RAZVAN POP

SPITALUL MILITAR

In 1859, „Casa militară a Educatiei Superioare” inaugurata doi ani mai devreme este transformata in spital militar. Numai ca aceeaadsi marire a numarului personalului militar din Sibiu, va face insuficienta, dar mai ales insalubra aceasta cladire astfel incat se va construi o alta cladire in 1909. Cladirea cu o scurta istorie austro-ungara, va fi greu incercata in timpul Bataliei de la Sibiu, din 1916 din timpul Primului Razboi Mondial.

spitalul militar, in 1916, inaintea izbugnirii bataliei Sibiului.

Cladirea este realizata in stil neogotic, cu un plan dreptunghiular in U. Cladirea este formata din cinci corpuri, doua paralele cu strada si alte trei perpendiculare pe strada. Fatada are un soclu simplu, cu un parter bosat, delimitat de cele doua etaje de catre un brau profilat. Corpul central care apare ca un rezalit, are intrarea in cladire pe axul central. Acest corp are trei etaje, cu unul mai mult fata de celelalte corpuri. Fatada are sapte travee, cea centrală fiind mai amplă, cu ferestre in trei registre. La etajul I, cladirea prezintă un balcon, in consola, de metal cu ornamente stilizate. Intrarea este formata dintr-o usa de lemn de stejar cu doua aripi si o lumina deasupra. Decoratiunea este formata din forme vegetale si tablii in registru.

spitalul este localizat pe bulevardul Victoriei. aici este punctat pe o harta a Sibiului din 1875

Corpurile principale sunt formate din zece travee fiecare, care diferit de corpul central, au o friza cu ornamentatii geometrice. Aceste corpuri prezinta si cate un fronton triunghiular cu colonete. Corpurile laterale, cu fatada perpendiculara pe aliniamentul strazii are cate trei axe. Axul central are cate doua ferestre. Pe frontonul triunghiular este prezenta cate o rozasa cu motive florale. Friza cu elemente geometrice si cele patru turnulete care flancheaza pe cele patru muchii ce continua patru colonete din zidarie indeplinesc decoratia acestor corpuri.

o alta punctare a spitalului, din 1914.

Acoperisul este realizat in patru ape la corpurile cu coama paralela pe strada si doua ape la cele perpendiculare pe strada. Bolta in interior este de tip boltit, in casa scarilor avem coloane de structura care sustin tavanul. Scarile sunt de piatra. Holul de intrare este realizat ca un mic foaier, la etajul fiind sustinut de doua coloane taiate in colturi, cu un plan patrat. Baza este profilata, intrarea este formata dintr-o usa de lemn vitrata, decorata cu arcuri in relief.

fatada spitalului, cu friza neogotica.

Va spun de la inceput ca nu imi plac muscal-urile. Nu am rezistat nici macar la generic la Chicago sau la Dreamgirls. De obicei mut canalul. La Sweetney Todd aa adormit.

Nu imi plac deoarece in marea lor majoritate urmeaza o reteta care s-a scris prin anii `30 si nu s-a mai schimbat de atunci. Tot orasul danseaza, toti batraneii se trezesc din spondiloza lor, buruienile invie si tot asa mai departe…..

Totusi sunt cateva astfel de filem ce sunt sincere, ce iasa din acest tipar ce iti trezesc imaginatia si reusesc sa-ti placa prin muzica lor. Am ales cinci dintre ele, asezandu-le intr-un fel de top propriu.

ENJOY!!!

1. ONCE

Filmul irlandez din 2007 regizat de John Carney trateaza tema imigrantilor dar si a unei posibile povesti de dragoste intre cele doua personaje principale. Filmul este filamt in Dublin. Personajele principale sunt vocalistul formatiei The Frames, Glen Hansard si cantareata de origine ceha Margreta Irglova. Filmul a primit un Oscar pentru cel mai bun cantec intr-un film precum si multe alte filme.

