Traiesc permanent cu impresia ca eu in adolescenta am avut mai multe optiuni in a imi trai viata. Aveam mai multe arome, aveam mai multe sunete, aveam mai multe expresii, aveam mai multe ganduri.
La ce ma refer. Impresia pe care o am, si stiu ca nu sunt singurul a vedea lucrurile in acelasi fel, este ca astazi un tanar nu are modalitati atat de diferite de exprimare si de intelegere a ceea ce se intampla in jurul sau asa cum noi aveam acum zece ani.
Cand eu aveam varsta liceului si a facultatii optiunile de distractie in Sibiu erau diversificate. Astazi distractia inseamna unul si acelasi lucru peste tot. La sfarsitul anilor `90 cei ce ascultau rock puteau merge in Hard Rock sau in beraria de pe Calea Dumbravii, cei ce ascultau muzica electronica mergeau in Union (pana la un moment dat) sau in patinoar, cei ce ascultau disco mergeau in Extaz sau in Bellissima. Doreai folk, mergeai in Crama de la Podul Mincinosilor. Chiar si manelistii aveau clubul lor. Astazi in toate cluburile din oras asculti aceeasi muzica, aceleasi sunete, mediocre si rupte parca de simtirea omului.
Acum zece ani nu existau decat doua – trei librarii si totusi se citea mai diversificat. Gaseai scriitori romani, gaseai sud americani, gaseai rusi. Citeai carti scrise acum o mie de ani sau acum zece ani. Astazi sunt mai multe librării dar mai putine carti sau mai bine spus mai putine optiuni de lectura: Coelho, Bruckner, ceva Cartarescu si aici se opresc optiunile.
In urma cu zece ani erai cool dacă aveai un tricou negru si blugi, erai cool daca erai ras in cap erai cool daca te imbracai ca intr-o revista nemteasca. Astazi avem acelasi caz: mai multe magazine de haine dar ele, hainele, sunt la fel peste tot. Fade, identice fara acel element original.
Sibiul nu este un caz aparte, Sibiul este doar un mic univers asemanator din aceste privinte cu multe altele din intreaga Romanie. Impresia este aceeasi peste tot. Nici macar nu este vorba doar de lumea tinerilor ci a tuturor cetatenilor. Tinerii sunt poate cel mai elocvent si poate cel mai ingrijorator exemplu, dar acelasi fenomen se intampla la nivelul tuturor cetatenilor de la noi. Traim permanent cu impresia cantitatii si deloc a calitatii, legile se fac in acest sens, viata publica se traieste in acest sens, chiar si orasele se aranjeaza la fel (aceleasi sensuri giratorii, aceleasi fantani arteziene, aceeasi marmura, acelasi aluminiu).
Se doreste mult, iar cand se doreste mult, calitatea este neglijata, calitatea nu mai contează decat cel mult ca un standard, ca o etapa in productie. In momentul in care ne interesea doar catul si nu ne interesează cum-ul, ce-ul si cu-ul, ne trezim cu o lume plina dar plina de nimic. Si de aici avem mai multe haine, mai multe carti, mai multe locuri de distractie, mai multe dar mai putina calitate, mai putina alegere.
Anii `90 erau ani in care fiecare incerca ceva si poate tocmai de acea exista aceasta diversitate atat de fragila astazi. Dupa 2000 Romania a inceput sa se aseze, sa se structureze dar acest fenomen a dus la un mai mare interes pentru sabloane si tot mai putin interes pentru elementele ce diversifica, ce iti ofera mai multe optiuni de a iti trai viata. Mai multe arome, aveam mai multe sunete, aveam mai multe expresii, aveam mai multe ganduri.
Ultimele comentarii