RAZVAN POP

Sunt nedumerit de un lucru: cand naiba mai merge Becali la Bruxelles? Cand mai merge sa munceasca si sa isi respecte mandatul dat de romanii care l-au votat sa ii reprezinte in Parlamentul European.

De ce sunt nedumerit? Toata ziua il gasesti live pe ecran fie de la resedinta sa fie de la stadion, cu siguranta de undeva din Romania. Daca privesti televiziunile sportive zilnic au o transmisie live cu patronul Stelei. Evident ca acelea sunt platite de catre stelist, iar banii aceia mentin probabil circul si scandalul zilnic propus pe post de program de catre pseudoteleviziunile noastre de sport.

Un europarlamentar primeste cam 20.000 de euro, cash, pe luna pentru activitatea sa. Salariul si suma forfetara pentru sustinerea activitatii sale. O parte considerabila a acestor bani sunt platiti de catre statul roman prin Parlament. De aceea stau si ma intreb ce face acest asa numit politician pentru banii platiti de noi? Show de prost gust la televizor? Plimbari si transferuri de jucatori? Daca toata ziua este la tv si prin Bucuresti, cand merge la Bruxelles/ Strasbourg? Isi plateste din banii acestia aparitile la tv? Pentru ca daca asa este, aflati ca o elucubratie becaliana ne costa cam 2000 de euro pe aparitie.

CASA GENERALULUI

Casa Hecht si Casa Generalului, fotografie din 2008

Venirea unui numar mare de militari habsburgi, a ridicat o problema serioasa pentru Magistratul sibian, amenajarea spatiilor necesare care sa faca posibila functionarea corecta a acestei administratii. Mai mult aceasta problema se amplifica odată cu aducerea si a muncitorilor si a mai multor soldati care sa ajute la construirea citadelei. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, Magistratul, greoi, incepe a lua o serie de decizii care sa simplifice această situatie. Astfel incep a se lua masuri ca muncitorii sa fie asezati in mod grupat intr-un spatiu specific, se hotaraste construirea unor cazarme care sa incartiruiasca armata habsburgica care pana in acel moment era cazata in casele cetatenilor sibieni.

fragment din harta lui Mirando Visconti, 1692. Asa a marcat acesta straduta ce va deveni Pasajul Generalului. Probabil ca straduta era mai stramta decat este astazi, aliniamentul cladirii din stanga pasajului a fost impins spre interior.

De asemenea Magistratul, observand inexistenta unei cladiri adecvate pentru acest scop, hotaraste construirea unei noi cladiri care sa devina resedinta comandantului armatei imperiale.

Piata Mare, gravura din 1703. in stanga detaliului a se remarca cladirile ce existau inaintea amenajarii casei Generalului

Acesta locuia deja intr-una din casele din Piata Mare. In 1694, Georg Phillipp Schreyer, secretarul lordului William Paget, ambasadorul Angliei la Constantinopol, atesteaza existenta unei resedinte a generalului imperial, spunand ca „J`arrivay ce matin a 9 heures et descendis a la parte de General Veterani”. O alta atestare vine din partea unui alt membru al suitei lordului Paget, reverendul Edmund Chishull. El spune ca „Aici Excelenta Sa a fost mai intai gazduita intr-o casa mare si potrivita din piata mare, foarte aproape de palatul generalului”.

Casa Generalului, imagine de arhiva realizata de Emil Fischer, colectia Fischer a Muzeului National Brukenthal

In 1779, Magistratul cumpara in dorinta de a construi, o resedinta pentru comandantul imperial militar, casa familiei Bassnern din Piata Mare. In total vor fi demolate casele de pe alte trei parcele, dintre care se remarca si proprietatiile famililor Schemelin şi Wilstorsch. Cu totii, proprietarii vor primi bonificatii pentru pierderea parcelelor. Unul dintre elementele care particularizau situatia era existenta unei strazi intre casele care erau pe aliniamentul de sud al Pietei Mari, aceasta unea piata centrala cu pajistea care va deveni Piata Schiller, unde erau amenajate la un moment dat mori de hartie. Casa se va construi peste strada, care va deveni astfel pasajul „Generalloch” (Pasajul Generalului). Ea va fi marita in mai multe randuri. Dorinta Magistratului era ca in aceeasi casa sa-si desfasoare activitatea si Cancelaria miltara  si in general toata administratia militara. Hartile si vedutele de epoca redau atunci cand marcheaza Piata Mare, redau si existenta acestei cladiri.

interiorului Pasajului Generalului, imagine de arhiva realizata de Emil Fischer, colectia Fischer a Muzeului National Brukenthal.