2. HAIR

Musical-ul american despre iubirea tribala si despre rock a devenit o adevarata emblema a muzicii hippie si a luptei acestei miscari in America, impotriva razboiului, impotriva discriminarilor. Versiunea cinematografica a fost realizata in 1979. Filmul este regizat de Milos Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci, Amadeus). Actorii sunt cunoscuti: John Savage (Nasul, Regele scorpion), Treat Williams (Razboiul Stelelor, O strada numita dorinta, Batman), Beverly d`Angelo (Entourage, Annie Hall), etc….

3. YELLOW SUBMARINE

Filmul este o realizare a Beatles-ilor alaturi de intreg albumul. Filmul este un excelent exemplu a ceea ce inseamna conceptul de pshihedelic. Filmul te face sa visezi iar de asta avem cu totii nevoie acum sa incepem sa si visam.

4. ACROSS THE UNIVERSE

Filmul este un fel de Hair si Yellow Submarine in varianta post 2000. Aceeasi tineri care se lupta impotriva razboiului dar de aceasta data pe muzica celor de la Beatles.Filmul merita vazut pentru ca merita sa ii asculti pe Joe Cocker sau pe Bono cantand Beatles. Mai mentionez aparitiile lui Eddie Izzard, Dana Fuchs sau Luther McCoy sau chiar a Selma Hayek.

5. SINGING IN THE RAIN

Filmul observa trecerea de la filmul mut la filmul cu sonor, un adevarat soc al cinematografiei, soc ce a dus la pierderea unor legende si la pierderea unei epoci. Acelasi moment a dus la ceea ce este astazi filmul si probabil ca cel mai bine o explica Gene Kelly, Donald O`Connor si Debbie Reynolds.

Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului este o asociatie formata din tineri sibieni. Tineri jurnalisti, tineri oameni de cultura, tineri oameni de afaceri, tineri politicieni. Scopul este acela de a crea in permanent proiecte legate de Sibiu, proiecte ce sunt dedicate Sibiului.

Miercuri, 9 decembrie 2009, incepand cu orele 18.00, te invitam la Wien Cafe la o prima dezbatere organizata de Asociatia noastra despre Istoria Sibiului.

Vom discuta despre cum se naste un oras, mai precis cum s-a nascut orasul nostru. Unde au fost primele case, unde au fost fortificatiile, unde a fost prima biserica. Amfitrionul va fi subsemnatul iar invitatul si lectorul principal va fi conf. univ. dr. Marian Tiplic, seful catedrei de Istorie Veche si Medievala din cadrul Universitatii sibiene si membru fondator al Asociatiei noastre.

Daca vrei a participa, te asteptam la dezbaterea nostra.

De ce intotdeauna alegerile se castiga cu tinerii care ies ca nebunii sa voteze si sa schimbe ceva si apoi puterea se mentine cu cocalari, manelisti, mineri si alte personaje de joasa speta???

Romania nu isi pretuieste valorile sale de patrimoniu. Ne batem in piept cu fraze impopotonate care ne sustin unicitatea si ne mentin pe un piedestal de cristal, asa cum doar noi il vedem. Ne batem dar nu facem nimic in a ne salva valorile care nu ne pozitioneaza drept unici in lumea aceasta dar arata ca si noi am creat in aceasta istorie valoare culturala, ca si istoria noastra se integreaza in istoria Europei si a lumii, si nu numai ca se integreaza dar si ea isi aduce aportul la maretia ei.

Cu fiecare postare o sa aduc in atentia voastra un monument aflat in stare de degradare. Va voi prezenta monumente sinonime din alte tari si modul in care sunt ele prezervate. Voi incerca, si va invit si pe voi, sa gasim solutii la aceste exemple. Solutii prin care un astfel de monument poate renaste si poate intra in circuite turistice, culturale, pot deveni exemple de valoare culturala, patrimoniala, istorica pe care tara noastra le poate oferi patrimoniului european si mondial.

