Feb
17
Iata un proiect constitutional propus de deputatul liberal Tudor Chiuariu. Tanarul parlamentar, fostul ministru al Justitiei vin cu o abordare avantgardista si curajoasa asa cum ii vine bine unui tanar politician.
Documentul il aveti aici.
Nu spun ca este cel mai bun proiect, nu spun ca este unicat, nu spun ca trebuie proslavit.
Trebuie sa il luam totusi in serios pentru ca unele idei merita aplicate. Trebuie sa speram ca astfel se naste o dezbatere in lumea politica lipsita de gargara, de pseudo personaje si de texte fade. Trebuie sa apreciem ca unii politicieni, mai ales din noua generatie, muncesc si sunt seriosi in cariera ce au ales-o.
Evident ca vor exista detractori, comentatori, prostanaci si violeti ce il vor critica, ataca, incerca a il distruge. Dar orice fapta curajoasa a fost intampinata in istorie de asa ceva si de obicei ideile bune au razbit.
Eu il felicit pe Tudor….
18.02.2010 la ora 1:05 pm
Să-mi fie cu iertare, dar “proiectul” propus de domnul Chiuariu este parcă o joacă de copil, nicidecum o reformă de doctrină constituţională.
De exemplu propune desfiinţarea funcţiei de preşedinte fără să înţeleagă că domnia sa vorbeşte despre abuzuri, despre încălcări ale Constituţiei, şi nu despre un concept doctrinar greşit. Schimbarea Constituţiei nu va duce automat la eliminarea abuzurilor, dar se poate schimba Constituţia astfel încât abuzurile să devină vizibile. Nu am făcut decât să răsfoiesc proiectul şi mi-am dat seama că este plin de aberaţii… şi nici măcar nu am o pregătire în acest domeniu, se vede cu ochiul liber. Eu mă îngrozesc că cineva care poate gândi cu atâta superficialitate a putut ocupa funcţia de Ministru al Justiţiei. Superficialitatea Partidelor Politice, pentru că trebuie să spun că deja această superficialitate a devenit un flagel al politicii, a ajuns să pună gheara în gâtul românilor. Personal eu nu mai suport ca amatorii să ocupe posturilor destinate experţilor.
Pentru domnul Chiuariu, dacă citeşte acest blog, niciodată nu trebuie ca cineva să se apuce să schimbe punctual Constituţia, trebuie definită întotdeauna în mod global.
De exemplu… dacă preşedintele dispare, cine promulgă legile, stimate domn? Legile nu pot fi promulgate de cei care le fac, pentru că nu-şi pot aprecia singuri legalitatea elaborării legilor, deci nu pot fi nici Guvern şi nici Parlament… Le promulgă tribunalul sau cine? Nu poate exista în România o republică fără preşedinte, în cel mai rău caz preşedintele poate fi şi premier, ca la americani. Lăsaţi totuşi oamenii care se pricep să facă constituţia sau învăţaţi despre cum se elaborează o constituţie (aceasta ţine de filosofie şi nu neapărat de cunoaşterea legilor).
18.02.2010 la ora 1:09 pm
PS
Domnul Răzvan Pop,
Poate că fac eu parte dintre… “detractori, comentatori, prostanaci si violeti”, deşi nu am nici o treabă cu nici un partid, dar şi dumneavoastră mă dezamăgiţi cu această susţinere necondiţionată care vă acoperă şi pe domnia voastră cu “pătura superficialităţii”. Vorbiţi despre dezbatere dar apoi spuneţi că cei care îl vor contrazice sunt prostănaci în mod automat… Este normal din partea unui liberal? Aveam alte pretenţii de la domnia voastră, m-aţi dezamăgit.
18.02.2010 la ora 5:25 pm
Se vede ca ex-ministrul o stat si o gandit mult si bine pana sa redacteze proiectul de lege. Dar nu sunt total de acord cu ce scrie. In primul rand legat de desfiintarea functii de Presedinte. Bineinteles ca este oportun pentru un partid de talia PNL de a decapita aceasta functie, pentru ca intr-un viitor apropiat liberalii nu vor avea nicio sansa sa castige alegerile prezidentiale. Pe cand postul de prim-ministru mai poate fi negociat (pe la spate) iar romanii nevoiti sa inghita “seful” numit.