Secolul al XVIII-lea, este unul in care se remarca o modificare a scopului de folosire a cladirilor din piata centrala a orasului. Daca in perioada medievala, in Piata Mare preponderente erau casele particulare cu proprietari, marile familii patriciene, in perioada habsburgica acestea sunt transformate in cladiri publice sau se construiesc cladiri cu scop precis public. O singura cladire va avea scop particular, Palatul Brukenthal, dar acesta va inghiti parcele a altor doua case particulare.

doua imagini a corpului principal la Casei Generalului, fatada principala dinspre Piata Mare si fatada secundara dinspre strada Arhivelor

Cladirea este formata din doua corpuri, ambele cu subsol, parter si un etaj. Corpurile sunt dreptunghiulare, separarea corpurilor facandu-se prin Pasajul Generalului. Faţada prezinta 13 axe, cladirea fiind transformata la inceputul secolului al XX-lea, cand parterul va fi transformat pentru a deveni spatiu comercial, adaugandu-se vitrine dreptunghiulare de mari dimensiuni. Ferestrele sunt dreptunghiulare, cu doua canaturi in patru ochiuri, decorate fiind cu cornise drepte pentru sprancenele triunghiulare sau in segment de arc. Fatada are o cornisa profilata. Acoperisul este realizat in doua ape, cu coama paralela fata de fatada, trei lucarne din piatra, de tip dreptunghiular decorate pe laturi cu volute. Pe fatada de sud exista aceleasi decoratii. Pivnita prezintă bolti semicirculare ce provin de la vechile cladiri de secol XV.

Doresc sa ii trasmit domnului Victor Ponta, noua marioneta a mafiotilor si baronilor psd-isti, ca cele doua modele obsesive ale lui, stimabilii Fidel Castro si Che Guevara, sunt niste comunisti indobitociti.

Fidel Castro, actual secretar general al Partidului Comunist din Cuba a reusit sa conduca mica insula caraibiana prin teroare. Este autorul unui genocid contra propriului popor. Este autorul saracirii si inapoierii cubanezilor. A tinut tara in regres. A dezvoltat o camarila personala (grup de interese propriu) care se va imbogati peste masura. Este un nedeclarat traficant de armament, droguri si tigari. A ucis, a asasinat, a prigonit. Cuba, din cauza lui in acest moment este una dintre cele mai sarace tari din lume, una dintre cele mai corupte, o tara fara liberatate de exprimare, o tara a carei economie se bazeaza pe trafic si prostitutie.

Che Guevara este considerat prototipul anarhistului, omul fara tara, fara familie, fara valori. In Cuba a coordonat sistemul penitenciar si sistemul de inculpare si ucidere a tuturor opozantilor politici si intelectuali ai comunistilor. S-a ocupat de asemenea de confiscarea pamanturilor si nationalizarea industriei.

Daca acestea sunt noile simboluri ale socialismului sau social - democratiei romanesti, va cer permisiunea sa va declar un incult si un mare nesimtit. Si daca vocea unui singur roman nu ajunge a va rosi obrajii, poate cele cateva milioane de romani ai caror bunici sau parinti au fost tarati prin inchisorile comuniste de la Sighet pana la Canal, au fost schingiuti, umiliti, deposedati si saraciti de catre prietenii domnilor de mai sus, poate acestia vor reusi acest lucru.

Va amintiti ca va povesteam de initiativa doamnei Ana Coca si a Bibliotecii ASTRA (daca nu va amintiti, cititi aici). Noi cei de la Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu am acceptat sa ne implicam in proiect.

