RAZVAN POP

Guvernul de vis a lui Basescu si-a asumat ieri raspunderea pentru legea salarizarii unice.

Curios si eu sa inteleg mai multe, am decis sa merg direct la sursa sa vad cat castiga un angajat la stat dupa aceste modificari, adica cu cat i se mareste salariul, deoarece imi aduc aminte ca Boc spunea ca aceasta lege se face pentru cei care muncesc si cei care au salarii mediocre, lor urmand a li se marii salariile in timp ce salariile celor cu cifre insemnate urmeaza se limita sau bloca. Repet, asa zicea premierul in avantul lui robin hoodian.

Mi-am sunat o prietena ce lucreaza in Sibiu la o institutie publica de stat (nu dau nume ca stiti si voi cum se interpreteaza astfel de lucruri). Ea lucreaza pe un post de studii medii desi are terminat chiar si un master. Ei bine salariul ei i se va mari fix cu 15 lei!!!

De curiozitate si avant robin hoodian ce m-a cuprins brusc, am fost curios sa vad cu cat i se mareste salariul sefului ei, director in institutia respectiva. Dansului, salariul ii va creste cu o suma cuprinsa intre 500 si 1000 de lei…..

Va las pe voi sa trageti concluziile…….eu m-am scarbit deja.

SilviuB mi-a dat urmatorul comentariu:”Eu tot nu inteleg cum poti sa-ti imparti viata intre istorie/arheologie/etc si politica. Mai ales, de ce ar vrea un tanar capabil, inteligent sa se mânjeasca in mocirla politicii?”

Silviu sincer iti spun ca o sa continui sa fac acest lucru. Poate ca este o mocirla si poate ca aceasta mocirla improasca pe oricine care incearca a intra curat in ea, dar acest risc mi l-am asumat. Accept sa se arunce cu noroi in mine, accept sa fiu injurat, accept sa fiu jignit, accept sa fiu barfit si accept sa mi se puna fapte si cuvinte fara sa le fi facut sau spus. Si aceasta este poltica. Dar eu nu ma declar infrant. Am pierdut, mi-am pus sperantele in unele proiecte care au esuat (deocamdata) dar eu nu ma las. Nu ma las infrant niciodata…

Si daca si eu ma las batut si daca si altii ca mine se lasa batuti si daca noi toti ne retragem cine mai face politica? Toti cocalarii si toti incultii si neavenitii care oricum incearca sa acapareze tot ceea ce este public in Romania? Eu nu vreau ca ei sa ma conduca, eu nu cred ca doar asta inseamna Romania.

Nu vreau sa stau intr-un colt exclusivist de unde sa comentez si sa ma simt bine pentru adevarurile pe care le descopar iar altii nu le vad. Eu vreau sa stau in mijlocul furtunii si sa fac ordine in ea, sa o domolesc. Ideile mele vreau sa incerc a le aplica si a vedea apoi daca rezultatul a fost bun sau gresit, caz in care imi asum greseala si nu fug de ea.

Am proiecte, am o viziune, doresc sa fac ceva pentru comunitatea din care ma trag. De aceea am intrat in “mocirla” politica. De aceea mi-am sacrificat poate cateodata alte proiecte ale vietii mele, ore tarzii, prietenii sau vise. Eu cred ca merita, eu cred ca pot aduce ceva nou si pot schimba ceva.

De aceea fac politica, de aceea imi impart viata (desi e foarte greu) intre istorie si politica.

Pentru ca astazi pentru voi liceenii si elevii Romaniei incepe un nou an, eu unul dintre aceia care este fericit ca nu mai trebuie sa se trezeasca zilnic la 7 si care nu mai are nevoie a avea emotii pentru ca iar nu a invatat nimic la chimie dar este si trist pentru anii unici care i-a depasit, va dedic acest cantec….

ENJOY

COLEGIUL BRUKENTHAL, cea mai veche institutie de invatamant din Romania…

cladirea Colegiului Brukenthal in 2007 (dupa restaurarea sa)

Colegiul Brukenthal, va fi construit pe locul vechii, scoli a orasului, atestata inca din 1380, aceasta fiind prima atestare a unei scoli de pe teritoriul actual al statului roman. Ea se afla langa turnul Preotilor si a capelei Sfantul Ladislau.

Colegiul Brukenthal, in vecinatatea Turnului Preotilor si a Capelei Sf. Ladislau, inceputul secolului ai XX-lea

Venirea administratiei habsburgice si faptul ca functionarii sai si in general credinciosii catolici nu aveau o scoala a lor, ii va face pe acestia sa intervina in organizarea scolii orasului. Astfel vor fi adusi profesori straini si se vor face presiuni in a concedia unii dintre vechii profesori.

