RAZVAN POP

EPISODUL III. WARSOWIA = BUCURESTI???

sirena este simbolul orasului

In Warsowia m-am simtit destul de “expat in Bucuresti”, avand in vedere ca toate brandurile bucurestene le regasesti si aici, avand in vedere ca muzica romaneasca se asculta la greu (chiar o fata mi-a recitat integral cantecul lui O-Zone cu Picasso) si nu doar la radio dar si in cluburi.

Ca veni vorba de cluburi, trebuie sa reunosc ca nightlife-ul bucurestean este mult mai activ si electrizant decat cel warsovian. Am ajuns intr-un club central, am reusit sa sar peste o mega coada si sa intru (20 de zloti intrarea, adica aprox 5 euro). Nu am prea inteles de ce clubul este atat de cautat, el aratand precum discotecile din Regie, chiar mai mic si inghesuit. Bautura este in schimb muult mai ieftina (deoarece 4 zloti sunt un Euro, aproximativ identic cu relatia leu – Euro). Un Carlsberg este mult mai ieftin, la fel si un cuba libre sau un shot de tequila. In general mancarea si bautura este mult mai ieftina decat la noi.

In Warsowia am reusit in sfarsit sa-mi satisfac una dintre curiozitatile culinare: macarea vietnameza. In Bucuresti nu am ajuns sa o degust iar prin alte parti prin care am fost nu am reusit a manca ceva preparat dupa o reteta din Saigon-ul interbelic. Am renuntat la un pranz traditional si m-am indreptat hotarat spre o infulecare cu arome indochineze. Pachetelele de primavara au fost bune oarecum identice cu cele chinezesti, poate doar mai multa verdeata. Puiul comandat a fost in schimb un real deliciu. Foarte bine facut el insusi si inecat intr-un sos picant (putin spus picant) alaturi de alte legume precum morcovul, brocolliul sau telina m-a cucerit definitiv cu gustul special al lemon-grass-ului care venea peste tot ceea ce papilele mele deja degustau. Pretul a fost mic, am dat 30 de zloti, in Romania un astfel de meniu mergea cu siguranta la peste 60 de lei.

Orasul a fost distrus, doar ca nu autodistrus precum in cazul bucurestean dar prin mana nazistilor si comunistilor germani respectiv rusi. Orasul se reconstruieste dar sub cu totul alte legi si norme. Poate mai bine as spune ca in timp ce Warsowia se reconstruieste dupa un plan si o strategie urbanistica coerenta in Bucuresti asa ceva nu exista. Orasul si-a refacut zona veche medievala fara a o altera cu constructii noi, acestea fiind construite in zona veciului ghettou evreiesc, ras de pe fata pamantului de nazisti si astfel imposibil de reconstituit. Din peste 30 de sinagogi existente in Polonia anilor `30 doar una mai exista astazi si din peste 600.000 de evrei astazi mai regasim aproape 10.000.

marcarea locului unde a existat cartierul si mai apoi ghettoul evreiesc din Warsowia

palatul culturii si stiintei, un fel de Casa Scanteii a lor

sursa: www.wikipedia.com

sursa: www.wikipedia.com

Gasesc astfel un oras mai ieftin, mai curat, la fel de zgomotos ca si capitala noastra, cu o zona istorica bine conturata si protejata, dar mai plictisitor si mai banal din punctual de vedere al turistului in cautare de adrenalina. Cine castiga? Evident Warsowia. Cum am mai spus Romania se afla in mod evident pe drumul pe care si Polonia l-a urmat si probabil ca va ajunge si ea in normalitatea europeana, dar Bucurestiul este as indrazni iremediabil, irecuperabil. Un miracol ar mai face ca acest oras sa fie ceea ce trebuie sa fie: o capitala cu adevarat europeana.

cladiri in orasul vechi

fortificatiile medievale ale orasului

palatul Warsowia

In timp ce scriu aceste randuri, sunt in tren in drum spre Gdansk, ultima destinatie a periplului meu polonez. By the way, trenul se misca mult mai bine decat cel romanesc. Aproape 400 de km parcursi in cca. 5 ore, asta in conditiile in care de la Sibiu la Bucuresti faceai, inainte ca podul de la Ucea sa se prabuseasca, peste 5 ore desi erau doar 200 km.

monumentul insurectiei poloneza din `44 din Warsowia

EPISODUL II. KRAKOWIA

piata comerciala, centrul principal al orasului

Diferentele dintre Romania si Polonia nu sunt atat de mari. Poate ca ei sunt cu 2 – 3 ani inaintea noastra dar drumul pe care ei l-au apucat este batatorit si de tara noastra. Nu am gasit diferente frapante intre orasul polonez sic el romanesc, intre stilul de viata polonez si cel romanesc.

Krakowia este unul dintre marile orase poloneze si unul dintre cele mai incarcate de istorie orase ale Poloniei si as indrazni sa spun din Europa. Este fosta capitala a regilor polonezi, fostul loc in care papa Ioan Paul al II-lea a inceput viata sa religioasa inainte de a ajunge papa.

