Jan
20
Eu unu o sa o iau pe ulei daca mai aud vreodata violet. Am ajuns sa-mi urasc pull-over-ul meu preferat, care este violet.
E ca in bancul acela vechi: deschid televizorul - violet, deschid frigiderul - violet, deschid usa - violet. Peste tot violet.
Nu inteleg de ce daca unii politicieni sunt prosti si se comporta ca niste idioti, de ce toata presa si opinia publica trebuie sa fie idoata. Inteleg o zi, doua, hai trei de poante, bascalie si maneleala violeta, dar deja este prea mult. De o luna toata lumea devine violeta.
20.01.2010 la ora 11:47 am
se poarta violetul…. atat tot! =))
20.01.2010 la ora 12:51 pm
nu se poarta asa mult violet..
20.01.2010 la ora 7:59 pm
Nu este de ras !
Cuvantul VIOLET poate constitui un mesaj a carui descifrare poate fi: Vine Iarasi Outsider-ul, Lacrimogenul si Efemerul Traian (V.I.O.L.E.T.)
21.01.2010 la ora 2:49 pm
te cred…si eu zic la fel:))))
ieri am avut un examen la facultate:)) mai bine de jumatate din studenti erau imbracati in violet, sau aveau accesorii violet:)))
ah…si ca sa stiti….anul asta de poarta turcoaz:D
21.01.2010 la ora 3:09 pm
Azi la servici toata lumea s-a legat de mine pentru ca eram imbracat in roz:))))
21.01.2010 la ora 3:40 pm
pt Robi
flacara roz cand este????
21.01.2010 la ora 5:18 pm
LATENTA RASPUNSULUI LA INTREBAREA LUI BASESCU-REFERITOARE LA VIZITA LA VANTU-I SE DATOREAZA EXCLUSIV ATACULUI ENERGETIC AL LUI ALODOR=AMPLIFICAT IN INTENSITATE DE DISPOZITIVUL ADUS IN INCINTA CLADIRII UNDE S-A DESFASURAT INTALNIREA DINTRE CEI DOI PREZIDENTIABILI!
YogaEsoteric :: Programarea neurolingvistică ::
Programarea Neurolingvistică reprezintă un nou curent în psihologie, care urmăreşte descoperirea modurilor eficace de gândire şi comunicare folosite de …
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1961&lang=RO
• YogaEsoteric :: Psiho-frauda NLP a fost inventată de un sociopat …
Programarea Neuro Lingvistică (NLP) este privită de unii ca o metodă care îţi asigură succesul în viaţă. Metodele folosite pentru atingerea succesului pun …
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4663 - Similar
• YogaEsoteric :: Erorile şi problemele programării neuro …
Programarea Neuro-Lingvistică (PNL sau NLP după abrevierea în limba engleză) a apărut în anii ‘70. Părinţii săi, lingvistul John Grinder şi studentul în …
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4868 - Similar
• YogaEsoteric :: Morala pervertită şi NLP-ul ::
17 Oct 2007 … Aceste reflecţii ne-au fost trezite de un subiect controversat: practicile NLP (PNL pe româneşte, programarea neurolingvistică). …
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4877&lang=RO
• YogaEsoteric :: Psihoterapia ::
Consultă şi: 4, GÂNDIREA POZITIVĂ - un scut infailibil împotriva bolii. 4, Credinţa. 4, Programarea neurolingvistică …
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1682
Psiho-frauda NLP a fost inventată de un sociopat violent dependent de droguri
Richard Bandler a încercat să-şi omoare tatăl la 10 ani. Este doar prima dintre tentativele sale de crimă
de Angela Anghel
“Sunt puţin sociopat, dar iluziile mele sunt atât de puternice încât devin reale, şi nu doar pentru mine” - Richard Bandler, fondatorul NLP
Arestat şi judecat pentru omor. Mare consumator de alcool şi cocaină. La vârsta de zece ani a vrut să-şi omoare tatăl vitreg prin electrocutare. A ameninţat cu moartea mai multe persoane şi recunoaşte el însuşi că este „puţin sociopat”. Nu este vorba despre un personaj cunoscut ca fiind infractor periculos, ci de mentorul unei întregi generaţii de oameni de afaceri: unul dintre fondatorii Programării Neuro Lingvistice – NLP, un om care pretinde că îi „programează” pe ceilalţi în câteva secunde şi îi controlează mental. Numele său este Richard Bandler.
Programarea Neuro Lingvistică (NLP) este privită de unii ca o metodă care îţi asigură succesul în viaţă. Metodele folosite pentru atingerea succesului pun totuşi un accent nefiresc de mare pe controlul exercitat asupra celor din jur. O gamă destul de largă de cursuri de NLP a invadat şi piaţa românească şi în capcana lor au căzut mulţi creduli. Departe de a fi o formă de auto-cunoaştere şi transformare, de îmbunătăţire a comunicării şi a relaţiilor cu ceilalţi, aşa cum este prezentat credulilor, NLP-ul este o abilă formă de manipulare.
NLP-ul, dincolo de aparenţe
NLP-ul îi manipulează pe de o parte pe cei care urmează aceste cursuri, dar pe de altă parte îi învaţă să manipuleze la rândul lor. Experţii NLP reuşesc atât de uşor acest control anormal asupra celorlalţi prin faptul că le exploatează la maxim slăbiciunile; printre altele, metoda are succes la public tocmai pentru că flatează şi hrăneşte în mod insidios orgoliul. Un efect vizibil, rapid şi complet nefast este exacerbarea orgoliului care apare la toţi adepţii acestor metode.
Iată ce viziune distorsionată şi degradantă oferă NLP-ul adepţilor săi: oamenii – adică ceilalţi oameni, desigur – sunt consideraţi un fel de computere (sau roboţi) uşor de programat dacă cunoşti tastele pe care trebuie să apeşi. „Cei care urmează formări NLP sunt programaţi să creadă în programul care le dă dreptul să îi programeze pe alţii.” scrie psihologul B.L.Beyerstein în Jurnalul Internaţional pentru Sănătate mentală. Această „programare” nu este altceva decât o manipulare abilă. Pentru a-şi atinge scopurile, adeptul NLP se consideră îndreptăţit să îi manipuleze pe ceilalţi fără a avea deloc în vedere ceea ce este bine, cinstit, etic şi moral sau a lua în considerare voinţa sau liberul lor arbitru. Printre altele, totala lipsă de respect şi consideraţie faţă de ceilalţi oameni îi caracterizează pe practicanţii NLP.
NLP a apărut în anii ‘70 pornind de la studiile realizate de lingvistul John Grinder şi studentul în psihologie Richard Bandler. Aceştia îşi propuseseră să studieze modul de comunicare al unor psihoterapeuţi de succes. Ceea ce a rezultat, adică aşa numita „ştiinţă” a Programării Neuro Lingvistice este în realitate un amalgam de lingvistică şi hipnoză ce se străduieşte să imite modul de comunicare al unor celebrităţi din lumea psihologiei: Fritz Perls – părintele Gestalt terapiei, Virginia Satir – cunoscut psihoterapeut de familie şi Milton Erickson - hipnoterapeut.
NLP – o „psiho-fraudă” bazată pe orgoliu şi hipnoză
Inspirându-se copios din hipnoză, NLP-ul are la bază ideea că oamenii pot fi programaţi sau reprogramaţi asemeni unui computer, fiind astfel uşor de determinat să aplice anumite modele de comunicare şi de comportament. NLP-ul este prezentant într-o lucrare de referinţă ca fiind: „un model de comunicare focalizat pe identificarea şi utilizarea unor modele (pattern-uri) în procesul gândirii, care influenţează comportamentul verbal şi non-verbal pentru a creşte eficienţa comunicării.”
Într-un act oficial găsim însă o altă definiţie: „NLP este o tehnologie care construieşte şi utilizează modele de comportament uman în scopul de a forma persoane şi organizaţii pentru a-şi atinge mai bine scopurile şi a le accelera procesul de învăţare.” Pornind de la această definiţie, este lesne de înţeles de ce NLP-ul a devenit tot mai mult o unealtă de manipulare şi control utilizată intens în afaceri, politică, publicitate, mass-media. Prezentată iniţial lumii psihologilor ca un un instrument de transformare şi dezvoltare personală, Programarea Neuro Lingvistică a ajuns să fie astăzi controversată şi privită ca „exponent al curentului New Age”, o „psiho-fraudă”, o „pseudo-ştiinţă” sau chiar o „sectă inventată de un nebun”.
