RAZVAN POP

sursa: cotidianul.ro

Orice om implicat in politica, cel mai amator politician si cel mai plictisit degustator de politica isi da seama ce este total anormal in aceasta fotografie. Adica Mircea Geoana se vrea presedinte, vrea sa-l infranga pe Basescu in alegerile din noiembrie dar sta in aceeasi banca cu maimutica lui Basescu (ma refer la Boc care de mult a decazut si din pozitia de sclav).

Cum poti sa ai pretentia sa devii presedinte al Romaniei, cand iti accepti starea de subordonat si supus al presedintelui?

Cand se desfasurau negocierile si intalnirile in cadrul Aliantei DA, primul ministru Calin Popescu Tariceanu nu merge de obicei la aceste discutii tocmai pentru a se plasa pe aceeasi liniei si a fi vazut drept egalul lui Basescu. De ce nu face acelasi lucru si Geoana? De ce trebuie el sa mearga la discutiile aliantei sau la ieri la Cotroceni. Putea sa il trimita pe un vicepresedinte.

Dar Geoana in vanitatea lui, vrea sa apara ca salvatorul Romaniei, ca inteleptul Romaniei, cel care salveaza tara, cel care pune tara in miscare. Pana acum si-a pus in miscare partidul afara din Guvern iar tara intr-o criza de neimaginat.

Titlul general sub care imi inregistrez articolele legate de actuala putere (cronica unei guvernari ce incepe si se termina prost) nici ca putea fi mai potrivit, mai ales dupa ultimele desfasurari de forte.

Nu am scris nimic legat de nicafobia pdl-istilor din ultimele zile si de isteria psd-istilor, deoarece sunt un mare fas. De la inceput iti puteai da seama ca nu este nimic altceva decat clasica si penibila vanzoleala a celor doua partide.

Observand scaderea in sondaje a candidatilor proprii au apelat la metode mai rafinate de lupta care au reusit a stege imaginea celorlalti candidati pentru o zi intreaga. Si uite asa Nica a luat locul Ecaterinei Andronescu in trebul guvernarii (a se vedea discursul lui CRIN ANTONESCU), partidele au inceput sa-si spele rufele in lighiane cu apa rece, Basescu indemna puterea sa-si bage picioarele, presedintele s-a imbatat si tot asa. Astazi rezultatul a fost fie ministru apolitic, fie un ungur liberal.

Asa o vor duce inca cateva zile pana cand pentru salvarea guvernarii aka nedeztabilizarea tarii se va adopta din nou. Iar eu schimb canalul plictisit. Dar mai mult decat plictiseala este greata. Greata de o guvernare care a uitat de Romania, care a incropit un pseudobuget in mai mult de trei luni, care schimba legi dupa ce ele sunt adoptate, care a inglodat tara in datorii pe care si copii mei le vor plati, care a uitat de Romania.

Unicul lor interes este sa se demaste care fura mai mult, care delapideaza mai mult statul. Sa nu uitam, intretimp: cetatea de la Rasnov se prabuseste, numarul turistilor scade, trenurile deraiaza pe sosele inexistente, firmele falimenteaza, somerii trec de 10% din populatie, tinerii pleaca din tara sa munceasca, spitalele inchid portile pentru ca nu mai au bani, investitorii aleg Moldova in locul Romaniei, merele putrezesc, Rosia Montana se transforma intr-un desert, justitia si-a pierdut puterea in stat, Romania se prabuseste.

Noi la SIbiu avem centura?

acest articol a fost publicat in ultimul numar al ziarului “Turnul Sfatului“

Peste tot unde merg, în ţară în primul rând dar uneori şi în străinătate, faptul că sunt sibian este un atribut ce ajută enorm în relaţionarea cu cei de acolo. Peste tot lumea priveşte cu respect oraşul nostru, peste tot lumea ne laudă oraşul, peste tot lumea se compară cu oraşul nostru, peste tot oraşul nostru este dat de exemplu, peste tot Sibiul este considerat ca fiind din altă ţară.

Este adevărat ca Sibiul a evoluat enorm. Luând în considerare condiţiile sale şi situaţia sa, economică, socială, culturală şi politică, putem afirma fără tăgadă că Sibiul s-a dezvoltat mult mai repede şi cu mai mulţi paşi făcuţi decât majoritatea oraşelor româneşti.

