RAZVAN POP

(acest text este scris datorita lepsei primite de la Calin Blaga aka. Podul Minciunilor)

Fac parte din ultima generatie de pionieri ai Romaniei. In octombrie 1989 am fost dus cu lotul la sediul diviziei militare de transmisiuni ce si astazi isi are sediul tot in Sibiu tot pe bulevardul Milea, numit pe acea vreme Gheorghe Gheorghiu Dej. Am primit un mar si cativa biscuiti. Am primit si o carte, am citit-o de multe ori si inca o mai am in biblioteca. Nu avea nici o legatura cu propaganda comunista, intr-un fel parandu-mi-se astazi bizar avand in vedere ca noi eram noii recruti ai unui sistem ce si-a bazat o mare parte din existenta sa pe propaganda.

De fapt intreaga mea existenta comunista imi este legata de acest bulevard: Gheorghe Gheorghiu Dej. Aici am stat, intai in Vasile Aaron, in spatele benzinariei apoi la unul dintre cele cinci blocuri plomba unde pe atunci era sediul ADAS-ului iar acum al ASIROM-ului. Aici intr-o dupamasa a fost valva mare. Se spunea ca Nicu C. a oprit un tir plin cu pui congelati. Nu stiu si nici nu cred povestea asta cu Nicu C. dar un lucru era cert, erau o droaie de pui congelati la alimentara zonei. Mama m-a luat la inceput sa stau cu ea, dar dupa o o vreme de coada am cedat si am fugit in spatele blocului unde m-am intalnit cu ceilalti prieteni de joaca la fel de buimaci ca si mine fugiti si ei din bratele captive ale mamelor disperate dupa mirosul pierdut al puiului copt in aragazul casei.

Tot pe bulevardul acesta am participat la sapte ani la prima si unica mea Cantare a Romaniei. Imi era frig si sincer frica pentru ca vedeam multe fete lugubre de pipaciosi de Carpati, nespalati ce ieseau de pe platformele de glorie ale comunismului, frica pentru ca nu-mi gaseam parintii desi si ei erau in acelasi lor cu mine.

Pe acelasi bulevard mergeam cu cartela sa cumpar ratia zilnica de alimente. As fi ipocrit sa spun ca imi amintesc de saracia magazinelor sau de alimentele alterate din ele. Nu puteam sa imi dau seama de aceste fapte deoarece nu aveam elementul de comparatie. Imi amintesc doar doua lucruri painea aceea tare unde mi-am pierdut la propriu un dinte de lapte. Si-mi amintesc de cosurile acelea din plastic impletit, vechi, uzate dar colorate si care si ma convingeau sa revin imi placeau.

Pe acest bulevard au murit tinerii Sibiului, eroii Sibiului care au salvat Romania de comunism, de teroare si de dictatura. Aici au murit ciuruiti adevaratii eroi ai democratiei noastre. Aici s-au sacrificat frumosii sibieni. Cei mai mari romani si cei mai mari sibieni. Aici era armata, aici era Militia, aici era Securitatea, iar ei cu viata lor la schimb ne-au eliberat de ele. Dar in grotescul ei, pseudo administratia libera a renumit bulevardul cu numele unui general al comunismului, nume cu care si astazi, din pacate, este pricopsit.