Alţii consideră că NLP este un brand ca oricare altul, pentru care interesele financiare sunt dominante. Mărturie în acest sens stau procesele în care Richard Bandler, unul dintre fondatorii NLP l-a târât pe asociatul său John Grinder, pentru a obţine exclusivitatea în ceea ce priveşte eliberarea certificărilor. Cum afacerea s-a extins la nivel internaţional, sumele încasate pentru astfel de formări (cursuri) sunt uriaşe, de ordinul a milioane de dolari. După despărţirea de Grinder, Bandler s-a asociat în 1994 cu un fost hipnotizator de estradă, Paul Mc Keena, cu ajutorul căruia susţine acum şedinţe de NLP în Marea Britanie. Modul în care ele se desfăşoară este descris foarte plastic de un jurnalist englez, care a asistat în 2006 la un astfel de „curs”: „Ai crede că în sala de conferinţe a hotelului Ibis din Londra are loc vreun spectacol evanghelic în care se promit vindecări miraculoase. O muzică specifică bubuie în sală, iar cei 600 de participanţi par electrizaţi. Într-adevăr par a fi prezenţi mulţi oameni care trebuie “reparaţi”, dar nu este un show cu vindecări miraculoase. Prezentatorii sunt atei, iar publicul este format din angajaţi ai unor mari companii.”
Opinia specialiştilor
Criticile pe care specialiştii în psihologie le aduc NLP sunt numeroase. Prima dintre acestea este că NLP nu este nicidecum o ştiinţă, aşa cum pretind fondatorii ei. NLP nu are nici măcar o teorie unificată, ci este prin construcţie un amalgam, o însăilătură de teorii şi modele copiate de la diferiţi psihologi. Dacă ar fi fost o ştiinţă aşa cum pretinde, ar fi fost firesc ca rezultatele sale să fie dovedite prin studii şi cercetări riguroase, realizate după anumite standarde. Ori studiile realizate de cercetători de renume demonstrează că, din contră, NLP este o înşelătorie abilă întrucât efectele sale sunt temporare. Durata scurtă a rezultatelor se datorează faptului că tehnicile NLP procedează mai degrabă la o negare sau la o înlocuire forţată a unor amintiri cu alte elemente, fără a acţiona asupra cauzelor profunde. Alte studii, cum sunt cele ale lui Cody demonstrează că utilizarea tehnicilor de manipulare pornind de la limbaj, învăţate la cursurile NLP afectează într-adevăr comunicarea şi relaţionarea, dar în sensul că persoana care le aplică este percepută ca fiind mai puţin demnă de a i se acorda încredere, deci va fi izolată de ceilalţi.
Psihologul Corballis arată că „însuşi numele pompos de Programare Neuro-lingvistică este unul înşelător, menit să dea impresia că avem de-a face cu o ştiinţă, şi încă din cele mai moderne. NLP nu are nimic de-a face cu neurologia, lingvistica sau orice fel de neuroştiinţă.” De aceea mulţi specialişti consideră că NLP este mai degrabă un brand înşelător, o afacere profitabilă pentru fondatori, dar paguboasă pentru oameniii care se lasă „programaţi”.
La 10 ani şi-a electrocutat tatăl
„Am auzit de Richard Bandler pentru prima oară în 2002, când un fost ofiţer din forţele speciale mi-a povestit că în urmă cu mai mulţi ani, Bandler „reprogramase” în câteva secunde o fată plăpândă, transformând-o într-un ţintaş de elită. Intrigat, am căutat mai multe informaţii şi aşa am aflat cât de venerate erau teoriile lui Bandler în anii 70-80 şi cum Al Gore, Bill Clinton şi o mare parte dintre cei mai bogaţi 500 de preşedinţi de mari companii se declaraseră fanii lui,” scrie Jon Ronson într-un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian.
Richard Wayne Bandler s-a născut în 1950 în New Jersey SUA. A suferit de mic de o tulburare de vorbire care a făcut din el un copil singuratic şi mai apoi un adolescent retras, care şi-a creat o lume proprie alcătuită din ambiţii neîmplinite. Încă de atunci îşi descoperise capacitatea de a imita comportamentul unor persoane de succes – ceea ce avea mai târziu să se numească în termeni NLP „modelare”. Visa să cânte la tobe precum Buddy Rich, însă talentul său era mediocru. A reuşit ca la vârsta de 16 ani să predea lecţii de baterie fiului unui psihiatru – Robert Spitzer, de la care a citit primele cărţi de psihologie. Prin intermediul lui a cunoscut-o pe Virginia Satir – bine cunoscută în lumea psihologiei ca unul dintre reprezentaţii psihoterapiei de familie. Aceasta nota despre Richard Bandler în 1988: „părea sub-nutrit (şi fizic şi emoţional). Mi-a trezit simpatia datorită inteligenţei sale, însă în acelaşi timp percepeam în el o mare instabilitate şi nesiguranţă interioară.”
După liceu, Bandler a studiat filosofia, iar unul din puţinii săi prieteni din acea perioadă spunea despre el: „exista în mod clar o limită dincolo de care nimeni nu putea să se apropie de el. Nu se simţea deloc bine în pielea lui şi nici printre noi.” În 1970 s-a înscris la Universitatea California din Santa Cruz pentru a studia psihologia şi l-a cunoscut pe John Grinder. Aşa cum îl studiase pe bateristul Buddy Rich – prin imitaţie, numită ulterior pompos “modelare”, Bandler a început să îi imite pe doi mari psihoterapeuţi - Virginia Satir şi Fritz Perls, fondatorul Gestalt-terapiei. A reuşit aceasta cu mare acurateţe, fiind capabil, după cum povestesc cunoscuţii săi din acea perioadă, să vorbească, să gesticuleze şi să se comporte exact ca şi ei.
Într-un interviu publicat de ziarul britanic The Guardian în luna mai 2006, Richard Bandler face câteva dezvăluiri şocante despre copilăria sa, dezvăluiri care explică în mare parte comportamentul său violent şi contradictoriu ca adult.
Richard Bandler: Eram un copil compulsiv (conform Dicţionarului de psihologie Larousse, compulsia este o tendinţă patologică, imperioasă de a săvârşi un act. Gest iraţional generat de constrângerea interioară de a îndepărta angoasa sau tensiunea ce apare în lipsa realizării acelei acţiuni. Un exemplu clasic este cel al persoanelor care se spală pe mâini în mod repetat, până la a-şi face răni, de frică să nu ia microbi, n.n.). Când eram mic îmi plăcea să trag la ţintă. Îmi aduc aminte că stăteam în curtea casei până la trei noaptea şi la lumina slabă a unui bec trăgeam la ţintă cu arcul, din nou şi din nou, la nesfârşit până îmi ieşea perfect.
Jon Ronson: De unde venea acest comportament compulsiv?
Richard Bandler: Poate din faptul că eram singur cea mai mare parte a timpului. Era un fel de auto-motivare. Mama era mereu plecată la lucru, iar tata era violent şi periculos. De fapt, tatăl meu natural ne-a părăsit când eu avem cinci ani şi era foarte violent. Mama s-a recăsătorit cu un beţiv şi bătăuş bine cunoscut în Marină. Şi el era foarte violent, mi-a rupt multe oase. Dar în final am câştigat.
Jon Ronson: Cum aşa? (Mă aşteptam să îmi răspundă: păi uită-te la mine acum, mă plimb într-o maşină scumpă, am o vilă în Haway, adaugă Jon Ronson).
Richard Bandler: L-am electrocutat. Nu în sensul că l-am omorât, deşi puteam să o fac. Am aşteptat o zi ploioasă. Am pus sub ştergătorul de picioare firele unui cablu electric şi celălalt capăt l-am trecut prin gaura cheii. Eu stăteam cu mâna pe întrerupător şi când a ajuns la ştergător am apăsat butonul. Am auzit un strigăt puternic şi l-am văzut rostologindu-se pe scări. A stat şase luni în spital.
Jon Ronson: Şi câţi ani aveai pe atunci?
Richard Bandler: Zece ani.”