Sibiul a devenit din multe puncte de vedere un exemplu pentru alte regiuni. Un exemplu de restaurare a centrului istoric, un exemplu de încercare de fluidizare a traficului, un exemplu de strategie turistică, etc….

De ce întreb ce ne lipseşte? Pentru că astăzi Sibiul are şansa de a evolua şi mai mult dar şi neşansa de a se opri iar mai apoi a involua în raport cu alte oraşe româneşti şi în raport cu evoluţia statului nostru, în întregimea sa. Sibiul în ultimul an a dat semne de complacere în starea sa, de mecanisme în ceea ce propune ca proiecte urbane, a dat semne de plictiseală în administrarea situaţiei în care se află.

Tocmai acest fapt ne lipseşte! Sibiul începe a se complace în starea în care se află. Este o situaţie buna, fără nici un dubiu, dar să nu ne imaginăm că acest moment este maximul, este poziţia dorită, este apogeul oraşului nostru. Sibiul anului 2009 este doar începutul dezvoltării noastre. Mai multe servicii trebuie dezvoltate, traficul trebuie fluidizat prin noi metode (era să uit de necesitatea centurii, sic…), aeroportul trebuie să-şi mărească fluxul de curse, restaurarea şi recondiţionarea zonei istorice trebuie continuată, mai multe afaceri trebuie pornite, viaţa studenţească trebuie dezvoltată, iar cea culturală trebuie să îşi deschidă noi supape. Iar acestea sunt numai câteva exemple. Inca nu avem un campus universitar, un spital de urgenta, un muzeu al istoriei Sibiului, inca nu avem destule parcari, iar exemplele pot merge mai departe.

Oraşul Sibiu trebuie să îşi continue drumul său, iar de acest lucru nu trebuie să fie conştienţi doar cei care astăzi administrează urbea, dar şi noi toţi, cetăţenii acestei comunităţi. Fiecare dintre noi trebuie să avem iniţiativă, fiecare dintre noi trebuie să găsească proiecte.

BISERICA GRECEASCA

Revenirea bisericii ortodoxe intr-un oras transilvanean a echivalat cu mutarea sediului episcopal de la Alba Iulia la Sibiu. Administratia imperiala va fi de acord cu aceasta mutare deoarece, considerau ei, era mult mai usoara monitorizarea prelatilor ortodocsi dintr-un oras, mai ales cel care era si capitala Transilvaniei. Biserica ortodoxa din aceasta provincie era supusa episcopiei sarbesti de la Karlowitz. Acest element organizatoric a fost foarte important pentru creştinii de rit crestin oriental, deoarece primii episcopi ai Transilvaniei, dupa ce a fost recunoscuta din nou aceasta institutie esentiala din viata comunitatii romane, au fost de origine sarba.

harta realizata (detaliu) de Johann Bobel in prima jumatate a secolului al XIX-lea. punctul central al acestui fragment este Biserica Greceasca

Pe langa bisericile pe care le aveau in afara perimetrului medieval al orasului, credinciosii ortodocsi aveau si o biserică, mai degraba capela, in interiorul cetatii pe una dintre arterele principale ale Orasului de Sus, actuala strada a Mitropoliei, pe aliniamentul careia erau construite majoritatea bisericilor din cetate, mergand pana in Piata Huet si Piata Mare. Aceasta biserica, a carei denumire a ramas, Biserica Grecească, a fost construita de ortodocsi aici, datorita influentei si fortei economice pe care comerciantii „greci” (de fapt in majoritatea lor ei erau aromani sau chiar romani) le aveau in Sibiu. Episcopul Sava Brancovici, va reusi a convinge comunitatea locala a le permite mutarea sediului episcopiei in acesta biserica. Aceasta biserica a fost construita intre anii 1790 – 1799. Hramul acesteia era cel al Schimbarii la Fata.

harta Sibiului (detaliu) din 1829. nu se pot observa parcelele strazii Mitropoliei dar se poate observa cladirea Bisericii (punctul inchis de pe harta)

Din pacate putine sunt informatiile despre acest edificiu disparut. Cele cateva fotografii sau gravuri din secolul XIX sau de la inceputul urmatorului secol, ne ofera posibilitatea redarii unor elemente de ordin arhitectonic, pe care acest monument le are. Gravura lui August Sporner, ne ofera cateva detalii interesante care coroborate cu harta Sibiului din 1829 ne pot duce la ipoteza ca in fata acestei cladiri, paralel cu strada, construita pe aliniamentul strazii, exista o cladire in forma de U. Intreg complexul de cladiri era format pe langa corpul bisericii avea alte sase cladiri.

gravura lui August Sporner (detaliu) din 1883. se poate observa, in centrul imaginii, Biserica Greceasca precum si constructiile din fata ei, pe aliniamentul strazii.