PALATUL DE VARA A FAMILIEI BRUKENTHAL DE LA AVRIG

sursa: wikipedia.org

Secolul al XVIII-lea a adus o adevarata moda in lumea nobililor europeni. Evident ca aceasta moda a ajuns si in Transilvania pe linia vieneza a barocului. Marile familii nobiliare au urmat exemplul habsburgic si au construit palate pe intinsul intregii Transilvanii. Familia Bethlen, familia Teleki sau familie Brukenthal (si dau doar cateva exemple) si-au construit astfel de palate, pentru a fi in pas cu moda si pentru a se pozitiona in lumea nobiliara a Imperiului.

Avrigul redat pe harta josefina. sec al XVIII-lea. se poate observa in latura nordica complexul Brukenthal.

Palatele lor au rezistat timpului desi impresia lasata de autoritatile romane de dupa 1945 a fost aceea de distrugere intentionata a lor. Fie ca este vorba de palatul familiei Teleki de la Dumbravicioara, de cel al familiei Bannfy de la Bontida, de cel al familiei Bornemisza de la Gurghiu si poate de cel mai important si mai impozant dintre ele, palatul Brukenthal de la Avrig, toate au fost lasate in paragina, fiind vecine astazi cu ruina.

Palatul de vara a familiei Brukenthal de la Avrig a fost construit intre 1780 si 1785, in apropierea bisericii comunitatii din Avrig.  Alegerea poate fi surprinzatoare dar probabil ca decizia familiei a venit din extinderea proprietatilor lor pe cursul Oltului (sa nu uitam de herghelia de la Sambata de Sus si chiar de conacul construit la marginea cetatii Sibiu pe drumul ce ducea spre Avrig). Palatul este construit in stilul barocului vienez, cu cladirea principala cu aripi laterale si cu o gradina ce coboara spre terasa Oltului si cu vedere spre Carpatii Meridionali. Parcul se imparte intr-o gradina germana, una olandeza si una engleza precum si un parc mai mare ce avea chiar si un lac amenajat. Elementele arhitecturale specifice sunt scara impozanta ce coboara spre parcul cel mare si fantana arteziana. Intr-o laterala a parcului a fost construita o orangerie. Complexul avea si o ferma de animale.

La fel ca celalalte monumente brukenthaliene, dupa stingerea familiei, vor ajunge in proprietatea Consistoriului evanghelic din Sibiu, care va fonda un sanatoriu ce va rezista pana in 2006 cand proprietatea va reveni in posesia Consistoriului.

De aici a inceput dezastrul. Precara stare a acestuia si neglijenta va duce ca probabil cel mai important complex de acest fel din Romania sa se deterioreze pe zi ce trece. Iata cateva exemple:

asa arata cladirea principala. tencuiala cazuta, ferestre stricate si sparte, decoratiuni disparute. in fosta cladire a sanatoriului acum mai bate doar vantul.

curtea a fost curatata dar si defrisata si fara a avea o logica din punctul de vedere al amenajarii unei gradini baroc.

delimitarea dintre gradina germana si parcul mare se face prin acest zid care astazi este aproape de daramare. nici aleeia nu este amenajata desi ea exista.

senazatia este de izolare si de parasire si nu de un monument impozant.

nu inteleg ce cauta cainii vagabonzi in incinta parcului.

Orangeria a fost amenajata parand in acel moment un inceput al refacerii complexului dar care a esuat curand.

paraul a fost la inceput amenjata dar malul ce se poate observa arata ca si in acest caz proiectul a fost uitat

scara din gradina italiana si alte elemente decorative din aceasta parte a complexului sunt uitate si deloc ingrijite

Aceasta este realitatea din 2009 si probabil si din 2010. Proiecte au existat, investitori au fost dar poate o naivitate si o ignoranta a proprietarilor a dus la starea de astazi.

In alte tari, evident astfel de palate sunt ingrijite: va ofer doua exemple din fosta zona comunista, ce si-a revenit de abia dupa 1989.

sursa: polandforall.com

asa arata palatul si parcul din Borow, Polonia.

sursa: wikipedia.org

un alt exemplu este palatul Kadriog din Tallinn, Estonia.

Sunt baiat bun si va ofer dragi amagiti intru Basescu o ultima posibilitate de a il plange, a il boci si a il apara. Va ofer blogu meu sa postati.