În urma acestei relatări autorul interviului remarca: „Mi-am adus atunci aminte că Bandler le spune celor care au fost abuzaţi în copilărie: “pur şi simplu uitaţi. Spuneţi-le vocilor care vă aduc aminte de copilărie să tacă”. Este o metodă prin care Bandler însuşi evită fără succes să se confrunte cu demonii propriului trecut.” Este clar că Bandler nu a reuşit să uite frustrările copilăriei, aşa cum îi învaţă pe alţii să o facă. După acest episod, s-a mutat în California, unde după cum singur declară, adolescentul Bandler a devenit „delicvent juvenil”. A fost diagnosticat ca fiind sociopat. După cum vom vedea în continuare, toate elementele ce descriu această boală se regăsesc în viaţa şi comportamentul lui Bandler. În psihologie sociopatia este descrisă astfel: „tulburare ce implică dificultăţi de a stabili relaţii sociale armonioase, inadaptare, conduită insensibilă, arogantă şi dispreţuitoare la drepturile, sentimentele şi suferinţele celorlalţi, lipsa sentimentelor de remuşcare şi a auto-culpabilizării, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate la contraziceri sau opoziţie, incapacitate de a învăţa din greşeli şi sancţiuni, tendinţa de a blama pe alţii şi construirea de raţionalizări “plauzibile” pentru propriul comportament conflictual. La modul extrem comportament violent, falsă percepţie a celor din jur şi absenţa evaluării corecte a consecinţelor actelor comise.” Iată ce spune Bandler însuşi despre el, într-un rar moment de sinceritate:
Richard Bandler: “Da, e adevărat, sunt puţin sociopat, dar iluziile mele sunt atât de puternice încât devin reale, şi nu doar pentru mine”. Stranie justificare şi în acelaşi timp periculoasă, dat fiind faptul că o persoană cu asemenea probleme psihice ajunge să îi înveţe pe alţii cum să revină la normalitate şi să aibe succes în relaţiile cu ceilalţi. Ajuns adult continuă să vândă pe bani grei aceste iluzii proprii, considerând că se poate juca cu minţile altora.
“Dacă ai un trecut prost, creează-ţi unul mai bun. Ceilalţi te pot controla, doar cunoscându-ţi istoria personală”- Richard Bandler
Richard Bandler a ajuns să fie considerat un fel de geniu al NLP-ului după ce ţinuse sute de seminarii pentru zeci de mii de oameni din întreaga lume, era consultant al unor mari corporaţii şi colabora cu armata şi CIA pentru formarea personalului din trupele speciale. În 1986 un eveniment neaşteptat, pentru toţi cei care căzuseră pradă acestei imagini strălucitoare, avea să dezvăluie faptul că Bandler ducea o viaţă dublă. În urma acestui episod, în locul personajului sigur pe el, care le dădea altora lecţii despre cum să se reprogrameze pentru a avea o viaţă normală şi o carieră de succes a apărut un adevărat psihopat.
În 1980 prima lui soţie ceruse divorţul, aducând dovezi că Bandler o ameninţase cu moartea pe ea şi pe bărbaţii care îndrăzneau să se apropie de ea. Tot în aceeaşi perioadă s-a produs şi separarea de asociatul său, John Grinder. Bântuit de frustrările nerezolvate ale copilăriei, Bandler s-a refugiat în alcool şi cocaină. Cu toate acestea continua să ţină şedinţe de NLP câştigând până la 4000 de dolari pe zi.
Într-o anchetă publicată de Mother Jones Magazine în 1989 ne sunt dezvăluite relatări ale unor prieteni apropiaţi: „În paralel cu viaţa sa reală se crease deja o legendă, pe care el o cultiva cu asiduitate. Povestea vieţii lui a devenit un amalgam de realitate şi ficţiune, sufocat în gin şi cocaină, distorsionat de ideologia NLP care îi furniza justificări intelectuale pentru a-şi reimagina trecutul: «Dacă ai un trecut prost, scria el într-una din cărţile sale, creează-ţi unul mai bun. Toată lumea trebuie să dispună de mai multe astfel de scenarii de viaţă». Bandler dispunea de o vastă colecţie de astfel de poveşti despre viaţa sa profesională şi personală. Deşi nu avea nici un doctorat, îşi spunea doctor Bandler şi la fel procedau şi cei care îi promovau lucrările. În funcţie de persoana pe care o avea în faţă, Bandler se descria fie ca fiind programator de computere, fie ca muzician, deşi avea cunoştinţe vagi în aceste domenii. Povestea spre exemplu că fusese muzician rock profesionist, că avusese un bar de streap-tease la 16 ani şi că la 18 ani era milionar, că avea centura neagră în karate, etc. Prin NLP Bandler găsise justificarea faptului că imita modul de a vorbi, gesturile şi posturile altor persoane. Unui scriitor, Bandler i-a spus că tânjeşte să se retragă în casa din Hawai ca să scrie, pentru ca apoi să îi spună unui om de ştiinţă că urăşte să scrie. Aproape că se pierduse în atâtea imitaţii, decepţii şi manipulări. «Nici nu mai ştiu dacă omul pe care îl cunoaşteam mai trăieşte încă undeva în interiorul lui Richard, spunea unul din colegii săi. În ultimii 20 de ani a devenit aproape invizibil».”
Aceste multiple personalităţi pe care le Bandler le afişa erau rezultatul sentimentului unei mari vulnerabilităţi interioare. Bandler era o fiinţă care gândea totul în termenii controlului celorlaţi, de teamă să nu fie el cel controlat. Iată ce a afirmat el în faţa unor studenţi: „Ceilalţi te pot controla, doar cunoscându-ţi istoria personală!” Şi în viziunea sa paranoidă a făcut tot posibilul să îşi rescrie această istorie personală, învăţându-i şi pe alţii cum să devină inautentici ca şi el.
Judecat pentru omor deosebit de grav
În 1986 Bandler locuia într-o casă construită de unul dintre noii săi prieteni: traficantul de droguri James Marino. Consuma alcool în mari cantităţi şi cocaină furnizată de Marino şi concubina acestuia Corine Christensen. „Casa lui arăta ca o fortăreaţă: gratii la ferestre şi reflectoare, gard înalt de trei metri şi câini de pază. Fiecare cameră avea uşi masive cu zăvoare automate şi un sistem de analiză a vocii permitea accesul în casă, chiar şi pentru prieteni. În plus Bandler dispunea de un mic arsenal format din cuţite, pistoale, puşti şi arme semi-automate.”
În toamna lui 1986, James Marino intenţiona să se despartă de Corine şi să se mute în Florida cu o altă femeie. Pe când se aflau împreună la o petrecere Marino a fost atacat de un individ masiv care l-a bătut, făcându-i chiar o rană serioasă la ochiul drept. Marino a fost atunci convins că atacul fusese pus la cale de Corine, pentru ca ea să îşi însuşească afacerea cu cocaină. Marino i-a povestit aceasta prietenului său Bandler care, enervat la culme, a sunat-o pe Corine şi a înregistrat conversaţia, aşa cum avea obiceiul să facă de multe ori. „De ce e rănit prietenul meu? Cine l-a bătut pe cel mai bun prieten al meu? Îţi mai pun două întrebări şi apoi îţi voi zbura creierii,” se aude vocea sa pe această înregistrare. Opt ore mai târziu, Corine zăcea pe masa din sufragerie cu un glonţ în cap, tras din pistolul lui Bandler. Pe hainele lui s-a găsit sângele victimei. James Marino şi Richard Bandler au fost arestaţi, recunoscând că au fost amândoi prezenţi în momentul omorului, însă se acuzau unul pe altul.
În urma procesului atât Bandler, cât şi Marino au fost în mod inexplicabil achitaţi, iar cazul nu a fost elucidat nici până astăzi. Era evident că unul dintre cei doi sau poate chiar amândoi comiseseră omorul, fiind singurele persoane prezente acolo. În mod absurd, motivul achitării celor doi a fost că mărturiile lor se contraziceau una pe cealaltă şi Curtea nu a putut decide care dintre cei doi a fost făptaşul. Bandler a declarat ulterior că singura lui vină a fost că se afla „într-un loc nepotrivit la momentul nepotrivit”.
Obsedat de arme şi crime
Procesul a scos deci la iveală un Richard Bandler violent şi agresiv. Multe comportamente care înainte îi fuseseră trecute cu vederea datorită statutului său de formator au fost acum privite în adevărata lor lumină. Spre exemplu unul dintre episoade este cel în care Bandler, dorind să ilustreze teoria sa favorită cum că oricine poate fi determinat să aibă un anumit comportament dacă utilizezi stimulul corespunzător, l-a ameninţat pe unul dintre elevii săi cu un pistol pe care îl purta în buzunar. Elevul în cauză era un psihiatru care se încăpăţâna să nu fie de acord cu ceea ce îi dicta el. Să ne amintim că în descrierea bolii de care suferă Richard Bandler apare şi precizarea: „reacţii agresive în faţa unor contraziceri sau opoziţii”. „Nimic nu mă poate convinge, a glumit psihiatrul, poate cu excepţia unui pistol.” „Am chiar aici unul pentru tine, a răspuns Bandler. Nici nu-ţi trece prin cap cât de nebun pot să fiu. Câţi oameni normali ar purta un pistol în buzunar? Nici nu va trebui să te omor, e suficient să te rănesc. Am făcut lucruri şi mai ciudate decât acesta.” Psihiatrul a dat înapoi în faţa unor asemenea argumente. „Foarte bine, a continuat Bandler. Altfel te-aş fi împuşcat fără să clipesc.” Audienţa a râs atunci, însă ulterior au fost cu toţii de acord că Bandler forţase nota.