Biserica prezinta elemente baroc. Este o cladire tip sala cu o absida de tip semicircular, fiind formata dintr-un singur corp. Fatada este impartita in trei travee, fatadele laterale fiind formate din doua travee. Fatada prezinta un soclu si un parter inalt. Ea nu este decorata, decat pe imbinarile laterale prezinta niste pilastrii cu capitel doric. Frontonul mai prezinta o rozasa in timpan si se termina intr-o cruce patriarhala, redata paralel si pe cealalta finalitate a coamei acoperisului.

detaliu din harta Sibiului (detaliu) din 1845. se pot remarca parcelele trasate de pe strada Mitropoliei. punctul ingrosat din centrul imaginii este Biserica Greceasca.

Ferestrele sunt dreptunghiulare cu ancadramente finalizate in sprancene arcuite. Deasupra intrarii in biserica descoperim un gol de forma ovala de tip ochi de bou. Acoperisul este construit in doua ape, doar absida avand trei ape. Acoperisul era acoperit cu tigle. Interesant este pridvorul care pregăteşte intrarea credinciosului în biserică. Acesta este format dintr-un fronton circular surmontat de o cornişă semicirculară. Frontonul prezinta de asemenea un antablement sprijinit pe doua coloane de piatra cu sectiunea circulara si de alte doua semicoloane angajate, lipite de zidul cladirii. Usa bisericii pare a fi una simpla din doua canaturi. Nu putem deduce nici elementele de organizare a registrului arhitectonic şi ecleziastic din interiorul bisericii.

In 1880 se pune pentru prima data de catre Consistoriului Arhidiecezan, refacerii bisericii, dar in 1883 acest plan inca nu fusese pus in aplicare. Comisia care a fost insarcinata a prezenta planurile catre membrii Consistoriului, dorea refacerea acestui edificiu. In cele din urma in 1902, la dorinta de nestramutata a mitropolitului Ion Metianu, va fi demolata biserica si alaturi de ea, celalalte sase cladiri, pentru a face loc viitoarei cladiri a Catedralei Ortodoxe, in ciuda faptului ca acest lacas fusese declarat monument de arhitectura. Ultima slujba a avut loc la 13 februarie 1902, parohul fiind Ioan Popa.

Fundatiile biserici Grecesti se afla astazi sub pavimentul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe.

Va atasez discursul lui Crin Antonescu din Parlamentul Romaniei. Este o mostra de oratorie, este un exemplu de urmat pentru toti cei care incearca apele politicii.

ENJOY!!!

discurs-motiune-antonescu

Vinovate de aceasta stare a mea sunt cele doua televiziuni de stiri, Realitatea si Antena 3. Lipsa de imaginatie a celor care fac programele celor doua televiziuni, ne-au facut sa privim aceleasi stiri aproape non-stop (am vazut o stire de la 7 dimineata pana a doua zi la 12) si aceleasi emisiuni si dezbateri. Sunt cativa reporteri care incearca sa diferentieze momentele zilei dar cu totii cad in capcana generala: dezbat una si aceeasi stire, au invitati care se perinda intre emisiuni, declaratiile se fac cu copy/ paste, iar studioul nu se schimba absolut deloc.

Inteleg ca managerii celor doua televiziuni trag de bugetele proprii si incearca sa faca totul pe cat mai putini bani, dar asa au reusit sa isi alunge privitori constanti, cum sunt si eu.

M-am saturat de acleasi stiri, multe dintre ele umflate, multe dintre ele inventate doar pentru a umple timpul. Reporterii invesunati sa mimeze importanta stirilor. Cameramani si filmari multiple. Totul pentru suspans, pentru rating….