Ei bine dupa lansarea proiectului, astazi a avut loc prima intalnire. Asociatia a fost prezenta prin subsemnatul, prezentandu-le tinerilor sibieni cateva informatii legate de viata Sibiului si de istoria sa.

Am fost placut surprins sa vad ca mai micii nostri concetateni stiau strazile orasului, stiau chiar detalii legate de acestea, ca recunosteau monumentele noastre si aveau informatii despre evenimente intamplate in trecut.

Urmatoarea intalnirea va fi despre geografia Sibiului, peste doua saptamani.

Cautand prin arhiva audio am regasit dupa atatia ani o caseta a formatiei ZOB cu primul imn al TNL, “Vrei Altfel”.

Sa va povestesc despre ce a fost vorba.

Presedintele de atunci al TNL, Bogdan Olteanu, impreuna cu colegii sai (sa ii amintesc aici pe Dan Motreanu, pe Rares Manescu, pe Cristi Bigiu, pe Cristi Adomnitei, pe Cristi Stragea, pe Horia Scarlat, pe Victor Manea, pe  Mihai Georgescu, pe Laurentiu Motea) au initiat un proiect ce se va dovedi prima campanie nationala din istoria TNL. Aceasta campanie s-a desfasurat pe perioada verii 1999.

Bogdan Olteanu in 1999 la acea vreme presedinte al TNL

sursa: www.agerpress.ro

Numele proiectului era “Vrei Altfel“. TNL a organizat atunci pe langa o Conferinta Nationala de lansare (am fost prezent atunci la Bucuresti la TNB) zeci de concerte, expozitii, dezbateri si multe alte evenimente. Fiecare filiala TNL trebuia sa organizeze trei evenimente. In total au fost peste 100 de evenimente in toata tara.

La Sibiu am organizat un concurs la strandul municipal, o expozitie de pictura si un concert al formatiilor din locale. Sa ii amintesc pe cei mai activi tineri liberali din acea vreme, Gabi Serban - presedintele filialei, Marius Olteanu, Cristian Mihu, Dan Hurdu, Andru Zavatin si cu voia dvs. ultimul pe lista subsemnatul, cu totii inca activi in organizatia noastra.

Pe langa aceste actiuni, TNL a lansat un manifest al noii generatii precum si un imn al campaniei. Acesta a fost cantat de formatia ZOB. A fost primul proiect national lansat si propus de TNL. De atunci am sustinut si am reusit eliminarea serviciului militar obligatoriu, am condamnat comunismul inaintea tuturor, am promovat Romania si am facut Echipa lui Crin.

Acela a fost un inceput si am aratat cu totii ca nu am dezamagit, nu am regresat si am mers permanent inainte.

Aceste cuvinte caracterizeaza in cel mai curat mod ce a fost, ce inseamna si ce va fi in urma Congresului PNL din weekendul trecut…

PNL, prin istoria lui de 130 de ani, are o responsbilitate mare: traim la ora actuala un risc major pentru libertatea noastra si pentru istoria Tarii Romanesti. (Radu CAMPEANU)

Vă invit să ieşim din pluton. (Mircea DIACONU)

Era necesar un Congres, pentru inca mai exista oameni care gandesc altfel si doresc sa lupte impotriva unei realitati. (Norica NICOLAI)

Fara acel mod de a alege, fara dl. Stolojan si fara alianta pe care o hulim multi cu PDL nu cred ca ajungeau dansii vreodata membri intr-un guvern. (Relu FENECHIU)

A fost bine pentru Calin Popescu Tariceanu, pentru PNL si pentru Romania cand el a ajuns la guvernare. (Victor Paul DOBRE)

Vi se adresează un om care se bucură de două familii. Una mică, unde şef este nevasta mea şi o familie mult mai mare şi mult mai onorabilă, care e PNL, unde şef este Crin Antonescu. (Mircea IONESCU QUINTUS)

Diferenţa între uninominal şi votul pe listă este între a avea un căpitan de echipă pe care îl respectăm şi îl iubim - Crin Antonescu - sau a avea un selecţioner unic. (Theodor MELESCANU)