Piata Huet, se poate observa cladirea colegiului in laterala dreapta a fotografiei, sfarsitul secolului al XIX-lea

Scoala era coordonata de un regulament adoptat in 1712, „Matricula Gymnasii Cibiniani”. In perioada 1719-1728, cand rector era profesorul Schmidt, erau 186 de elevi, dintre care 50 erau pregatiti pentru a deveni pastori scolari si ecleziastici, doar un sfert din numarul total al elevilor erau sibieni. Comitele Andreas Teusch va aduce trei profesori, dintre care rectorul Obel din Brasov, dar cu totii vor fi alungati de contele Steinville in 1713.

pictura realizata in anii Primului Razboi Mondial, in dreapta imaginii se poate observa cladirea Colegiului

In 1758 se va adopta un nou Regulament care imparte anul in studierea geografiei, istoriei, matematicii, stiintele naturii, limba germana fiind preponderenta fată de cea latina.

Colegiul Brukenthal, anii `30, fotografie realizata de Emil Fischer

In 1779, Magistratul hotaraste construirea unei noi cladiri care sa gazduiasca viitorul liceu. Astfel ca intre 1779 – 1781 se va construi dupa planurile mesterului Franz Burger, actuala cladire a caror costuri erau de 24.000 de florini, bani oferiti din contributii publice, vecinatatile suportand aceste cheltuieli in cea mai mare masura, tot ele suportand si reparatiile din 1800 – 1801. Cladirea in linii mari a ramas aceeasi, numai etajul superior va fi modificat din apartamente pentru profesori in spasii de predat.

Colegiul Brukenthal, vazut dinspre strada Odobescu, in timpul reamenajarii Pasajului Scarilor, anii`30, fotografie realizata de Emil Fischer

Revolutia industriala si modificarile societatii sibiene va creste pondrea profilului real, in urma reformei gimnaziului din 1850, cand se va adopta, „Entwurf der Organisation der Gymnasium und Realschulen in Osterreich”. In scoala in acel moment erau 276 de elevi. Taxa pentru scolarizare era de 6 – 12 guldeni pe an asa cum hotarase Universitatea Saseacă. Liceul mai primea finantari de la Magistrat, de la donatii si de la amintita Universitate Saseasca. In 1872, liceul Brukenthal ca reprezentant al comunităţii sasesti, va prelua in administrare Palatul Brukenthal si toate colectiile sale, precum si un capital de 100.000 de guldeni.

Colegiul Brukenthal, fatada dinspre strada Odobescu, fotografie realizata in 2003

Colegiul Brukenthal, fatada dinspre strada Odobescu, fotografie realizata de Emil Fischer

In aceasta cladire functionau gimnaziul, seminarul pentru invatatori satestisi si predicatori, scoala reala, scoala elementara. De-a lungul anilor in acest liceul vor profesa si vor fi elevi importanti intelectuali si lideri ai comunitătii sibiene si nu numai, precum Nicolaus Olahus, Georg Teusch, Johann Gobbel, Michael Fuss, Gottfried Capesius, Karl Fuss, Ludwig Reissenberger, Samuel von Brukenthal dar si personalitati ale altor natiuni ale Austro – Ungariei. La Liceul Brukenthal, prin coordonarea profesorului Wilhem Binder, s-a jucat primul joc de handbal din Romania in 1921. Colegiul Brukenthal a dat si primul arbitru si antrenor de handbal din Romania.

imagine aeriana, in imediata apropiere a catedralei se afla Colegiul, fotografie realizata de Emil Fischer

Colegiul Brukenthal, anii `20, fotografie realizata de Emil Fischer

Planul este unul dreptunghiular, format din subsol, parter si doua etaje, fiind un edificiu tipic barocului, prin accentele verticale date de pilastrii contrabalansati si de braiele orizontale. Aceasta cladire are ca element distinct, existenta a doua fatade, una spre Piaţa Huet si una spre strada Odobescu. Fatada are 17 axe, trei dintre acestea fiind centrale. Axele centrale se delimiteaza, prin intermediul unor pilastrii, de ordin colosal, cu capitel simplu, aceste axe centrale, avand in laterale usi si ferestre ample pe inăltimea egala cu doua etaje, aici aflandu-se sala festiva. Ferestrele sunt dreptunghiulare, cu doua canaturi si patru campuri vitrate, in dedesuptul acestora aflandu-se un ancadrament cu un chenar de tip baroc, ce decoreaza parapetele ferestrelor. Intrarea se face printr-o usa centrala, avand un ancadrament din piatra, decorat in partea superioara cu ghirlande si cununi de lauri. Timpanul are o placa pe care este trecută o inscripţie (ERVDITIONI/ VIRTVTI. AC. EXEMPLIS/ SACRA – Sanctitatii Conditiei, Virtutii si Exemplelor).