M-am saturat de invitatii politici. Au aparut cateva figuri noi, bune, de calitate cum sunt de exemplu colegele mele Diana Tusa si Alina Gorghiu sau PSD-istii Georgian Pop sau Sova sau PDL-istul Petre Luhan. Dar majoritatea sunt unii si aceeasi. Fete plictisite, pregatite sa vorbeasca despre orice pentru ca ei sunt specialisti ai orice-iului. Ploua, se prabusesc balcoane, Udrea declara ceva, Basescu hahahie, Geoana molfaie, parlamentarii mai fac o Comisie, se mai gaseste o pensie mare, nu conteaza. Ei sunt acolo. Uneori am impresia ca televiziunile au apartamente pentru acesti invitati pentru a fi intotdeauna acolo. Stiti cu cine seamana? Cu batraneii aceia care faceau turul simpozioanelor si vernisajelor pentru a manca si ei ceva. Imi si imaginez un dialog intre ei, la o tigara in fata uneia dintre televiziuni:

Politician 1: Buna emisiune!

Politician 2: Antrenanta, desi la un moment dat te-ai calmat un pic. Exact cand nu trebuia eu dadeam tare cu reforma si tu nu ai reacctionat cum trebuie. Ce naiba omule….

Politician 1: Am vrut sa fiu mai dur dar ma apucase brusc un somn…..

Politician 2: Lasa ca s-a prins si Chiriac si te-a trezit ea cu cateva intrebari, inca un pic si saream in ajutorul tau…

Politician 1:Unde mergem acum?

Politician 2: Pai la 17.00 trebuie sa fim la Marcu la Antena dar mergem cu masina Realitatii care ne asteapta acolo pentru ca la 19 intram la Dumitrescu.

Politician 1: Foarte bune pateuri au astia de la Antena…

M-am saturat de specialistii ce sunt invitati ca voce a obiectivitatii demult pierdute. Sunt la fel de specialisti ai orice-iului ca si politicienii cu care se confrunta.

Poate televiziunile ar trebui sa ne propuna documentare, emisiuni culturale, alt fel de emisiuni, mai costisitoare probabil dar mult mai atractive…. Poate ar trebui sa vada lumea in culori si nu doar in codurile de catastrofa in care traiesc acum.

(acest text este scris datorita lepsei primite de la Calin Blaga aka. Podul Minciunilor)

Fac parte din ultima generatie de pionieri ai Romaniei. In octombrie 1989 am fost dus cu lotul la sediul diviziei militare de transmisiuni ce si astazi isi are sediul tot in Sibiu tot pe bulevardul Milea, numit pe acea vreme Gheorghe Gheorghiu Dej. Am primit un mar si cativa biscuiti. Am primit si o carte, am citit-o de multe ori si inca o mai am in biblioteca. Nu avea nici o legatura cu propaganda comunista, intr-un fel parandu-mi-se astazi bizar avand in vedere ca noi eram noii recruti ai unui sistem ce si-a bazat o mare parte din existenta sa pe propaganda.

De fapt intreaga mea existenta comunista imi este legata de acest bulevard: Gheorghe Gheorghiu Dej. Aici am stat, intai in Vasile Aaron, in spatele benzinariei apoi la unul dintre cele cinci blocuri plomba unde pe atunci era sediul ADAS-ului iar acum al ASIROM-ului. Aici intr-o dupamasa a fost valva mare. Se spunea ca Nicu C. a oprit un tir plin cu pui congelati. Nu stiu si nici nu cred povestea asta cu Nicu C. dar un lucru era cert, erau o droaie de pui congelati la alimentara zonei. Mama m-a luat la inceput sa stau cu ea, dar dupa o o vreme de coada am cedat si am fugit in spatele blocului unde m-am intalnit cu ceilalti prieteni de joaca la fel de buimaci ca si mine fugiti si ei din bratele captive ale mamelor disperate dupa mirosul pierdut al puiului copt in aragazul casei.

Tot pe bulevardul acesta am participat la sapte ani la prima si unica mea Cantare a Romaniei. Imi era frig si sincer frica pentru ca vedeam multe fete lugubre de pipaciosi de Carpati, nespalati ce ieseau de pe platformele de glorie ale comunismului, frica pentru ca nu-mi gaseam parintii desi si ei erau in acelasi lor cu mine.

Pe acelasi bulevard mergeam cu cartela sa cumpar ratia zilnica de alimente. As fi ipocrit sa spun ca imi amintesc de saracia magazinelor sau de alimentele alterate din ele. Nu puteam sa imi dau seama de aceste fapte deoarece nu aveam elementul de comparatie. Imi amintesc doar doua lucruri painea aceea tare unde mi-am pierdut la propriu un dinte de lapte. Si-mi amintesc de cosurile acelea din plastic impletit, vechi, uzate dar colorate si care si ma convingeau sa revin imi placeau.