Exista o instituţie pe lângă rabin, care se numea instituţia ţuţerului. Erau nişte băieţi plătiţi care umblau cu rabinul şi, în timp ce rabinul vorbea făceau «tţu, tţu, tţu, formidabil, tţu, tţu, tţu câtă drepate are, extraordinar, vai cât de înţelept e rabinul». Claudiu împărat avea o altă instituţie, un om pe lângă el care, atunci când mergea prin mulţimi spune: «Adu-ţi amite că nu eşti zeu, adu-ţi aminte că eşti om!» (Ludovic ORBAN)

Nu iubesc nici eu ţuţerii. Nu cred că în PNL ţuţerii au lipsit sau că ei vor dispărea. Nu cred însă că în PNL ţuţerii au fost vreodată majoritari. (Crin ANTONESCU)

Eu nu cred în independenţi. (Mihai BANU)

Am fost pus în faţa unei teribile dileme, să aleg între alternative pentru care aveam şi opţiuni favorabile şi nefavorabile, adică să aleg între votul uninominal, pe care l-am practicat în ultimii 20 ani, cu exepţiile cunoscute şi un vot pe liste, pe o listă în fruntea căreia se află un om de nedeslipit, de care avem nevoie, cum avem nevoie de aer şi de apă, dar nu de furtuni şi de inundaţii. (MIrcea IONESCU QUINTUS)

In mintea niciunui membru al PNL nu va fi un model Nicolae Ceausescu sau sinistra sa sotie. (Ludovic ORBAN)

Bineînţeles că am refuzat. (Dan MOTREANU)

Domnul Câmpeanu şi domnul Quintus nu sunt în echipa mea, sau cum vreţi s-o mai numiţi, pentru că atunci vă spun, şi la propriu şi la figurat, că şi eu, ca şi dumneavoastră, suntem în echipa domniilor lor. (Crin ANTONESCU)

Am eşuat în încercarea de a forma o listă competitivă de 32 de persoane şi că, prin urmare, renunţ la candidatura pentru funcţia de preşedinte al PNL. (Viorel CATARAMA)

Eu mi-am ales baba, suntem în zilele babelor, eu mi-am ales baba acum trei zile. Acum trei zile a fost soare. Astăzi, din păcate, în ziua cu alegerile, este iarnă şi vă garantez că dacă mă veţi alege preşedinte al Partidului Naţional Liberal în anul care va veni în Partidul Naţional Liberal nu va fi iarnă, ci va fi primăvară. (Ludovic ORBAN)

Există, Ludovic, în România nenorociri mai mari decât a ta dacă nu vei mai fi prim-vicepreşedinte sau a mea dacă nu voi mai fi preşedinte al PNL. Nu e momentul să ne lamentăm, să fim patetici sau să ne comportăm ca Stan şi Bran. (Crin ANTONESCU)

Vă mulţumesc şi spor la treabă! (Crin ANTONESCU)

Cat priveste persoana mea, nefiind de acord cu ideea de lista, am refuzat a participa la voturile desfasurate in aceste zile.

Traian Deleanu scrie in Turnulu Sfatului despre premiul Cesar obtinut de catre filmul documentar “L`Enfer d`Henri-Georges Clouzot”, regizat de sibianca Ruxandra Medrea.

Nu am sa redau tot articolul dar il puteti citi aici.

acest articol a fost publicat in ultimul numar din Turnul Sfatului

Vreau sa ii felicit pe cei care au reusit realizarea filmului „Daca vreau sa fluier, fluier.”. Vreau sa il felicit pe regizorul Florin Serban. Vreau sa il felicit pe scenaristul Catalin Mitulescu. Vreau sa il felicit pe producatorul Daniel Mitulescu. Vreau sa ii felicit pe actorii George Pistereanu, Ada Condeescu, Mihai Constantin si Clara Voda. Toti acestia si numai ei merita felicitati pentru ultimul succes major al cinematografiei romanesti si a artei si culturii noastre in general. Filmul „Daca vreau sa fluier, fluier” a castigat Ursul de Argint – marele premiu al juriului la Festivalul de la Berlin. De asemenea, acelasi film a primit si premiul Alfred Bauer pentru inovatie artistica, in cadrul aceluiasi festival. La Berlin are loc anual unul dintre cele mai importante festivale cinematografice din lume. Reusita cineastilor romani este importanta, mentinand cursul ascendent al cinematografiei noastre.