Astept…..

Acest articol a fost publicat luni in saptamanalul Turnul Sfatului.

Traiesc permanent cu impresia ca eu in adolescenta am avut mai multe optiuni in a imi trai viata. Aveam mai multe arome, aveam mai multe sunete, aveam mai multe expresii, aveam mai multe ganduri.

La ce ma refer. Impresia pe care o am, si stiu ca nu sunt singurul a vedea lucrurile in acelasi fel, este ca astazi un tanar nu are modalitati atat de diferite de exprimare si de intelegere a ceea ce se intampla in jurul sau asa cum noi aveam acum zece ani.

Cand eu aveam varsta liceului si a facultatii optiunile de distractie in Sibiu erau diversificate. Astazi distractia inseamna unul si acelasi lucru peste tot. La sfarsitul anilor `90 cei ce ascultau rock puteau merge in Hard Rock sau in beraria de pe Calea Dumbravii, cei ce ascultau muzica electronica mergeau in Union (pana la un moment dat) sau in patinoar, cei ce ascultau disco mergeau in Extaz sau in Bellissima. Doreai folk, mergeai in Crama de la Podul Mincinosilor. Chiar si manelistii aveau clubul lor. Astazi in toate cluburile din oras asculti aceeasi muzica, aceleasi sunete, mediocre si rupte parca de simtirea omului.

Acum zece ani nu existau decat doua – trei librarii si totusi se citea mai diversificat. Gaseai scriitori romani, gaseai sud americani, gaseai rusi. Citeai carti scrise acum o mie de ani sau acum zece ani. Astazi sunt mai multe librării dar mai putine carti sau mai bine spus mai putine optiuni de lectura: Coelho, Bruckner, ceva Cartarescu si aici se opresc optiunile.

In urma cu zece ani erai cool dacă aveai un tricou negru si blugi, erai cool daca erai ras in cap erai cool daca te imbracai ca intr-o revista nemteasca. Astazi avem acelasi caz: mai multe magazine de haine dar ele, hainele, sunt la fel peste tot. Fade, identice fara acel element original.

Sibiul nu este un caz aparte, Sibiul este doar un mic univers asemanator din aceste privinte cu multe altele din intreaga Romanie. Impresia este aceeasi peste tot. Nici macar nu este vorba doar de lumea tinerilor ci a tuturor cetatenilor. Tinerii sunt poate cel mai elocvent si poate cel mai ingrijorator exemplu, dar acelasi fenomen se intampla la nivelul tuturor cetatenilor de la noi. Traim permanent cu impresia cantitatii si deloc a calitatii, legile se fac in acest sens, viata publica se traieste in acest sens, chiar si orasele se aranjeaza la fel (aceleasi sensuri giratorii, aceleasi fantani arteziene, aceeasi marmura, acelasi aluminiu).

Se doreste mult, iar cand se doreste mult, calitatea este neglijata, calitatea nu mai contează decat cel mult ca un standard, ca o etapa in productie. In momentul in care ne interesea doar catul si nu ne interesează cum-ul, ce-ul si cu-ul, ne trezim cu o lume plina dar plina de nimic. Si de aici avem mai multe haine, mai multe carti, mai multe locuri de distractie, mai multe dar mai putina calitate, mai putina alegere.

Anii `90 erau ani in care fiecare incerca ceva si poate tocmai de acea exista aceasta diversitate atat de fragila astazi. Dupa 2000 Romania a inceput sa se aseze, sa se structureze dar acest fenomen a dus la un mai mare interes pentru sabloane si tot mai putin interes pentru elementele ce diversifica, ce iti ofera mai multe optiuni de a iti trai viata. Mai multe arome, aveam mai multe sunete, aveam mai multe expresii, aveam mai multe ganduri.

Aceasta postare este preluata de pe blogul podulminciunilor.ro. Este vorba despre un film documentar realizat la Sibiu, de sibieni, pentru sibieni despre Revolutia din 1989.