Asociaţii săi au povestit cum de mai multe ori fuseseră ameninţaţi de Bandler: „Nu am decât să formez un număr de telefon şi datorită relaţiilor pe care le am vă şterg de pe suprafaţa pământului cât aţi clipi.” Iar cei care participaseră la seminariile lui au mărturisit că au fost mereu frapaţi de faptul că glumele pe care acesta le făcea în timpul cursurilor aveau de fiecare dată ca temă violenţa, omorul sau ameninţarea cu moartea a cuiva. Astfel de „glume” sunt relatate şi de Jon Ronson în articolul din The Guardian: „Am urcat până la izvoarele Amazonului, povestea Bandler la seminarul său din Londra. I-am ameninţat pe acei guru (!) să îmi spună secretele lor, sunt destul de cooperanţi atunci când îi ţii suspendaţi deasupra unei prăpăstii.” Apoi Bandler revine cu acelaşi scenariu, transpunându-l de data aceasta în India: „A fost odată un guru indian. Îl ţineam deasupra prăpastiei pe o stâncă şi i-am spus: începe să-mi obosească mâna. Ai şapte secunde să îmi spui secretele tale. Ei bine, mi le-a spus imediat, şi încă într-o engleză perfectă!” Şi „glumele” au continuat să curgă pe aceeaşi temă: „Nu am clienţi nemulţumiţi. Şi ştiţi de ce toţi clienţii mei sunt un succes? Pentru că i-am omorât pe toţi cei care erau nemulţumiţi.”
Ceea ce în alt context ar fi putut părea glume nevinovate sau teribilismele unui puştan imatur, realizate în mod repetat, aproape obsesiv de un om cu astfel de antecedente, ar trebui să ridice multe semne de întrebare celor care se gândesc să îi urmeze învăţăturile. Cu un astfel de „părinte” - nebun, dependent de cocaină şi violent precum Bandler, NLP-ul nu putea avea decât caracterul vicios pe care îl are.
Bibliografie:
1. Robert B. Dilts, John Grinder, Richard Bandler, Judith DeLozier - Neuro-Linguistic Programming Vol. I, 1980
2. Dosarul #132495/23.01.997, Curtea de justiţie Santa Cruz California, privind conflictul comercial dintre Richard Bandler şi John Grinder. (http://www.nlpschedule.com/random/lawsuit-text.html)
3. Jon Ronson - Don’t worry, get therapy, The Guardian, 20 mai 2006
4. Frank Clancy and Heidi Yorkshire, The Bandler Method, Mother Jones Magazine
5. Heap, M. - Neuro-linguistic programming: What is the evidence? In D Waxman D. Pederson. I., 1989
6. Krugman, Kirsch, Wickless, Milling, Golicz, & Toth - Neuro-linguistic programming treatment for anxiety: Magic or myth? Journal of Consulting & Clinical Psychology. Vol 53(4), 526-530, 1985
7. Corballis, M. in Sala (ed) - Mind Myths. Exploring Popular Assumptions About the Mind and Brain Author: Sergio Della Sala Publisher: Wiley, John & Sons, 1999
8. Beyerstein.B.L - “Brainscams: Neuromythologies of the New Age.”. International Journal of Mental Health 19(3), 1993
yogaesoteric
mai 2007
Morala pervertită şi NLP-ul
de Maria Nicola
Cunoaşteţi, desigur, celebra expresie: „Un gram de practică valorează cât tone de teorie.” Această veritabilă axiomă a sistemului yoga a fost adusă în atenţia Occidentului de Mahatma Gandhi. La cursurile Şcolii de Yoga MISA, ea constituie un principiu practic fundamental. Probabil nu cunoaşteţi însă varianta contemporană a acestei expresii, oferită spre învăţătură tinerilor americani care vor să aibă succes în afaceri: „Un gram de ipocrizie valorează cât tone de ambiţie.” Iată un exemplu foarte expresiv de pervertire a valorilor morale.
Valorile morale nu sunt prea apreciate în societatea modernă. Credem că au existat perioade în trecutul omenirii şi vor mai exista perioade de graţie în viitor când valorile autentice, divine se vor putea manifesta din plin şi vor fi apreciate cu adevărat de fiinţele umane. Atunci când există o stare de puritate sufletească, atunci când oamenii sunt mult mai aproape cu sufletul de natură, de lucrurile şi calităţile divine, de lumile subtile elevate, de Dumnezeu, valorile morale sunt la rândul lor respectate şi cultivate în mod firesc.
Dar în haosul social şi moral care există la ora actuală pe această planetă, fiecare urmăreşte să-şi satisfacă cât mai repede şi cât mai mult numai propriile interese. Egoismul şi orgoliul au ajuns la rang de cinste în ierarhia pseudo-valorilor. Minciuna, mânia, mândria, dispreţul, făţărnicia, trufia, neîndurarea, duşmănia au ajuns să fie considerate calităţi ale omului puternic, gelozia a ajuns să fie considerată o dovadă de iubire, iar răzbunarea o acţiune justificată. Dorinţele şi poftele personale au ajuns să întunece minţile oamenilor şi să devină ţelul principal al existenţei.
Valorile sufleteşti sublime care sunt în firea omului născut pentru o natură divină, ce este angrenat pe calea căutării lui Dumnezeu (neînfricarea, puritatea inimii, statornicia în Cunoaştere, bunăvoinţa, înfrânarea simţurilor, sacrificiul, dragostea pentru învăţăturile sacre, dreapta purtare, hotărârea de a nu vătăma pe nimeni şi nimic, respectarea adevărului, renunţarea, lipsa mâniei, devoţiunea, împăcarea lăuntrică, lipsa tendinţei de a bârfi, milostenia faţă de toate făpturile, blândeţea, smerenia, cumpătarea, tăria sufletească, iertarea, răbdarea, hotărârea, lipsa pizmuirii şi a trufiei) au ajuns, în stadiul actual de degradare morală în care se află omenirea, să fie considerate aspecte ce denotă slăbiciune şi pe care prin urmare oamenii „puternici”, apreciaţi de societate, nu trebuie să le manifeste – conform acestei viziuni pervertite.
Categoric, celebrul capitol 16 din Bhagavad Gita, cartea sacră a Indiei, este şi acum de actualitate. Morala nu se schimbă odată cu moda, pentru că legile divine rămân neschimbate. Acest veritabil îndrumar de înţelepciune şi bună purtare – capitolul 16 din Bhagavad Gita – indică foarte precis care sunt calităţile care trebuie cultivate, pentru că îl apropie pe om de Dumnezeu, şi care sunt cele care fiind specifice naturii demoniace, duc la prăbuşire şi degradare. Astfel, conform învăţăturilor lui Krishna, există două tipuri de fiinţe umane – cei înţelepţi şi cei ignoranţi; cei la care predomină natura divină şi cei la care predomină natura demoniacă. Spre exemplu, cunoaşterea de sine este o calitate divină, în timp ce ignoranţa este demoniacă, blândeţea şi bunătatea sunt calităţi divine, în timp ce violenţa şi răutatea sunt trăsături demoniace. Persoanele care au un caracter demoniac nu ştiu ce este bine şi ce nu este bine să facă, sau chiar dacă ştiu nu vor să se abţină de la a face anumite fapte rele. Ele nu respectă adevărul, sunt lipsite de curăţenie sufletească, sunt orgolioase şi egoiste.
Aceste reflecţii ne-au fost trezite de un subiect controversat: practicile NLP (PNL pe româneşte, programarea neurolingvistică). Într-un articol anterior am început demascarea acestui domeniu găunos, care promite celor lacomi de câştig şi uşor de păcălit „succesul rapid în orice domeniu”. Printr-un nou articol pe care vi-l oferim, “Erorile şi problemele programării neurolingvistice sunt demascate atât de oamenii de ştiinţă din diferite domenii, cât şi de trainerii sistemului” intrăm mai adânc în subiect. Este uimitor ce explicaţii pot găsi unii oameni inteligenţi, dar lipsiţi de valori morale, pentru a-şi justifica foamea de câştiguri materiale şi putere. „Experţii” NLP sunt cei care au inventat conceptul de „manipulare pozitivă”, adică manipulare realizată chipurile „în interesul celui manipulat”. Întregul NLP este un amalgam de „furtişaguri” – unele idei şi concepte de valoare din alte domenii sunt combinate într-un sistem care are ca deviză „scopul scuză mijloacele”. Nu există nicio teorie globală, nicio validare experimentală, niciun studiu ştiinţific de lungă durată – doar o foarte mare putere de a convinge oamenii şi de a-i manipula, pe care practicanţii o dobândesc şi prin care îi conving pe cei mai slabi mental decât ei de aşa-zisul lor succes.