intrarea in Colegiul Brukenthal, fotografie din 2008

detaliu de pe usa de intrarea a Colegiului, fotografie realizata in 2003

Acoperisul este in patru ape, cu lucarne dreptunghiulare. Interiorul se remarcă prin existenţa salii festive si a spatiului de acces in aceasta. Scara de onoare are doua directii pe axul longitudinal al cladirii, dand in coridorul in care se dechid clasele de curs. Sala festiva este realizata pe doua nivele, tribuna cu o balustrada de lemn, fiind organiata pe un nivel. Parterul este pavat cu piatră naturală în interiorul clădirii.

holul principal al cladirii, anii `30, fotografie realizata de Emil Fischer

holul principal al cladirii, 2003

Va rog frumos, sa apaludam inca odata marile realizari sibiene ale guvernarii actuale: zecile de parcuri realizate, sutele de kilometrii de drumuri realizati, poduri si podete cu dea-valma, scoli renovate, biserici restaurate, monumente scoase la lumina, turism in abundenta si cum putem uita finalizarea centurii Sibiului.

Acum va rog reveniti-va. Dupa cum probabil ati citit prin presa locala la ultima rectificare bugetara Sibiul va primi fix O lei. NIMIC.

Atata au putut liderii celor doua partide. Bine ca nu s-au sinchisit ca la cat de importanti sunt prin partidele lor, daca faceau gura, Sibiului i se luau bani.

A da sa nu uitam de marea lucrare de la Jina. Cu asta se pot mandri guvernanti. Milioane de lei, pentru nimic. Bravo lor si la mai mare.

Sper dragi sibieni ca nu treceti cu vederea peste aceste aspecte, data viitoare cand punga postocalie sau rosie se va agata de usa voastra. Ciocolata nu tine loc de bunastare.

Mai deunazi la televizor, la Realitatea intr-una din emisiunile lor, numita Fabrica, prezentatoarea si invitatul ei, dl. Bogdan Chireac, perorau. Era duminica la pranz, probabil nimeni nu se uita la ei, decat cativa nedumeriti (ca mine), era una dintre acele emisiuni de umplutura a televiziunilor de stiri. Plictiseala se citea nu numai in tonul celor doi dar se putea citi si pe fetele lor umflate de somn.

Nu inteleg de ce televiziunile de stiri romanesti insista atata cu despicare in patru a unor stiri pe care sincer nu da nimeni doi bani. BBC, DW, CNN au documentare, au reportaje, emisiuni culturale, interviuri. La noi parca nu se schimba nimic. Fac breaking news din orice ploicica.

Revenind la emisiunea respectiva, sa va explic de ce domnul si doamna sunt la fel de ipocriti ca toti ceilalti pe care ei ii critica si ii iau in colimator. Discutau despre promisiunile nerealizate ale Guvernului. Se oprisera asupra centurii de ocolire a orasului Gherla si despre autostrada Bechtel. Au gasit vinovatii. Si ei ca si ministrul transporturilor, ca si primul ministru: ARHEOLOGII.

Nu poti face nimica, nu poti construi un metru de sosea, nu poti face ceva coerent fara ca acesti gremlini ai societatii sa nu vina si sa blocheze totul. Mai mult, Chireac prezenta situatia ca o metoda de supt bani si de blocat constructia autostrazii. Vina taraganarii si faptului ca in 20 de ani s-au construit doar 200 km de autostrada este deci a arheologiei si a celor ce o practica!!!

Va rog, stimati luptatori pentru binele tarii sa va abtineti, ipocrizia voastra nu numai ca se vede dar si doare. Va rog nu va mai ardeti in public pentru ca baietii destepti demoleaza toata istoria Bucurestiului si toate parcurile sale. Nu mai purtati cruci in public pentru ca patrimoniul nostru se duce pe apa sambetei sau mai bine spus pe piata neagra a artei. Nu va mai bateti piroane in maini pentru ca ungurii sau ucrainienii sau bulgari isi revendica lucruri ce apartin istoriei noastre. Nu va mai rupeti hainele cand manualele de istorie ii invata pe tinerii acestei tari numai minciuni si ineptii. Nu va mai smulgeti parul cand moldovenii spun ca au limba proprie, cand ungurii ne fac slavi sau cand francezii ne fac tigani.