Punctul negru din aceasta poveste apartine evident societatii noastre si celor care o administreaza. Filmul nu a gasit finantare suficienta in Romania. Norocul acestui film a venit din incapatanarea regizorului si producatorilor, care nu au renuntat, reusind in cele din urma a obtine finantarea. Nedorind a film o noua editie a Avatarului, ne putem imagina ca suma ceruta nu era exagerata. Cei care s-au aratat dispusi a finanta au fost suedezii, institutiile si persoane din Suedia facand, prin aportul lor financiar, posibil acest proiect, care a devenit intretimp un motiv de lauda pentru intreaga Romanie.

Acesta nu este decat un alt episod din lungul sir al esecurilor managementului cultural din Romania. Este a nu-stiu-cata oara, cand factorii decizionali de la noi dau cu piciorul sau pur si simplu ignora proiecte ce apoi se dovedesc de succes. Pentru ca tabloul sa fie complet, adaugam si doza de ipocrizie a acestora, ei lafaindu-se cu ele mai apoi, cand acestea devin o lauda pentru noi toti, un motiv de a ne tine capul sus. Un manager performant este mai mult decat un contabil chitibusar care stie sa tina un calcul exact al banilor din calculatorul sau . Un manager performant este mai mult decat un administrator ce stie sa tina pe o coala de hartie o evidenta exacta si o rigoare a consumabilelor. Un manager este obligat a avea viziune, este obligat a intelege aspectele ascunse ale unui proiect, este obligat a vedea in spatele hartiilor. Numai astfel el se poate numi cu adevarat manager. Numai astfel el poate vedea, el poate citi, el poate simti un viitor suces, un viitor motiv de mandrie pentru intreaga tara.

Acest film este un suces. Este un nou suces al cinematografiei romanesti, al extraordinarului nou val de cineasti creati de scoala romaneasca. Cinematografia este capitolul unde anual ne mandrim cu unul – două filme de suces atat in randul criticilor cst si al spectatorilor. Prefer sa vad ca astfel de filme sunt finantate de catre statul roman, decat vreo zece filme de duzina ale lui Nicolaescu sau a altor pilosi ce stau capusati de bugetul cinematografiei. Prefer un film sincer, curat la prima vedere cu un subiect simplu dar care se descopera a fi apoi un subiect profund, ales, cu o cinematografie deosebita, cu cadre excelent trase, cu o coloana sonora pe masura. Sunt satul de filme mincinoase dar atat de „indragite” de actuali manageri culturali din Romania.

Fac o mică divagatie, remarcand curajul noilor regizori care au ales sa regizeze si sa prezinte filme cu subiect istoric, filme privite dintr-un unghi sincer si curat. In ultimii ani dar si in acest an, proaspat pornit, ne-au fost aduse în fata cateva filme care merita aplauzele noastre. Revolutia din 1989, lupta partizanilor anticomunisti, Pogromul de la Iasi, chinul detinutilor politici din inchisorile comuniste sau de ce nu realizarea primului lungmetraj romanesc, sunt poate considerate de unii subiecte mici ca rezonanta si ca fenomenologie istorica, dar ele arata acele momente esentiale si crude ale istoriei noastre. Ele ne arată fata reala a ceea ce a fost, reusind a ne provoca la meditatie si la cercetare. De la un simplu caz ele nasc in fiecare dintre noi puterea de a intelege, puterea de a ne asuma istoria noastra asa cum a fost.

Toti acesti tineri cineasti, ultimul pe lista cronologica a realizarilor fiind laureatul Ursului de Argint din acest an, merita aplaudati, merita remarcati, merita subliniati si merita sa ne mandrim cu ei. Realizarile lor din ultimii ani sunt printre putinele motive de mandrie nationala.

Campiona Romaniei la handball masculin, HCM Constanta, a invins in grupele Ligii Campionilor echipa greceasca PAOK Salonic si s-a calificat in premiera pentru o echipa romaneasca in fazele superioare ale Ligii Campionilor.