Eu vad problema functiei de presedinte ca problema bicameralismului actual: presedintele si prim-ministrul se calca unul pe altul precum deputatii pe senatori. Voi liberalii vorbiti cu multa patima de gresala referndumului, de faptul ca un parlament unicameral ar fi fatal democratiei romanesti, dar nu crezi ca amputarea presedintiei nu ar insemna the same shit? Ba da! Hai sa gasim a treia cale la problema asta:
Tudor Chiuariu vorbeste in proiectul sau foarte interesant despre viziunea sa asupra Parlament (cu doua camere, ce au atributii diferite)… de ce sa nu aplicam acelasi lucru si in problematica: presedinte-prim-ministru? E adevarat… e mai delicata problema si trebuie foarte bine gandita. Ori ne facem presedintia o institutie de tip “bibelou” care trebuie doar sa zambeasca frumos, sa participe la sesiuni de comunicari la universitati si sa dea mana cu oficialii straini, ori sa ne facem un presedinte care este bine delimitat intre niste jaloane constitutionale si nu mai calca in treburile prim-ministrului sau invers.
Citind mai departe proiectul lui Chiuariu, am ajuns sa vad un fel de britonizare (daca exista macar acest cuvant, daca nu… sunt bucuros sa-l fi invetat eu
) a relatiei putere-opozitie prin ideea sa de a organiza saptamanal o confruntare intre prim-ministru si liderul opozitiei. Pai stai asa mai Ghita… la englezi e vorba de traditie, de umor englezesc. La noi despre ce sa fie vorba? Hai sa vedem cum se confrunta politicienii in emisiunile televizate: vorbesc unul peste altul, se jignesc, se uita urat, se supara, arunca cu apa unul in fata celuilalt… crede-ma ca nu ar da bine deloc in Parlamentul Romaniei.
As vorbi mai departe despre viziunea lui Chiurariu… dar deja ma lungesc prea tare
18.02.2010 la ora 8:52 pm
@ Sebastian
Vă dau eu o soluţie pentru a rupe preşedintele de politică. Se spune în Constituţie că funcţia de preşedinte este incompatibilă cu cea de membru de partid. Este îndeajuns să se prelungească termenul de incompatibilitate. Dacă se spune că preşedintele nu poate fi în ultimii cinci sau zece ani membru de partid, problema se rezolvă, pentru că va sili partidele să susţină independenţi. În această situaţie este evident că preşedintele nu va putea avea pretenţii asupra politicului şi independenţa preşedintelui va fi asigurată. Până acum nu s-a întâmplat presiunea inversă, a politicului care apasă pe preşedinte.
De asemenea, propunerea premierului se poate pune pe seama preşedintelui Senatului, şi problema se rezolvă. Motivul pentru care desemnarea premierului a ajuns la preşedinte este că teoretic preşedintele, fiind independent, va propune un premier care poate obţine o majoritate parlamentară, micşorând perioada de instabilitate politică. Premierul nu trebuie să fie cel dorit de preşedinte, ci cel acceptat de Parlament.
18.02.2010 la ora 9:16 pm
pt Bibliotecaru
m-ai inteles gresit. eu nu m-am referit la continutul textului. m-am referit la initiativa lui Tudor. eu m-am referit la ceva si am fost apostrofat pentru altceva ce nici macar nu are vreo legatura cu textul si idea mea.
o mica observatie: nu cred ca partidele sunt mai superficiale decat noi toti la un loc. nu cred ca aruncatu asta cu piatra ajuta la ceva. partidele sunt superficiale in masura intregului popor.
18.02.2010 la ora 9:17 pm
pt Sebastian
merci pentru observatii. ma bucur ca exista dialog civilizat aici pe blog.
19.02.2010 la ora 2:28 am
@ razvancpop
Intenţia domnului Chiuariu este bună, dar nu este intenţia unui jurist, ci a cuiva care nu ştie mare lucru. Nu aşa se face reforma Constituţională şi mă aşteptam ca ex-ministrul Justiţie să ştie acest lucru.