Prin aceasta simpla afirmatie si batjocutra ce ati adus-o in emisiune, nu numai ca va anulati toate demersurile de bun simt ce le-ati avut pana acum, dar le sustineti si va confundati cu ele, cu muuulta ipocrizie.

Arheologii acestia urati de toata lumea sunt cei care au aflat unde au trait dacii, v-au facut cunoscuta cultura Cucuteni, v-au descoperit latinitatea si mai apoi credinta sau viata europeana cu care va bateti atata in piept.

Daca lumea are impresia ca arheologii ingreuneaza constructiile din Romania, asta se intampla pentru ca nimeni nu ia in calcul munca acestora si necesitatea existentei lor in definitivarea unor astfel de proiecte si astfel de lucrari. Dar in Romania exista o lege in acest sens si ea trebuie respectata. Ne scuzati pentru ca in tara asta exista istorie si sunt oameni care doresc a o descoperi. Stiu ca nu va intereseaza si nu dati doi bani pe ea. Dar nici sa va mai vad comentand cand alte tari ne vor pune in discutie insasi existenta noastra statala sau culturala.

Inchei prin a va spune…..RUSINE sa va fie…..

Daca doriti sa stiti ce propune Guvernul si pentru ce legi doreste sa isi asume raspunderea le-am atasat pentru voi aici

proiect legea reorganizarii administratiei publice

proiect legea educatiei nationale

proiect legea salarizarii unitare

MANASTIREA IEZUITILOR, COLEGIUL LAZAR, CASA PAROHIALA

casa parohiala romano - catolica, 2004

Geograful si istoricul Bella Matyas scria in secolul al XVIII-lea „Anno 1691, Jesuitai illuc deducti, ludum abbrem litterarium aparuerunt” (După ce iezuiţii au venit acolo în anul 1691 au înfiinţat o vestită şcoală umanistă).

reconstituire a insulei urbane ce lega Piata Mare de Piata Mica, in jurul anului 1500, apud Hermann Fabini

Este vorba despre primul seminar organizat de catre comunitatea romano-catolica si era unul dintre principalele demersuri pe care administratia austriaca o va dezvolta in orasul Sibiu. Si de data aceasta administratia locala va incerca a ingreuna actiunile catolicilor, dar energia de care va da dovada Joseph Berdia primul superior al iezuiţilor sibieni, va face ca in cele din urma calugarii iezuiti sa aiba un sediu asa cum cerea rolul si pozitia lor in Imperiu. Achizitionarea Casei Croitorilor pentru construirea unui convent, era o reusita din partea austriecilor avand in vedere ca ea era ridicată pe una dintre laturile Pietei Mari. Cladirea ce se pregatea a se construi urma si traseul fortificatiilor medievale (arheologii au descoperit aici atat zidul de fortificatie a celei de a doua incinta din secolul al XIV-lea cat si santurile fortificarilor precedente din secolele XII si al XIII-lea). In 1703, Berdia mai cumpara inca doua case de langa cea a croitorilor, iar in 1724 generalul Virmond consfinteste achizitiile, de langa farmacia „Schwartzer Adler”. Lucrarile incep in 1726, integrandu-se in dantierul de amenajare a complexului romano-catolic care va transforma aliniamentul de nord-vest al Pietei Mari. Si la acest santier a fost nevoie de paza miliatra pentru ca lucrarile sa fie duse la bun sfarsit. De aceea se pare ca acelasi diriginte de santier l-a avut si aceasta cladire, de altfel această cladire isi va lega integral destinul de cel al bisericii romano-catolice din imediata apropiere. Cladirea se extinde si prin cumpararea Casei lui Abraham von Ehrenburg in 1735.

spatiul urban al pietelor centrale, asa cum arata la 1457 respectiv in 2007

casele exitente inaintea constructiei bisericii romano - catolice si manastirii iezuite, redate intr-o gravura din 1703

Piata Mica la inceputul secolului al XIX-lea, carte postala realizata de Adam Slowikowski. in stanga cartii se poate observa casa parohiala

Piata Mare la sfarsitul secolului al XIX-lea

In aceasta cladire pe langa sediul manastirii iezuite era si locul unde va functiona pentru prima data gimnaziul catolic, care va deveni unul dintre cele mai importante institutii de invatamant din Sibiu, existenta sa continuandu-se pana astazi cand gimnaziul poarta numele lui Gh. Lazar. Astfel comunitatea romano-catolica reusea a se aseza ferm in centrul orasului, în centrul comunitatii orasului care era centrul cultural si administrativ al Transilvaniei. Odata cu desfintarea ordinului in 1789, resedinta iezuitilor va deveni sediul parohiei romano-catolice.

