RAZVAN POP

Toate ziarele, toate blogurile, toate twiterele si conturile facebook au aprins zilele acestea o lumanare pentru Polonia indurerata. Socul suferit de aceasta natie a fost prea mare, poate prea repede si probabil greu de depasit.

Ironia sumbra a istoriei a facut ca un punct pe harta lumii sa devina iadul polonezilor. Inca in asteptarea scuzelor si a reparatiilor morale din partea vecinului rus, scuze ce intarzie de mai bine de jumatate de secol, inca in asteptarea reparatiilor necesare in urma distrugerii sistematice a tarii de catre regimul comunist de import, inca in asteptarea racordarii complete la sistemul european, natiunea poloneza a fost lovita prin prabusirea avionului prezidential si odata cu el a adus moartea unui insemnat numar de demnitari ai statului in frunte cu presedintele tarii.

Evident ca un astfel de eveniment istoric devine in imediata sa apropiere un moment profund, cuprins de o aura romantica si vizionara. Prabusirea avionului si moartea celor aflati la bord echivaleaza in aceste zile cu un al doilea Katyn, cu un doliu mondial, cu iadul polonez. Simbolistica este profunda iar defunctii demintari sunt deja asezati pe Panteonul istorie europene. Este normal deoarece un astfel de sfarsit in contextul politic prezent al Poloniei nu poate sa insemne decat un moment de glorie.

Cu totii ne aplecam capul in fata acestei tragedii si cum spuneam la inceput, weekendul a fost plin lumanari, lacrimi si cuvinte. Acum lumea descopera drama poloneza, lumea afla de Katyn dar aceeasi lume care invata acum realitatile acelei tari trec direct la idolatrizarea defunctilor. Raposatul presedinte polonez devine acum eroul tuturor europenilor. In Romania lumea deja ii construieste aura sfanta.

Dar acelasi raposat presedinte pana vineri era comparat cu Basescu, era parte a duoului malefic polonez. Retrograd, nationalit si ultrahabotnic, conservator, se facuse remarcat alaturi de fratele geaman prin mituiri si mult scandal politic. Romania si Polonia au semanat mult in primii ani de dupa aderare.

Acelasi presedinte are si partile bune. Diferenta cu Basescu se face in trecutul lor. In timp ce presedintele nostru s-a aflat in mijlocul nomenclaturii comuniste, presedintele polonez a fost pe partea justa a baricadei, find membru al Solidaritatii, luptand pentru libertatea tarii sale. Un aprig oponent al Rusiei, a reusit sa faca din Polonia cu adevarat o tara a UE.

Dar un astfel de eveniment face uitata intreaga poveste a omului, fie ea buna sau rea si il transforma in erou. Cei care pana ieri marsaluiau impotriva lui azi il plang si ii inchina lumanari, privesc inmarmuriti cum fostul lor inamic se transforma in drapelul lor de suflet si il ingroapa alaturi de regii si sfintii tarii. Cei care pana ieri nici macar nu auzisera de el sau de tara lui, ii transforma imaginea in echivalentul a o mie de ani de civilizatie polona.

Iata cum iasa om din viata si intra semizeu in istorie. Iar lumea ii imbratiseaza statuia si ii plange urmele.