ferestre ce dadeau spre casa bunicilor mei. In banca a patra din mijloc am stat cu Radu pentru patru ani, patru ani de poveste.

Evident s-a strigat catalogul. Alaturi de dirigu nostru, dl. Stoian, au fost si alti doi profesori de care cel putin eu m-am bucurat ca au reusit sa vina: dl. Neamtu, profesorul de istorie si dl. Mitericiu, profesorul de latina astazi pensionar.

Fiecare a spus ce am facut in acesti ani. Unii avocati, unii ziaristi, unii cu afaceri, unii in politica, unii cu copii, unii casatoriti, unii single, unii inca studenti, unii nereusind a ajunge dar cu mesaje transmise, salutari si imbratisari, unii plecati din tara, unii plecati din Sibiu. Fiecare a inceput sa isi scrie povestea lui.

Cand am ajuns la petrecere, am reusit a imi vedea si colegii din alte clase, iar enumerarea de mai sus ii include si pe ei. Evident ca ne-am readus aminte de liceu, de chefuri, de parul lung, de chiuluri, de piese de teatru scrise in curte casei mele, de notele bune si proaste, de profi (evident de cei de care merita sa ne aducem aminte), de saruturi si de multe altele.

M-am bucurat sa vad lumea vesela si satisfacuta de ceea ce li s-a intamplat pana acum si asa cum spunea dirigintele meu, fiecare are deja un drum trasat si trebuie sa aiba grija doar cum va merge pe el de acum incolo.

Cheful a fost excelent. Mesele cum au fost aranjate, locatia si muzica (credeti-ma ca eram speriat de muzica ce va fi, asteptandu-ma la un alt episod tipic nuntilor. Nu a fost asa, din contra, am avut muzica foarte buna, REM, Vama Veche, muzica liceului, etc…) ne-a facut sa ne distram pana noaptea. Laura si Magda (colegele mele de clasa din scoala generala si apoi colege de liceu), Claudiu (colegul meu de clasa), Alina si Remus (colegi si ei de liceu) au facut o treaba excelenta. Am avut totul pus la punct mai mult decat perfect. Pentru asta le multumesc inca odata si aici pe blogul meu.

Credeti ca s-a terminat aici? Din contra. S-a terminat undeva de dimineata in Oldies, unde ne-am intalnit cu lazaristi si brukenthalisti si am continuat sa ne chefuim.

Am fost multi, cred ca noi goghistii am fost cei mai multi, dar in general fiecare liceu a reusit sa isi adune majoritatea fostilor elevi ce au terminat in 2000.

Desi pe multi dintre ei ii vad des senzatia celor zece ani petrecuti impreuna a facut ca ziua de vineri sa fie una speciala. Cred ca melodia de la SUNETUL ZILEI caracterizeaza cel mai bine acesti ani si pe noi, pe toti.

colegii mei de clasa, Nicoleta, Maria si Claudiu (cel cu organizarea)

dirigintele meu, profesorul Achim Stoian, de multe ori mai emotionat decat noi

dl. Mitericiu si dl. Neamtu, doi profesori la care tin si acum la fel de mult

doar intr-o fotografie, asta a insemnat cheful nostru…