RAZVAN POP

acest este cel mai recent comentariu publicat de subsemnatul in ziarul “Turnul Sfatului“.

O astfel de discutie a fost pana acum purtata in termeni subiectivi atat de partizanii succesului absolut si a castigurilor imense avute de Sibiu dupa anul 2007, cat si de sceptici, aceia care vad prea putine reusite si prea mult fast aburitor.

O discutie la rece, absolut obiectiva asupra ceea ce a insemnat anul 2007 si mostenirea sa, ne face sa concluzionam ca in urma proiectului „Capitala Culturala Europeana” si mai ales a modului in care Sibiul a stiut sa raspunda, sa se organizeze si sa se desavarseasca, au existat atat reusite si castiguri insemnate, dar din păcate sunt si aspecte, ratate, necontinuate si prin urmare nereusite.

Nu sunt eu acela care imi revendic o astfel de analiza, nici nu pot de unul singur a face asa ceva, dar imi permit a nota cateva din reusitele si cateva din nereusitele mostenirii lasate de proiectul mai sus amintit.
Castigurile sunt nenumarate si mult mai palpabile decat nereusitele ramase in acesti trei ani ce s-au scurs. In primul rand am ramas sau mai bine spus, anul 2007 si capitala culturala europeana au ajutat la traditionalizarea celor mai importante evenimente petrecute in acel an dar si a institutiilor implicate.

Evenimentele locale cum sunt Festivalul International de Teatru, Festivalul de Jazz, Astrafilm Fest, Artmania dar si institutiile de cultura, primordiale ale anului 2007, nu numai ca au rezistat si s-au prezentat cu succes in fata Europei in acel an dar au continuat sa o faca si in anii ulteriori. Expozitiile Muzeului Brukenthal au ajuns in toata Europa iar piese de teatru din cadrul FITS au facut parte din repertoriul si al altor capitale culturale. Mai mult evenimentele nationale care au decis ca in anul 2007 sa isi desfasoare o parte din activitate si la Sibiu, au continuat sa faca acest lucru. Este exemplul TIFF-ului clujean sau al Festivalului Enescu de la Bucuresti.

Un alt castig de necontestat este programul initiat si in masura realizat de restaurare a zonei istorice, a patrimoniului sibian. Strazile principale, cladirile principale, pietele centrale ale cetatii medievale au fost restaurate si redate patrimoniului national.

Turismul a devenit in sfarsit o componenta esentiala a economiei locale de pe urma caruia profita nu numai orasul Sibiu ci intreg judetul si as îndrazni intreaga regiune si de ce nu intreaga tara. In oras se poate usor observa o explozie a serviciilor hoteliere, a localurilor de orice fel sau a altor unitati comerciale specifice turismului. Infrastructura a avut si ea de castigat. Strazi refacute, aeroport deschis, institutii cu noi cladiri, gara reconditionata.

Poate cel mai important castig a fost sau mai bine spus este, dialogul intre institutiile implicate in procesul cultural sibian. Nu este locul aici, dar va invit doar sa cititi si sa comparati ziarele anilor 20003 – 2007 cu cele din 2007 – 2010 si puteti usor observa mult mai buna conlucrare a institutiilor in prezent. Rar mai gasim exemple de conflicte intre Consiliul Judetean – Prefectura – Primarie sau intre institutiile culturale sau intre cele doua muzee nationale.

Nereusitele nu sunt vizibile dar tin de analiza profunda a procesului desfasurat dupa anul 2007, tin de continuitatea conceptului, tin de perceptia si de intelegerea a ceea ce se intamplase Sibiului.
Anul 2007 nu a lasat o noua institutie culturala, nu a dat un nou eveniment ce sa devina de traditie pentru Sibiu si pentru intreaga tara. De castigat au avut doar pilonii grei ai culturii sibiene deja existenti si vigurosi. Nici o alt nou rasad nu a aparut dupa capitala culturala.

Programul de restaurare si reconditionare in cel mai bun caz a stragnat. Nu a existat nici o alta cladire care sa fie refacuta dupa anul 2007. Doar un număr de strazi a fost reconditionat, doar unele proiecte pornite in acea perioada au fost finalizate iar mai nou observam o inviorare a mobilierului urban.

Turismul dupa 2007 desi in mod normal trebuia sa creasca, a stragnat iar după unele cifre chiar s-a redus la parametrii modesti ai anilor precedenti. Si astazi, inca, traim doar de pe urma renumelui oferit de capitala culturală dar nu am adus nimic in loc care sa mentina viu interesul turistilor in vizitarea Sibiului. In acelasi mod se prezinta si infrastructura. Drumurile interioare au continuat a fi refacute, aeroportul functioneaza dar si astazi deplangem lipsa centurii rutiere si a unor linii ferate decente.

Greseala vine din faptul ca cei care au muncit pentru anul 2007 au privit acel eveniment ca o incununare a muncii lor, ca un apogeu al lor si al Sibiului inceputului de secol XXI si nu ca un inceput al transformarii Sibiului intr-un oras la parametrii Uniunii Europene, asa cum trebuia gandit. Daca intregul program era conceput in acest fel, probabil ca astazi incepeam sa construim un nou target economic, cultural si urbanistic. Este necesar ca numarul de turisti sa depaseasca, dacă nu chiar sa dubleze, milionul anului 2007.

Este necesar ca restaurarea sa continue si in cartierele baroce si clasiciste ale Sibiului. Este necesar ca infrastructura sa fie finalizata. Este necesara o remodelare a orasului. Este necesar sa apara si alte evenimente culturale care sa se adauge la zestrea culturala a Sibiului.

Acestea pot fi proiectele ce pot duce Sibiul cu adevarat in Uniunea Europeana.