Mai întâi se strâng specialişti din rândul partidelor şi societăţii academice (şi eventual al societăţii civile, simpli cetăţeni) care studiază fenomenul Constituţional şi sunt familiarizaţi cu principalele sisteme constituţionale ale lumii. Uneori la acest grup de specialişti “naţionali” se adaugă şi alţi specialişti din exterior care au mai lucrat la elaborarea altor Constituţii.
După ce se strâng specialiştii, încep să se discute principiile. Se hotărăşte sistemul, ce trebuie să reglementeze Constituţia, când şi ce se lasă la latitudinea legilor ordinare, se discută şi înţelesul termenilor… O întreagă dezbatere. Abia după ce se stabileşte totul se ajunge în stadiul formulării constituţiei, şi aici intră în joc juriştii şi specialiştii în Dreptul Constituţional.
Constituţia României a fost atât de des călcată în picioare, au apărut atât de des conflicte constituţionale, Curtea Constituţională a fost atât de des apelată, tocmai pentru că la noi prima Constituţie postrevoluţionară a cam fost luată cu copy/paste şi adaptată. Reforma din 2003 nu a făcut decât să updatateze totul la problematica NATO şi UE plus o încercare de temperare a abuzurilor şi conflictelor dintre instituţii.
Faptul că fiecare înţelege ce vrea şi ce îi convine din Constituţie apare tocmai din faptul că nu a existat acea discuţie preliminară care să explice “de ce?”, care este scopul anume al prevederilor, cu alte cuvinte, instrucţiunile de folosire.
Astăzi nu se mai ştie exact de ce preşedintele desemnează candidatul pentru ocuparea primul ministru, în consecinţă preşedintele crede că trebuie să desemneze pe cine doreşte, indiferent de voinţa politică a partidelor.
Eu m-aş fi bucurat dacă domnul Chiuariu ar fi iniţiat un grup de analiză, un grup de reflecţie, cu atât mai mult dacă ar fi iniţiat un grup de expertiză.
Cele ce le-am spus au fost declanşate de faptul că aţi spus “Trebuie sa il luam totusi in serios pentru ca unele idei merita aplicate.” Aici este “greşeala”. Nu pot exista idei în domeniul Constituţional, trebuie să existe un tot, pentru că unele zone se bazează pe alte zone. De aceea mă bufneşte râsul când îi aud pe cei care trăiesc cu credinţa că trecerea de la bicameral la unicameral se poate face într-un an. Nici măcar faza preliminară nu se poate face în această legislatură, nu mai vorbesc de dezbatere parlamentară şi referendum. Trebuie revizuită întreaga constituţie şi o foarte mare parte din legislaţie, aceasta ia timp.
Îmi opresc aici dialogul necivilizat.
19.02.2010 la ora 4:36 pm
Ceea ce pe mine ma bucura e ca tot mai multi (tineri) politicieni incep sa realizeze ca Legile noastre Fundamentale sunt de toata catastrofa si ca intregul sistem politic bate pe loc. Problema e ca anumite reforme nu pot fi facute brusc! Precum descentralizarea sau crearea de regiuni. Trebuie timp, trebuie rabdare…
@BIBLIOTECARU: vad ca te-ai aruncat iute de tot pe varianta republica parlamentara, unde prim-ministrul e the boss si presedintele un zambicios amabil. Nu spun ca-i gresit… dar eu nu m-as arunca imediat pe o varianta. Noi facem mereu gresala de a prelua (prin metoda copy-paste) fel de fel de modele din Occident, fara sa ne gandim daca la noi pot fi aplicate. Am tot facut-o cu sistemul politic francez, si uite ce-o iesit… o porcarie! Acum vrem sa preluam modelul cui? Nemtilor? Finlandezilor? Cehilor?
Ok… stiu ca nu putem inventa nimic nou, dar nici imaginatie nu avem ca sa adaptam o idee preluata din afara si s-o facem sa fie a noastra.
19.02.2010 la ora 10:05 pm
@ Sebastian
Eu nu m-am aruncat la nimic, spuneam doar că există şi alte soluţii dincolo de desfiinţarea postului de preşedinte.