Ceea ce este uluitor pentru noi este nu neapărat succesul la public pe care aceste metode le au – pentru că acest succes arată exact măsura degradării morale a societăţii umane – cât faptul că există şi practicanţi yoga care, în ciuda cunoştinţelor pe care le-au acumulat, preferă să lase deoparte regulile morale şi să practice metodele NLP din interese materiale. Aceştia ajung până la a spune că acuzele aduse de oamenii de ştiinţă NLP-ului sunt similare cu campania mediatică împotriva MISA. Exersându-şi puterea de convingere, aceşti pseudo-yoghini vor încerca să vă păcălească cu argumente de genul că NLP-ul este atacat de francmasoni. Ei nu vor ezita să-l compare pe sociopatul care a inventat NLP-ul, Richard Bandler, cu marele yoghin tibetan Milarepa. Acesta din urmă în tinereţea sa a practicat magia neagră şi, pentru a compensa efectele devastatoare ale acesteia, a realizat o asceză de lungă durată sub îndrumarea unui mare maestru yoghin, Marpa. Probabil ştiţi însă că nu există nimic similar ascezei spirituale în NLP, aşa că această comparaţie e ridicolă.
Pentru a spulbera confuziile morale care iată că mai persistă la unii practicanţi yoga, vom demara o serie de articole în care explicăm învăţăturile lui Krishna din capitolul 16 al Bhagavad Gitei. Ne propunem să abordăm rând pe rând aspectele punctate de Krishna privind modurile de manifestare a stărilor demoniace care sunt prezente la unele fiinţe umane. Sperăm ca prin aceasta să vă ajutăm să conştientizaţi atunci când este cazul, apariţia acestor tendinţe sau manifestarea lor, şi o să vă oferim unele modalităţi practice eficiente de a le combate.
Dat fiind faptul că “un om prevenit valorează cât doi”, această serie de articole are menirea de a vă pune în gardă, de a vă preveni pentru a şti cum să acţionaţi în confruntarea cu duşmanii invizibili (care sunt demonii ce îi atacă pe aspiranţii care se angrenează plini de dăruire pe o cale spirituală). Ştiind cum trebuie să acţionaţi în situaţiile în care vă confruntaţi cu anumite teste, veţi putea face astfel faţă mult mai bine încercărilor care apar.
Având cunoştinţă despre aceste lucruri veţi putea înţelege mai bine ce se petrece cu fiinţa voastră în anumite momente de încercare cu care vă confruntaţi în viaţa de zi cu zi şi veţi fi preveniţi în legătură cu ele. În acest sens, trebuie să ne dăm seama că în toate ocaziile din viaţa noatră în care suntem încercaţi, trecem prin experienţe dificile sau ne confruntăm cu tot felul de provocări, noi avem întotdeauna posibilitatea şi libertatea de a alege binele sau răul. Iar acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte practicile NLP.
yogaesoteric
17 octombrie 2007
Erorile şi problemele programării neuro-lingvistice sunt demascate atât de oamenii de ştiinţă din diferite domenii, cât şi de trainerii sistemului
Programarea Neuro-Lingvistică (PNL sau NLP după abrevierea în limba engleză) a apărut în anii ‘70. Părinţii săi, lingvistul John Grinder şi studentul în psihologie Richard Bandler îşi propuseseră să observe cum reuşeau psihoterapeuţii de succes să modifice comportamentul pacienţilor lor. În prefaţa primei lor cărţi, Virginia Satir, aflată printre cei studiaţi scria: “această carte este rezultatul eforturilor a doi tineri interesaţi să afle cum au loc schimbările în comportamentul uman şi să documenteze procesul. Se pare că au reuşit să descrie unele elemente predictibile care determină schimbarea în interacţiunea dintre doi oameni. A le cunoaşte, face posibilă utilizarea lor voluntară pentru inducerea schimbării”(1)
Părea o intenţie lăudabilă, deşi din start nimeni nu a băgat de seamă că cei doi nu erau interesaţi de procesul de vindecare în sine, ci strict de găsirea unei metode de modificare a comportamentului uman. Putea oare bănui la acea vreme Virginia Satir că participase la construirea unuia dintre cele mai perfide instrumente de manipulare? Astăzi PNL este departe de a fi o tehnică terapeutică - de altfel nici nu este certificată ca atare de organizaţiile psihologice sau psihoterapeutice, care o resping în marea lor majoritate. Este însă din plin folosită de toţi cei care au ca prim interes modificarea comportamentului uman în interesul lor propriu. Prin utilizarea PNL în marketing şi vânzări, consumatorii sunt determinaţi să cumpere orice fel de produse, chiar şi pe cele mai nocive sau de care nu au nevoie. În afaceri, PNL este un instrument sigur pentru a determina rezultatul dorit în cazul unei negocieri. În politică, a devenit arma psihologică numărul unu pentru a construi discursuri şi a câştiga alegerile. În armată este folosit pentru antrenarea soldaţilor astfel încât aceştia să-şi doboare mai uşor ţintele, fiind scutiţi de prea multe remuşcări. În justiţie avocaţii şi procurorii îl utilizează pentru a influenţa deciziile Curţilor sau pentru a determina anumite mărturii. PNL este deci o armă psihologică periculoasă, un instrument perfid de manipulare, un mod de utilizare perversă a puterii cuvântului, un sistem comercial bazat pe machiavelica idee că scopul scuză mijloacele.
PNL – un domeniu ce se apropie mai mult de iluzionism şi vrăjitorie decât de psihoterapie
“Vraja este ascunsă în limba pe care o vorbim. Plasele pe care le poţi întinde sau strânge sunt sub comanda ta, cu condiţia să fii atent la ceea ce deja ai (limbajul) şi la structura incantaţiilor pe care noi le prezentăm.”(1)
Aşa începe prima carte scrisă de Bandler şi Grinder, un fel de Biblie a PNL-ului, intitulată “Structura magicului”. Titlul şi conţinutul o fac să pară mai degrabă o carte de iluzionism sau de vrăjitorie, decât una în care se prezintă o nouă ştiinţă derivată, după spusele autorilor, din ultimele descoperiri ale psihologiei experimentale, informaticii, ciberneticii, neuroştiinţelor şi lingvisticii. Capitolele poartă şi ele titluri în acelaşi ton: “Incantaţii pentru creştere şi potenţial” sau “Despre cum să devii ucenicul vrăjitor”, creând cititorului iluzia că i se dezvăluie cheia unor puteri paranormale prin care va avea controlul absolut asupra minţilor celorlaţi.
PNL a continuat să se dezvolte în acelaşi spirit în care a început. Cei care au azi curiozitatea să facă o căutare pe google pe acest subiect descoperă o mulţime de pagini de propagandă şi reclamă PNL. Marea lor majoritate promit vindecări miraculoase, rezultate imediate fără prea mare efort, rezolvarea tuturor problemelor – fie că e vorba de slăbit, de frica de a vorbi în faţa unui public, de răul de avion, de găsirea unui “partener” (bizară viziune asupra relaţiei de cuplu!) sau chiar – pentru femei - de a rămâne însărcinate(!). Bani, putere, influenţă, sănătate, atingerea oricăror obiective, împlinirea tuturor dorinţelor, tot ce poate visa un muritor! Un tablou ce n-a mai fost întâlnit de pe vremea Evului Mediu când şarlatanii îşi lăudau prin târguri, în faţa mulţimilor de gură cască, poţiunile magice.