Asta in timp ce asociatiile de revolutionari din tara si din Sibiu nu fac absolut pentru comemorarea eroilor, pentru memoria noastra colectiva, pentru prezentarea corecta a ceea ce a fost in 1989. Ele se lupta doar pentru bani, pentru terenuri, pentru drepturi ce ca niste capuse si le-au asumat fara a avea vreun drept asupra lor, devenind doar niste capuse imbatate ale sistemului.

Octavian Repede este un tânăr ce a lucrat tot anul 2009 pentru a realiza un film documentar, la 20 de ani de la Revoluţie, dedicat evenimentelor de la Sibiu din decembrie 1989. Filmul cu o durată de 53 minute adună în secvenţe dramatice deopotrivă mitul şi realitatea tragicelor evenimente din oraşul de pe malul Cibinului, acum 20 de ani. „Documentarul nu se erijează într-o anchetă febrilă a evenimentelor, ci încearcă într-o viziune artistică să readucă în ochii sibienilor un eveniment marginalizat şi uitat de contemporaneitate: acum 20 de ani pe străzile Sibiului s-a vărsat sânge pentru binele colectiv”, îşi argumentează Octavian Repede demersul. Prin resurse proprii şi cu ajutorul unor colegi din presa locală, Octavian a dus la bun sfârşit acest film pe care doreşte să îl proiecteze pentru toţi sibienii interesaţi în a doua jumătate a lunii decembrie.

Astăzi, schimbarea de regim politic din decembrie 1989 devine pentru istorie mai importantă decât s-a crezut la momentul respectiv. Implicaţiile ei se resimt tot mai des şi dau noi explicaţii prezentului. În cadrul filmului, imaginile de arhivă se împletesc cu Sibiul anului 2009, într-o îmbinare care provoacă privitorul la amintiri pătrunzătoare şi speciale.

Perspectiva cinematografică recreează o atmosferă gravă, vibrantă, cu accente tragice aşa cum au fost de altfel şi zilele de 21, 22, 23 decembrie 1989 la Sibiu. Documentarul se axează pe 4 direcţii de abordare: mişcarea populară, atmosfera acelor zile, organizarea revoluţionară şi preluarea puterii in judeţ şi un tribut adus victimelor şi urmaşilor revoluţiei. Filmul aduce în argument pe lângă o descriere echilibrată şi echidistantă a evenimentelor şi părţilor implicate şi viziunea a 9 persoane implicate în mişcările din decembrie 1989, cum ar fi frontul revoluţionar, Securitate, Armată, victime, etc.

Documentarul „SIBIU 1989” este un omagiu adus tuturor cetăţenilor din Sibiu, care acum 20 de ani, au luptat pentru o Românie mai bună. O poveste autentică despre speranţă, curaj şi libertate în oraşul de pe malul Cibinului. Pentru spectatorii străini filmul a fost subtitrat în limba engleză.

Realizatorul Octavian Repede caută sprijin financiar pentru a multiplica filmul în format DVD pentru toţi cei interesaţi. Pentru detalii poate fi contactat la adresa de email sibiuvideo@gmail.com sau telefonic 0747/990495. De asemenea filmul are si un site propriu la adresa sibiu1989.blogspot.com.

Ieri a fost o emisiune foarte interesanta la TVR 1 incepand cu orele 21.00 numita Restaurare. Invitati excelenti, istorie si un prilej foarte bun de a aniversa tara noastra prin patrimoniul ei.

Greata m-a apucat cand am vazut cine a fost sponsorul emisiunii. Rosia Montana Gold Corporation!!! Adica aceia care vor sa faca praf un pamant, o comunitate, o localitate si un sit de patrimoniu, toate pentru interesul lor economic si financiar.

Este jignitor ca in Romania pentru bani orice este posibil, chiar si lupul sa pazeasca stana iar cei care distrug istoria tarii noastre sa se laude ca o sustin.

Romania este natura sa…..

este istoria….

si traditiile sale……

este arta….

si realizarile sale…..

Romania este ceea ce oamenii au muncit…….

si au construit…….

Romania inseamna oamenii sai…..

LA MULTI ANI, ROMANIA!!!