Personal am crezut că în 1990 se va gândi toată lumea la modelul american de preşedinte premier. Eram atunci şi foarte aproape de sistemul ceauşist al preşedintelui fac totum. Am fost destul de surprins că s-a optat pentru acest sistem care este cu mult mai rafinat decât cel american şi, în consecinţă, mai natural pentru “democraţiile vechi” şi rodate de istorie, care ajung într-o formă superioară în mod natural. La fel şi cu parlamentul. Mă aşteptam la un parlament unicameral numeros cu atribuţii lărgite ale comisiilor, plenul fiind doar pentru votul de confirmare a activităţii în comisii. Mă aşteptam însă, întâi de toate, la un alt sistem de organizare a Justiţiei, începând cu judecata cu juraţi, după sistem american, dar şi cu alegerea judecătorilor de către populaţie. În acest moment nu există nici un sistem de control public asupra judecătorilor, ceea ce nu este în ordine.
Putem inventa ceva nou, dar nu putem inventa direct ceva nou, mai întâi trebuie să ne gândim la ceva nou. În 20 de ani ar fi trebuit să fie zeci de instituţii care să studieze sistemul constituţional… pe domenii. Aceste instituţii ar fi trebuit să construiască o conştiinţă civică. Acest lucru nu s-a întâmplat. Eu mă îndoiesc că oamenii politici au citit, măcar în majoritatea lor, Constituţia şi Legea Partidelor Politice, nu mai vorbesc despre studierea principiilor şi a doctrinelor politice..
19.02.2010 la ora 11:07 pm
SUBSCRIU LA ACEASTA CONSTITUTIE !
20.02.2010 la ora 1:52 am
Desfiintarea functiei de Presedinte e o idee foarte proasta. Daca propunea monarhia ca forma de guvernamant,atunci sustineam initiativa,dar nu sunt de acord sa fim condusi ce o persoana ce nu a fost aleasa prin vot direct. Razvan, speram sa si critici propunerea asta…
20.02.2010 la ora 4:11 am
pt Daniel Stoian
eu nu am facut analiza textului, am apreciat doar gestul. cand voi ajunge la text imi voi da cu parerea….
20.02.2010 la ora 4:16 am
@Bibliotecaru:
Ai atins o coarda sensibila a politicii romanesti: doctrina politica… cred ca n-are rost sa mai zic ceva in cazul asta.
in fine…
Imi permit sa fiu un pic naiv si sa cred ca viitoarea Constitutie va fi in sfarsit gandita pentru TOTI si nu pentru un grup restrans de paraziti care pot sa stoarca tara de toate resursele. (asta nu inseamna ca vad viitoarea constitutie a fi perfecta…)
20.02.2010 la ora 12:04 pm
@ Sebastian
Speranţa, ea ne mai dă o urmă de demnitate naţională.
02.03.2010 la ora 4:34 am
Exact! Jalnic, patetic! Cum poti aprecia o idee fara sa-i apreciezi continutul?! Vorbim amandoi limba romana?! Avem reprezentarea contnutului notiunilor pe care le folosim? Sau consideram ca tre sa scriem si atat? Doar citesc prostii si… ei apreciaza IDEEA!
Proiectul nu e ”constitutional”! Uite o formulare care m-a facut interesat de continutul textului, dar nu are nicio legatura cu el. E un proiect ”DE CONSTITUTIE”, omule! Nu mai folositi sintagme al caror continut nu-l cunoasteti!
Apoi, textul e plin de elucubratii legale! E mediocru sub aspectul oricarei viziuni legale si morale, iar unele propuneri nici nu au ce cauta intr-o constitutie! Bineinteles, a unui stat care isi respecta autoritatea.
Textul e mediocru ca si tanarul Chioariu in activitatea lui profesionala.
Invatati sa cititi printre randuri! Oricum, vad ca in politica asta nu sunt oameni preocupati de efectul legilor asupra destinatarilor lor… Pentru ca habar nu au sa le citeasca… Sau esti tu prea tanar?
A!… Si am o IDEE! As vrea sa desfiintez toate partidele politice! Merita apreciata, nu? Sau e mai bine daca o formulez in scris? E o idee…