Cât despre valoarea terapeutică a PNL, îi vom da cuvântul lui Christian Balicco, doctor în psihologie, consultant în resurse umane şi membru al Asociaţiei Psihologilor Americani: “Observăm – şi e o constatare dramatică – faptul că anumite persoane nu ezită să se transforme după câteva (slabe) săptămâni de formare, în psihoterapeuţi, fără ca majoritatea dintre ei să aibă formaţie clinică. În faţa unei asemenea ambiţii – aceea de a vrea să ajuţi, să îngrijeşti pe altul – nu putem să nu ridicăm problema sănătăţii şi echilibrului psihic al acestor “practicieni”, şi să nu ne gândim la pericolele la care se expun cei care au naivitatea să îi consulte. Paginile Aurii sunt pline de astfel de “psihoterapeuţi” care se prezintă ca specialişti PNL. Chiar faptul de a vrea să devii “psihoterapeut” poate fi tot urmarea logică a acestui proces de manipulare pentru că îl face să creadă pe primul venit că PNL este “metoda miracol”, singura capabilă să explice toate comportamentele umane. Repetarea acestui gen de mesaj sub diferite şi variate forme, constituie o metodă de întărire, întâlnită în toate tehnicile de condiţionare. Acest mod de a proceda este cu atât mai eficient cu cât sumele încasate şi pretinse de aceşti faimoşi “maeştrii practicieni” sunt foarte ridicate. Aceste sume reprezintă pentru unii o garanţie a conţinutului formării şi a eficienţei metodei (dacă este scump înseamnă că este serios şi dă rezultate), dar şi a statutului specialiştilor care predau această pseudo-cunoaştere (dacă e scump înseamnă că am de-a face cu adevăraţi specialişti). ”
Fără a uita să se mândrească de fiecare dată cu rezultatele obţinute, PNL omite însă să vorbească şi de stabilitatea acestora. Căci în ceea ce priveşte vindecarea, ea aduce doar alinarea temporară a unor simptome. Aceasta se petrece pentru că nu se preocupă deloc de înţelegerea şi îndepărtarea cauzelor care le-au produs, după cum afirmă şi Philip Hodson, membru al Asociaţiei Britanice de Consiliere şi Psihoterapie: “deşi PNL poate trata unele simptome, cauzele rămân neatinse”.(20) Mai mult, face din această viziune un mare merit: “PNL a reuşit să spargă anumite tipare din psihologia clasică, tradiţională care este excesiv focalizată pe problemă şi pe cauză. Chiar şi astăzi majoritatea psihologilor cred că schimbarea de comportament este un proces de durată care cere efort deosebit din partea pacientului” scrie Ionuţ Ciurea într-un material de propagandă PNL.(11)
“PNL îi fascinează pe toţi cei care sunt atraşi de o psihologie naivă şi superficială care le explică doar “cum”(să procedeze), continuă psihologul Christian Balicco, fără să se preocupe niciodată şi de “de ce”. Ea îi fascinează pe toţi cei care consideră legitimă utilizarea unei tehnici fără a cunoaşte bazele sale conceptuale. Ea îi fascinează mai ales pe cei care cred că se poate afirma totul, fără a verifica metodele care au permis să se ajungă la acele afirmaţii. Utilizată cel mai adesea de practicieni fără o veritabilă formare, PNL permite aplicarea rapidă a unui ansamblu de “reţete”, presupuse a ajuta un anumit gen de oameni să îşi regăsească echilibrul psihologic (în domeniul psihoterapiei) sau să le amelioreze comunicarea cu ceilalţi. De fapt nu este vorba decât de o manipulare gigantică. Deloc întâmplător Y. Winkin, profesor de antropologie a comunicării care a lucrat alături de cei din Şcoala de la Palo Alto, califică PNL drept “fraudă intelectuală”, “exploatare a încrederii” şi “manipulare a ideilor şi oamenilor”. (2)
“Bandler spunea că a creat PNL astfel încât să poată face orice dorea” - Christopher Tomasulo, trainer PNL (3)
“Lucrările PNL nu încetează să afirme că această practică se bazează pe descoperirile psihologiei experimentale, lingvisticii, neuro-psihologiei, informaticii, teoriei sistemelor etc. Dar când privim lucrurile mai îndeaproape nu găsim decât împrumuturi generalizate. Una din marile descoperiri ale PNL este faptul că la baza oricărei experienţe şi cunoaşteri stau credinţele. Este ştiut faptul că această epistemologie este deja adoptată de oamenii de ştiinţă din lucrările lui Popper, Kuhn, Lakatos sau Feyerabend. PNL n-a inventat nimic în acest sens. PNL înşeală chiar prin nume, utilizând termenul programare pentru că ea nu se bazează pe nici una din teoriile contemporane din informatică. La fel cum cuvântul neurolingvistică ne face să credem că este o aplicaţie a acestei ştiinţe, în timp ce e foarte departe de aceasta. Utilizează de fapt termeni bombastici pentru a ascunde şarlatania. În rezumat, PNL se caracterizează printr-o totală absenţă a unei baze ştiinţifice şi metodologice, recurge la apelative mincinoase pentru a-şi păcăli clienţii care vor plăti scump ceva ce nu valorează nimic. Metodele sale nu aduc nimic în plus faţă de alte teorii. În concluzie, mult zgomot pentru nimic.”(4)
Faptul de a-şi fi însuşit ideile altora, de a le prezenta apoi ca pe propriile descoperiri, dându-le un sens pervers, nu îi împiedică acum pe părinţii PNL să se lupte între ei asupra drepturilor de autor. “Ultima metodă de comunicare ce le-a rămas de inventat lui Grinder şi Bandler este cea prin intermediul avocaţilor. Pentru că Bandler i-a intentat proces lui Grinder. “Specialistul” în comunicare sau mai bine spus expertul în drepturi de autor, revendică acum totala paternitate şi toate drepturile (de a utiliza numele, metodele, conceptele şi chiar anumite expresii verbale) asupra PNL-ului” scriu R. Bruyer şi S.Kalisz într-un studiu despre PNL. (4)
“Bandler şi Grinder au instruit peste cincizeci şi cinci de mii de oameni şi au scris mai mult de o duzină de cărţi despre tehnicile “descoperite” de ei, dar nu au publicat niciodată vreun studiu ştiinţific avându-le ca subiect. Asta şi pentru că lumea ştiinţifică a privit cu suspiciune cercetările celor doi. Mai mult, contestatarii lor afirmă că rezultatele pozitive sunt mult exagerate. […] Grinder şi Bandler au omis să îşi fundamenteze riguros, din punct de vedere ştiinţific descoperirea, fiind mult prea preocupaţi de avantajele comercializării aplicaţiilor ei. În acelaşi timp se amplifică discuţiile referitoare la consecinţele sociale ale metodelor şi la responsabilitatea autorilor în acest sens,” scrie Bogdan Ficeac sub titlul “Fascinanta putere a manipulărilor neurolingvistice”. (5)
Într-adevăr, lumea ştiinţifică nu s-a lăsat înşelată de “magia” cu care cei doi şi-au învăluit descoperirea. Ea priveşte PNL drept ceea ce este: un amalgam de idei, comportamente sau teorii extrase din context şi însuşite din alte domenii. Consecinţele imediate sunt imposibilitatea găsirii unei definiţii coerente, lipsa unei structuri unitare şi a unor rezultate stabile şi repetabile.
În ceea ce priveşte definirea domeniului, punctele de vedere ale reprezentanţilor PNL sunt atât de diversificate încât crează o şi mai mare confuzie în loc să lămurească lucrurile. Unul spune că PNL este “studiul experienţei subiective”, altul că este “o nouă abordare a comunicării şi schimbării”, altul “o nouă abordare a personalităţii”, altul “o atitudine”, altul “o tehnologie care construieşte şi utilizează modele de comportament”, un altul tot o tehnologie, dar de “atingere a performanţei în orice domeniu de activitate”.
“Oricare ar fi definiţiile propuse, strategia este mereu aceeaşi: în spatele unui hermetism pseudo-conceptual, se încearcă printr-un discurs mai mult sau mai puţin obscur, disimularea unor nenumărate contra-adevăruri, uneori naive, alteori grosolane. Definiţii precum “PNL este un proces sau modelarea unui proces”, “epistemologie a experienţei” sau ” manual de utilizare a creierului” ilustrează perfect aceste tentative,” arată psihologul Christian Balicco. (2)
Acest mod de construcţie al PNL este unul foarte pervers. Pe de o parte îi face pe PNL-işti să se simtă îndreptăţiţi să invoce valabilitatea, credibilitatea şi autoritatea unor domenii cu care nu au de fapt nici o legătură. Pe de altă parte, permite ca PNL să devină un fel de sac fără fund în care poate intra orice sau din care, dimpotrivă poate ieşi orice. În viziunea PNL, conţinutul sau principiile nu contează, de vreme ce cuvintele cu care sunt numite sunt doar nişte etichete (frame-uri), ce se pot schimba imediat pentru a crea o mai bună imagine.
Un exemplu în acest sens este chiar ceea ce s-a petrecut la primul Congres Mondial PNL care a avut loc în mai 2006 la Berlin. Daniel Bichiş, reprezentantul României povesteşte: “am discutat o noapte întreagă cu ceilalţi membri ai noului grup de reflecţie (interesantă denumire, aminteşte de camera de reflecţie din iniţierea masonică n.n.). Multe din ideile ce au stat la originea sa, cu 30 de ani în urmă, nu mai sunt susţinute de datele experimentale. De asemeni unele din axiomele pe care se fundamentează pot fi reformulate”. (6)
Aceste realităţi fac din PNL un domeniu discutabil, chiar pentru unii traineri PNL care au început să se dezmeticească din magia iniţială.
Care sunt problemele PNL – după spusele unor traineri?