Pe acest bulevard au murit tinerii Sibiului, eroii Sibiului care au salvat Romania de comunism, de teroare si de dictatura. Aici au murit ciuruiti adevaratii eroi ai democratiei noastre. Aici s-au sacrificat frumosii sibieni. Cei mai mari romani si cei mai mari sibieni. Aici era armata, aici era Militia, aici era Securitatea, iar ei cu viata lor la schimb ne-au eliberat de ele. Dar in grotescul ei, pseudo administratia libera a renumit bulevardul cu numele unui general al comunismului, nume cu care si astazi, din pacate, este pricopsit.

Deschid un nou capitol al blogului meu. Romania nu isi pretuieste valorile sale patrimoniale. Ne batem in piept cu fraze impopotonate care ne sustin unicitatea si ne mentin pe un piedestal de cristal, asa cum doar noi il vedem. Ne batem dar nu facem nimic in a ne salva valorile care nu ne pozitioneaza drept unici in lumea aceasta dar arata ca si noi am creat in aceasta istorie valoare culturala, ca si istoria noastra se integreaza in istoria Europei si a lumii, si nu numai ca se integreaza dar si ea isi aduce aportul la maretia ei.

Cu fiecare postare o sa aduc in atentia voastra un monument aflat in stare de degradare. Va voi prezenta monumente sinonime din alte tari si modul in care sunt ele prezervate. Voi incerca, si va invit si pe voi, sa gasim solutii la aceste exemple. Solutii prin care un astfel de monument poate renaste si poate intra in circuite turistice, culturale, pot deveni exemple de valoare culturala, patrimoniala, istorica pe care tara noastra le poate oferi patrimoniului european si mondial.

CUCUTENI

Pentru cei care nu stiu localitatea ieseana Cucuteni a dat numele unei culturi neolitice datate in perioada 4000 - 3000 i. Chr. Cultura Cucuteni se raspandeste pe arealul actual al Romaniei de nord si centrale dar si pe teritoriul Republicii Moldova, Ucrainei si Rusiei.

Valoarea acestei culturi este inestimabila, negasindu-se paralele in alte culturi neolitice europene (unica ceramica asemanatoare a fost descoperita intr-o cultura neolitica cercetata pe teritoriul chinez). Populatia traia in case mai mari decat in cele care provin din culturile neolitice precedente sau paralele, vana, cultiva pamantul, teseau, se ocupau cu olaritul.

In localitatea amintita s-a cercetat o astfel de locuire care a dat multe informatii legate de aceasta cultura si de oamenii ce traiau pe acest pamant acum sase mii de ani. In anii `60 s-a decis amenajarea descoperirilor pentru a putea fi vizitate. Si atat: adica din acel moment nu s-a mai intamplat nimic.

Tot acolo s-au descoperit si urme ale unei asezari medievale.

In urma cu doua luni, un fost coleg de facultate, Andrei Stefanescu a vizitat situl, fotografiindu-l. Cateva dintre fotografii am sa le postez in continuare care va pot oferi cateva informatii legate de dezastrul de care este cuprins monumentul.

Aceasta este cladirea ce a fost construita peste situl arheologic descoperit. Dupa cum vedeti, aleea ce duce la ea este napadita de iarba, care arata deloc estetic, nefiind tunsa si ingrijita. Daca constructia, la nivelul parterului, se mentine in conditii bune in exterior (mai putin usa care are semne evidente de rugina, fiind prost vopsita), la nivelul etajului I, lemnul este deteriorat de ploi (udat, umflat si apoi uscat), vopseaua exterioara nemaiexistand, ramanad semne de mucegai. Geamurile, din spusele lui Andrei sunt murdare si neingrijite.

Acesta este paznicul, nu este muzeograful. El este cel care ar trebui sa aiba grija de locatie. Nu are cu ce si probabil ca nici nu stie si nici nu are grija necesara de a proteja cu actiunile rutinante ale unui administrator profesionist a unui monument.

Acestea sunt panourile care prezinta ceea ce vizitatorul profan are in fata ochilor. Din punctul meu de vedere estetica este importanta si de aceea cred ca aceste foi invechite, prost lipite puse pe un panou in stilul anilor `60 ar trebuie sa fie inlocuite cu mai multe touch screen-uri. Prezentarea ar trebuie facuta mai uman, mai deschisa catre omul obisnuit care ar trebui sa vina.