Piata Mare, carte postala  din 1911. se pot observa deja pravaliile de la parterul casei parohiale ce au existat pe toata perioada interbelica.

casa parohiala romano - catolica, fatada dinspre Piata Mica, perioada interbelica. si aici observam pravaliile de la parter dar culoarul inca nu fusese inchis.

targ in anii 30 in Piata Mare, fotografie realizata de Emil Fischer.

fotografie realizata de un turist maghiar in 1971. pravaliile cu iz interbelic nu mai existau dar magazine inca functionau (a se vedea inscrsurile Croitorie si Foto)

Stilul este parte a barocului iezuit care se va impune la inceputul secolului al XVIII-lea. Cladirea va respecta norma impusa de Magistrat de a amenaja tunelul de aerisire care exista in toata Piata Mica. Cladirea este formata din patru corpuri inegale care creaza o curte interioara dreptunghiulara. Doua dintre corpuri au accesul dinspre Piata Mica pe cand celalalte doua corpuri dinspre Piata Mare.

imagine a pietelor centrale in anii `70, realizata de Fred Nuss. central se poate observa cladirea completa

casa parohiala romano - catolica: prima fotografie reda fatada dinspre Piata Mare (realizata in 2008), a doua pe cea dinspre Piata Mica (realizata in 2004, astazi se afla in restaurare)

fotografie realizata in 2008

Iesirea din Piata Mica se facea printr-un portic de lemn in doua canaturi. Spre curte exista o loggie deschisa pe corpurile paralele cu aliniamentele pietelor. Interiorul este sobru cu o casa a scarilor realizata in intregime din piatra, la parter în această casă a scărilor se regăseşte un ancadrament de tip renascentist, provenit probabil din cladirea anterioara.

interioare ale cladirii: bolta de tip baroc in prima fotografie si bolta cu elemente renascentiste in cea de a doua

sobe de secol XIX, aflate in interiorul cladirii

EPISODUL V, GDANSK

portul medieval al orasului

Am fost foarte curios sa descopar Gdansk-ul deoarece aduce, prin multe similitudini, cu orasul meu natal, Sibiul.Chiar are si o oarelegatura, amintindu-ne de familia Hecht care se pare ca provenea din Gdansk.

cercetari arheologice realizate pe tarmul raului Moltava

In fondarea ambelor, comunitatea germana a avut un rol semnificativ. Ambele au fost orase libere si importante centre ale comertului european. Ambele bateau moneda proprie. Ambele s-au dezvoltat mai apoi sub influenta mitteleuropeana a Germaniei si Austriei. Ambele au avut miscari progermane in perioada razboiului mondial.

gara centrala a orasului, detaliu

piata centrala a cetatii mediavale

Sibiul a fost capitala culturala a Europei in 2007, Gdansk-ul va fi in 2016.

ruinele provin din bombardamentele celui de al II-lea razboi mondial

Orasul este unul nordic, tipic culturii din aceasta regiune. Seamana cu un oras olandez doar ca are mai multa caramida. Este plin de chihlimbar, orasul fiind centrul comercial al chihlimbarului. Il gasesti peste tot, pe strazi intragi comerciantii isi intind si astazi marfa incercand a te cuceri.

strada Marianska, inima comertului cu chihlimbar

Farmecul vine din culorile vii pe care orasul le arata. Vine din zecile de cafenele ce le gasesti la tot pasul, vine din monumentele sale, din fetele de piatra care te privesc de peste tot.

dragonul avea si un scop practic…el impodobea scurgerea de pe casa

Orasul este foarte constient de rolul sau istoric. Aici s-a tras primul glont al celui de al II-lea Razboi Mondial. Aici a inceput miscarea Solidaritatii care a eliberat de comunism Polonia si o mare parte a estului european. De aici se trage Lech Walesa, primul presedinte democratic al anilor `90 dar si actualul premier polonez.

intrarea in santierul ce a fost locul unde a izbugnit greva Solidaritatii

fantana lui Neptun

Cel mai impresionant monument, pentru mine este marele scripete ce descarca marfa ce intra in port. Rotile sale precum si mecanismul te fac sa intelegi marimea si importanta acestui vechi nod comercial.

observati marimea rotii ce suporta scripetele

moara medievala