Am văzut ce spun “adversarii” PNL, haideţi să vedem acum ce spun chiar cei din domeniu. În 1997 mai mulţi traineri PNL au publicat în revista “Anchor Point” un material cu titlul: “Având de-a face cu faţa ascunsă a PNL”. (7)
“Acest material, scrie Michael Hall, unul din autori, a luat naştere pornind de la îngrijorarea pe care Nelson Penaylillo, trainer PNL mi-a împărtăşit-o într-un e-mail. Nelson a realizat o listă cu problemele care după părerea lui există în domeniul PNL. Această listă a fost completată şi explicată de trainerii dr. Bob Bodenhamer şi Peter Kean:
1. Lipsă de conştientizare - până la această dată nici una din publicaţiile noastre nu a vorbit şi despre slăbiciunile PNL. PNL are multe probleme, printre ele fiind chiar încăpăţânarea cu care refuză să-şi recunoască aceste probleme.
2. Utilizarea termenului “programare” - “programare” din numele PNL, în mod sigur îi face pe mulţi oameni să se întrebe cât de mult reframing facem noi (pe scurt, reframing este un termen PNL care se referă la schimbarea perspectivei, cadrului). Adăugând la aceasta faptul că noi utilizăm aspectele subconştiente, nu e de mirare că oamenii spun că PNL îi manipulează. Utilizând acest termen oamenii rămân cu ideea că “programatorul” le face ceva cu sau fără ştirea lor. Această tehnologie operează într-un mod impersonal, inuman, fără a se îngriji de oameni.”
Care credeţi că este soluţia propusă în acest material? “Hall, într-un articol publicat în iunie 1995 în “Anchor Point” a propus chiar ca în numele PNL, programare să fie înlocuit cu psihologie”. Mentalitate tipică PNL – dacă ceva nu dă bine, schimbăm numele şi gata! Aceasta în condiţiile în care psihologia respinge PNL catalogându-l drept o vulgarizare.
3. Proasta reputaţie că PNL este manipulare – Prea mulţi practicieni PNL au forţat prea des alţi oameni şi realităţile lor. Nelson: “Imaginează-ţi că ai putea lucra mult mai puternic dacă oamenii nu ar şti că ceea ce faci este PNL! Poate că am depăşit limita prin prea multă aroganţă”.
4. Dificultăţi de a face o meserie din PNL - tehnologia de schimbare umană PNL poate face ca cineva să producă schimbări în alţii, dar în multe ţări nu te face şi să fi terapeut. Şi nici nu reuşesc toţi să devină imediat capabili de a realiza schimbările necesare pentru a obţine rezultate în 1-2 şedinţe. Uneori ia ani ca o persoană să devină cu adevărat eficientă. Mai mult, cei care lucrează în domeniul psihoterapiei trebuie să ia în considerare şi un aspect cât se poate de pragmatic - din ce va trăi atunci când devenind atât de eficient va vindeca o fobie în doar 2 şedinţe? Poate că Bandler ia 500 de dolari pe oră, dar cine altcineva îşi mai permite aceasta? Vedem deci cum principala preocupare nu este vindecarea unei persoane aflate în suferinţă, ci acumularea de cât mai mulţi bani (n.n).
5. Eşecurile PNL - mulţi oameni au încercat cu adevărat PNL şi au descoperit că nu dă rezultate. Avem deja studii şi experimente care au testat anumite aspecte ale modelului PNL şi au ajuns la concluzia că acestea nu funcţionează. “Îi învăţ pe studenţii mei că uneori PNL funcţionează, alteori nu,” spune Bodenhamer.
6. Lipsa calităţii trainingurilor şi a certificării – a fi practician PNL a ajuns atât de la îndemâna oricui, încât a devenit lipsit de semnificaţie. Oricine poate face aceasta în şase, zece sau douăsprezece zile. Această scurtare a timpului de formare slăbeşte importanţa certificatului de PNL Practitioner.
7. Lipsa unui spirit comunitar - Kean în 1996 a ridicat această problemă, întrebându-se chiar dacă există cu adevărat o comunitate PNL. De la primul proces care a avut loc între Bandler şi Grinder nu numai că am avut un şir de certuri continue în “comunitatea” noastră, dar acestea au avut loc chiar între cei care fac “adevăratul” PNL. Nelson arată că impulsul iniţial dat unui domeniu stabileşte direcţia şi stilul acestuia. În cazul PNL personalităţile iconoclaste ale lui Bandler şi Grinder, şi chiar ale lui Fritz Pearls, ca să nu mai vorbim de Milton Erickson pe care ei le-au modelat (tehnică PNL care constă în imitarea, copierea unor comportamente, atitudini, moduri de a gândi sau vorbi, etc) au încurajat prea mult individualismul, competiţia, incapacitatea de a fi împreună cu celălalt, etc.
8. Lipsa reglementărilor - Cine reglează acest domeniu? Cine asigură controlul în vederea menţinerii unui nivel înalt calitativ? Nelson: “domeniul PNL operează într-un mod ce pare de necontrolat. Oricine poate face traininguri, poate pune bazele unui institut şi face tot felul de lucruri în numele PNL”.
Acesta este PNL văzut de proprii traineri şi tabloul este chiar sumbru. Există însă multe alte lucruri care dezvăluie adevărata faţă a PNL ca metodă de manipulare şi de amplificare a egoului.
PNL - mai mult decât manipulare
Aparent nevinovată, cu bune intenţii şi cu obiective frumoase, PNL reprezintă în realitate o colecţie de tehnici de manipulare a celorlalţi, de control şi modificare a comportamentului acestora prin programarea mentală şi hipnoză. Când îi spui unui practician PNL că manipulează, există două variante: fie va recunoaşte acest lucru, dar va căuta să demonstreze că este vorba de “manipulare pozitivă”; fie se va opune vehement şi va vorbi despre PNL ca fiind o metodă de persuasiune, de influenţare, de autocontrol al minţii prin care chiar te poţi apăra de manipulare. Ambele nu sunt decât nişte noi încercări de a manipula.
Am arătat mai sus cum a fost construit PNL pornind de la dorinţa de a găsi o metodă eficientă de schimbare a comportamentului uman. Bandler şi Grinder au ajuns în scurtă vreme să descopere puterea hipnozei în acest sens. Au fost atraşi în special de munca lui Milton Erickson care reuşea, printr-o puternică confuzie creată între aspectele raţionale şi cele emoţionale ale fiinţei să inducă ceea ce se numeşte “hipnoza conversaţională”.
Ştefan Buzărnescu în “Sociologia opiniei publice” defineşte manipularea ca fiind: ”acţiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Prin manipulare se urmăreşte inocularea unei înţelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia”. (8)
Prin definiţie, manipularea este deci ceva rău, negativ, care trebuie evitat. Cu toate acestea PNL a inventat o poveste – pe care ceilalţi practicieni PNL au învăţat-o apoi din cărţile lui Bandler - prin care se străduiesc să convingă cât de benefică (pentru cine?) este manipularea. Aflăm de la ei că există şi manipulare pozitivă, realizată – aţi ghicit, pentru că probabil aţi auzit-o deseori la practicienii PNL – “în interesul celui manipulat”.
“Cel mai adesea PNL este numit manipulare şi pe bună dreptate se poate cataloga aşa. PNL este manipulare pentru că acţionează şi uzitează de cele mai avansate instrumente care dau rezultate imediate,” scrie Marian Rujoiu, trainer PNL într-un material de prezentare aflat pe internet (9).”Putem distinge între manipulare pozitivă şi manipulare negativă. Nu putem afirma sub nici o formă că manipularea ar fi un bine sau un rău în sine. Manipularea pozitivă este manipularea în interesul persoanei manipulate[…]. Dar de ce trebuie să mă apăr de manipulare? Să nu mai pretindem că suntem doar nişte victime ale manipulării. Atunci când ne asumăm acest rol pasiv şi ne dăm seama că am fost tot timpul manipulaţi în sens negativ singurul responsabil suntem noi”. (raţionament demn de cel al CSM-ului când a concluzionat că yoghinii MISA s-au abuzat singuri în martie 2004, n.n.) “Nu trebuie neapărat să îţi pui întrebarea:”Vrea să mă manipuleze?” Poate vrea să te manipuleze cu bune intenţii (drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, spune o vorbă înţeleaptă. n.n.). Trebuie să vă bucuraţi dacă cineva acţionează pentru a vă atinge interesul vostru, trebuie să vă bucuraţi când cineva vă vorbeşte astfel încât voi să înţelegeţi (nici nu mai contează despre ce. n.n.), trebuie să vă bucuraţi când cineva vă vrea o viaţă mai bună. Oare să refuzăm acest bine ce vine pe această filieră a manipulării doar pentru simplul motiv că avem de-a face cu un om priceput?” (9)
Pasajul de mai sus este elocvent. Pe lângă faptul că manipularea este prin definiţie ceva nociv, profund negativ şi aşa a fost de când lumea, apare un alt aspect discutabil - cine hotărăşte care este interesul persoanei vizate de manipulare? Manipulatorul? Persoana? În ce fel poate face aceasta dacă nu este întrebată? Sau manipulatorul o întreabă de la început: “îmi dai voie să te manipulez puţin în interesul tău?”. Iar ea se luminează deodată la faţă şi răspunde uşurată: “Desigur, cum să nu, pofteşte!”