Praful si mizeria este peste tot. Nu este aranjat si nici prezervat. Nici cele mai mici norme ale conservarii muzeologice, ale prezentarii unui monument, nu sunt respectate.

Situl de la Cucuteni, odata restaurat si reconditionat ar putea fi propus si sustinut pentru integrarea sa in patrimoniul mondial al UNESCO. Are destule elemente ce il fac eligibil pentru intrarea pe aceasta lista. Din pacate, Primaria si primarul localitatii nu au cultura necesara de a intelege importanta monumentului si din acest motiv nu aloca sumele necesare restaurarii. Stiu, scuza ar fi ca nu au bani. FALS!!! Sunt fonduri europene disponibile, sunt bani ai Ministerului Culturii si Cultelor ce pot fi atrasi. Ministerul are si el vina sa, cea mai mare dintre ele, deoarece vazand incapacitatea comunitatii locale de a pune in valoare acest monument nu intervine si nu aloca sumele necesare si nu ii dirijeaza la restaurarea sa.

Va ofer mai multe variante de astfel de situri din diferite tari europene la fel de membre ale UE, deci cu aceleasi posibilitati financiare si administrative.(sursa fotografiilor este www.wikipedia.org)

Jarlshof - situat in Shetland, Scotia. Fostul santier arheologic reda un sit ce provine din perioada Bronzului. Casele sunt de tip ovale, decorate cu elemente realizate din os. Situl este parte a patrimoniului UNESCO.

Birka -sit viking regasit in Suedia. A fost un vechi si prosper centru comercial al vikingilor scandinavi. Este considerat cel mai vechi targ al Suediei, este reconsituit intr-o considerabila masura. Face parte de asemenea din patrimoniul UNESCO.

Bru na Boinne - Irlanda, este un sit neolitic din perioada secolelor 35 - 32 i. Chr. inaintea piramidelor egiptene.Este cel mai apropiat exemplu de monumentul nostru de la Cucuteni. El face parte din patrimoniul UNESCO.

L`Anse aux Meadows  - Canada, reda unica localitate vikinga din nordul Americii, datata in jurul anului 1000.

Va ofer si un exemplu ce provine dintr-o tara asemanatoare cu a noastra. Biskupin - Polonia. Si ei au avut regim comunist, si ei au abut perioada de tranzitie si ei sunt in Uniunea Europeana. Locatia reda o asezare tipica Epocii Fierului. Locatia a fost preluata in administrare de catre Muzeul National de Arheologie din Warsowia, o solutie, de ce nu, de reinvigorare a unui astfel de sistem de monumente.Situl este integrat in patrimoniul UNESCO.

Daca vreti sa o lecturati sau doriti a va face o idee despre ce este vorba…..

……o gasiti aici

09-09-17-motiune-legea-salarizarii

Nu stiu daca stiti dar la initiativa fostului presedinte al Romaniei, dl. Emil Constantinescu, s-a format un grup de sustinere al lui Crin Antonescu pentru candidatura sa la presedintia Romaniei.

La acest grup au aderat mai multi intelectuali care prin personalitatea lor vor promova imaginea si personalitatea lui Crin Antonescu.

Dintre acesti primi 112 intelectuali ii mentionez pe istoricul Zoe Petre, regizorul Dan Pita, profesorul Andrei Marga, rectorul Universitatii Babes Bolyai din Cluj, criticul Alex Stefanescu, redactor sef al revistei Romania Literara, doctorul Aurora Liiceanu, pianistul Dan Grigore, pictorul Stefan Caltia, dr. Barbi, cel care a scris Imnul Golanilor din Piata Universitatii, istoricul Lucian Boia sau folkistul Ducu Bertzi.

Pe langa acestia sunt evident si membrii PNL, intelectuali si personalitati ale Romaniei cum sunt compozitorul Adrian Iorgulescu, fostul ministru al Culturii si presedintele Uniunii Compozitorilor din Romania, scriitorul Varujan Vosganian, actorul Mircea Diaconu, istoricii Neagu Djuvara si Marius Oprea, academicianul Ion Paun Ottiman, rectorul Politehnicii din Timisoara profesorul Nicolae Robu sau europarlamentarul Renate Weber.

Sunt multi altii printre care si cativa sibieni, pe care va las sa ii descoperiti aici