Noul machiavelism
De la cine au învăţat aceşti PNL-işti o astfel de viziune inversată, perversă? De la nimeni altul decât Richard Bandler, care dovedeşte negru pe alb că valorile sunt doar o chestiune de “reframing”!
“Să nu credeţi cumva că reframing-ul (pe scurt modificarea perspectivei, cadrului n.n.) este potrivit doar atunci când ai ceva negativ şi îl faci pozitiv”, scrie el. “Uneori o doză zdravănă de frică, incertitudine şi suspiciune pot fi foarte utile. Sună cam diavolesc, aşa-i? Mi-au mai zis-o şi alţii. Inclusiv un simpatic asistent social în timp ce participa la unul din workshop-urile pe care le-am ţinut în America. El m-a întrebat atunci:
- Adică vrei să-mi spui că este în regulă să fii viclean?
Eu: Da. Exact asta îţi spun.
El: Eram atât de priceput la asta când eram tânăr, şi n-am mai făcut-o de ani de zile. Nu ar însemna că manipulez?
Eu: Ba da. Cred că acesta este un bun exemplu care arată că reframing-ul era cu adevărat necesar” concluzionează Bandler. Oare de ce? Pentru că acel om mai avea în el o fărămă de conştiinţă şi realiza că a manipula este ceva nociv? Fără să fie “reframat” de Bandler şi-ar fi ratat şansa de a fi devenit un bun PNL-ist? Şi Bandler continuă:
“Virginia Satir (unul din psiho-terapeuţii pe care Bandler şi Grinder i-au “modelat”, n.n.) realiza nişte jocuri de rol, care nu erau altceva decât reframe-uri prin intermediul psihodramei. Fiecare trebuia să joace rolul unei părţi a cuiva. Dacă nu îţi plăcea o persoană era un moment excelent să te răzbuni pe ea. Nu ştiu cum se făcea că eu jucam mai mereu rolul unei părţi negative a cuiva. Trebuia să fiu mereu Machiavelli. Într-unul din aceste jocuri trebuia să joc partea manipulativă a cuiva. Cred că din cauză că mă potriveam cel mai bine în distribuţie. Şi brusc în timpul jocului, persoana respectivă s-a oprit şi a zis: “Dar mie îmi place această parte din mine. Nu m-am gândit niciodată cu adevărat la asta, dar abilitatea mea de a manipula m-a ajutat să obţin o grămadă de lucruri bune”.
“În orice caz, în psihologia umanistă a fost creat frame-ul că “manipularea este rea”. Dacă te uiţi în dicţionar prima definiţie a manipulării este: a lucra sau a opera cu mâinile, a manevra sau a utiliza cu îndemânare, a controla sau gestiona cu artă. N-are legătură cu binele şi răul, are legătură cu a fi capabil să faci ceva eficient. Dacă frame-ul tău este “oricine manipulează este rău” acest lucru te împiedică să faci o grămadă de lucruri. Odată ce eşti prins într-un astfel de frame nici nu mai contează dacă este bun sau rău. Ca şi comunicator vrei să ai abilitatea de a schimba frame-urile pe care oamenii le plasează în jurul oricărui lucru. Dacă cineva crede că un lucru este rău trebuie să utilizezi meta-modelul şi să îl întrebi când, unde, cum şi pentru cine. Dacă cineva spune că prostia este ceva rău atunci vei spune: unii oameni folosesc prostia ca să îi determine pe alţii să facă un anumit lucru pentru ei. Asta e chiar ceva deştept!” (10)
După cum vedem conform lui Richard Bandler şi John Grinder – fondatorii PNL nu există bine şi rău, acestea sunt doar nişte simple cadre, etichete inventate de oameni. Adevărul, Binele dispar astfel ca şi valori şi puncte de reper. Locul lor e luat de non-valori. Într-adevăr la origine, cuvântul a manipula însemnă “a aranja cu mâinile, a manevra, a mânui”. Cunoscându-i sensul, Bandler ar fi trebuit cu atât mai mult să sesizeze conotaţiile negative ale acestui cuvânt atunci când e aplicat cu referire la manevrarea oamenilor de parcă ar fi nişte simple obiecte. O nuanţă lingvistică ce i-a scăpat marelui expert în limbaj. Neîntâmplătoare, de vreme ce PNL priveşte oamenii ca pe nişte computere programabile, golite de aspectele spirituale şi de elementele emoţionale elevate.
Prin astfel de raţionamente absurde, el ajunge să demonstreze că atâta vreme cât obţii ceea ce îţi doreşti, manipularea poate fi utilizată. Şi Machiavelli susţinea cu aceeaşi convingere perversă că scopul scuză mijloacele. Cu o astfel de mentalitate a creatorilor săi, nu este de mirare că PNL atrage în special persoanele interesate să îi controleze pe ceilalţi, fie din frica obsesivă de a nu ajunge ele însele să fie manipulate, fie dintr-o avidă dorinţă de putere şi succes material. A doua categorie este atrasă în special de ideea de “tehnologie de atingere a performanţei în orice domeniu de activitate” sau după cum spune şi mai explicit o altă definiţie PNL: “sistem care permite să învăţăm paşii prin care putem ajunge la un obiectiv, indiferent de natura acestuia”.
Şi aici avem de-a face cu o mare capcană. “În orice domeniu de activitate” înseamnă că dacă cineva doreşte să obţină performanţă în omorârea de oameni, spre exemplu, PNL îl poate ajuta. Şi chiar a făcut-o. O afirmă trainerul PNL Ionuţ Ciurea într-un material de propagandă: “Anthony Robbins, unul dintre experţii şi promotorii PNL de top la nivel mondial povesteşte în cărţile sale cum a reuşit să lucreze pentru Armata SUA într-un program de pregătire a soldaţilor americani. Ceea ce i s-a cerut lui Robbins a fost să crească semnificativ performanţa de tragere la ţintă cu arma, un obiectiv care la prima vedere pare foarte îndepărtat de PNL. Totuşi, acest obiectiv presupune “duplicarea performanţei”, modelarea excelenţei. Identificând pe cei câţiva oameni care aveau performanţe foarte bune, Robbins le-a “elicitat” strategiile de excelenţă în tragere, adică a extras modul specific (strategia) prin care aceştia obţineau rezultate deosebite. Performanţele plutonului la trageri au crescut spectaculos. Robbins a fost răsplătit pe măsura eforturilor sale. Ceea ce a aplicat el este esenţa PNL: modelarea excelenţei”. (11) Pentru ce credeţi că se pregăteau aceşti soldaţi? Vroiau oare să devină buni trăgători pentru a câştiga la tirul de la bâlciul de duminică cel mai mare maimuţoi de pluş? Nicidecum. Era vorba de soldaţi adevăraţi care se antrenau pentru a omorî într-un mod eficient cât mai mulţi oameni.
Partizanii PNL susţin adeseori că acesta este un instrument neutru şi că totul depinde de intenţia cu care este folosit. Până acum am arătat că încă de la început ea a fost construită ca o armă psihologică de control şi manipulare a comportamentului uman. În continuare vom trece în revistă mai multe exemple concrete privitoare la modul real în care este utilizat PNL. Căci PNL a deschis Cutia Pandorei, iar monştrii eliberaţi se află acum la îndemâna celor mai interesaţi de controlul comportamentului uman: politicienii, marii oameni de afaceri, creatorii de reclame, oamenii de vânzări şi de media, etc.
PNL -un bun instrument de a-i reduce la tăcere pe cei ce nu sunt de acord cu tine!
Episodul care urmează este relatat de Thom Hartmman, psiholog, trainer PNL, fost psihoterapeut, director al unei agenţii de publicitate şi conducător al unui talk-show la un radio naţional din SUA. Iată ce povesteşte el despre cum sunt utilizate tehnicile PNL “în interesul celui manipulat” chiar de unul din părinţii acestui curent, Richard Bandler:
“Eram în Anglia, în urmă cu vreo 10 ani la un training cu Richard Bandler, împreună cu alte 150 d
21.01.2010 la ora 6:27 pm
Flacara roz e imediat dupa aia albastra!
Abia astept sa aud ca violet “is SO yesterday!” 
Ca nici eu nu mai pot sa port nimic cu violet ca imediat mi-o aud la facultate sau de la prieteni. 
Asa ca m-am dat pe gri.