Si in Karkowia am vazut Metro (ei il numesc Maestro), am vazut KFC, McDonalds, OBI, Carrefour, ba chiar si un Coke Live Festival (cu Killers in loc de Nine Inch Nails si 50 Cent in locul lui Tiesto). Capitalismul central si estic european este acelasi si urmeaza in mare masura acelasi drum. Ceea ce ne diferenteaza de Polonia si ceea ce diferenteaza Polonia de o tara vestica, precum Germania sunt detaliile. Noi nu avem nici cel mai mic interes in acestea, nun e intereseaza sa asezam cu gust un ghiveci cu flori pe marginea unui pod sau sa avem un pavaj mai bun sau san u mai avem peste tot caini vagabonzi (totii strainii cu care am vorbit si care au fost in Romania s-au plans de marele numar de caini). Germania in schimb are totul facut ca la carte, in Germania nu gasesti un lucru pus din greseala intr-un loc, in Germania pista biciclistilor este bine organizata iar casele sunt construite ordonat si cu o logica planificare. Polonia este la mijloc. In centrul Krakowiei de exemplu, totul este aranjat, restaurant, deschis si dichisit. Cu cat de indepartezi mai mult de centrul orasului incepi sa remarci micile imperfectiuni si vezi ca inca orasul polonez inca nu a ajuns la total reorganizare dupa legi si sisteme occidentale. Krakowia de exemplu are autostrada, are drumuri mai bune, ba chiar a implementat un sistem de izolarea a zgomotului prin montarea de planse de plexi-glass pe ruta principalelor drumuri limitrofe.

Krakowia seamana cel mai bine cu orasul Cluj. Ambele sunt centre universitare, ambele sunt importante centre crestine, ambele sunt pline de viata, ambele sunt orase legate de regalitatea tarilor din care fac si faceau parte.

Primul monument vizitat in detaliu a fost castelul Wawel. Vechea resedinta a regilor polonezi, sediul episcopatului woytlian. Biserica episcopala este un amalgam de stiluri arhitecturale, ce marcheza fiecare istoria acestui lacas: de la gotic la renascentism si apoi la baroc.

Pentru multi castelul este punctul principal de atractie turistica si de descoperire a orasului. Pentru mine, acest punct nu este Wawel-ul dar acesta biserica romanica, a sfintului Andrei, veche din perioada crestinarii polonilor cand in Transilvania incepeau sa se aseze ungurii (secolul 11). Ahitectura speciala, pietrele vechi dar si vocea calugaritelor ce cantau muzica gregoriana in timpul slujbei de seara pe mine m-au facut sa rezonez si sa ma calatoresc in timpuri medievale.

Orasul traieste, este plin de turisti iar ei stiu acest lucru si fac tot posibilul sa ii atraga. Un singur lucru nu mi-a placut. Am fost foarte dezamagit sa descopar ca la orele 16 muzeele orasului sunt inchise sau sunt deschise intr-un total dezinteres. Unicul plus este gradina muzeului de arheologie (fosta manastire a carmelitelor) pe care am putut sa o observ printr-o usa veche semi-deschisa. Ea se afla in imediata apropiere a inelului verde construit pe fostul traseu al fostificatiilor pe care habsburgii il vor dezmebra in secolul al 19-lea asa cum si la Sibiu gasim un exemplu prin Parcul ASTRA.

pe locul fostelor fortificatii a fost amenajat un parc, dar arhitectii au punctat vechiul traseu al fortificatiilor

gradina muzeului de arheologie

Restaurarea orasului a fost facut cu multa atentie, ei marcand inclusive vechiul paviment sau ruinele unor cladiri disparute (cum este cazul vechii primarii) sau chiar nivelul medieval de calcare care este la peste 2 metri in jos fata de actualul nivel. Orasul stie cum sa se prezinte si stie sa-si puna in lumina elementele deosebite. Am vazut calesti cu cai, mini-masinute care transportau turistii, am vazut porumbeii mancand din palma oamenilor, bancute, cismele. Am vazut biserici vechi, am vazut universitatea jagellona, am vazut case civile, terase, muzica, targuri traditionale facute cu mult bun gust. Am vazut vechi si nou, modern si traditional asamblate ideal.

observati nivelul de calcare al secolului 12 (cel din dreptul usii de jos) si cel actual

locul de intalnire a calestilor din piata centrala

curtea interioara a vechii cladiri a universitatii jagellone

Hard Rock si istorie….

Nu am fost la inceput impresionat de cartierul evreiesc. Din contra: era mizer, era sumbru si banal. Dar odata ajuns in piata vechii sinagogi am descoperit un loc atat de idilic, atat de frumos, atat de plin de istorie si viata.

cel mai tare magazin care l-am vazut vreodata, un magazin plin cu si doar cu ursuleti de plus

In timp ce nazistii contruiau iadul de la Auschwitz unde vor murii mii de civili polonezi si nu numai, sovieticii au omorat intr-o singura zi 17.000 de ofiteri ai armatei poloneze, ingropandu-i in padurea de la Katyn.

Trailerul filmului facut de polonezi l-am postat la rubrica FILMUL ZILEI

EPISODUL I. AUSCHWITZ - BIRKENAU

Daca vezi Auschwitz-ul iar apoi mergi la Sighetu Marmatiei, descoperi ca sistemul concentrationar nazist a fost ameliorat cu brio de cel comunist. Sovieticii pe langa eliberarea lagarului, l-au studiat iar apoi au pus in aplicare ceea ce au vazut. Este adevarat, ei nu au gazat milioane de prizonieri, dar in schimb prin munca fortata si prin diferite experimente, au omorat de zeci de ori mai multi inocenti. Ca si la Auschwitz si la Sighet gasesti celula neagra (chiar mai brutala), gasesti aceeasi gamela, gasesti aceleasi ferestre aproape zidite. Diferenta o faceau cei care au creat si aplicat acest sistem. Daca in cazul comunistilor in genere rebuturile societatii si analfabetii s-au ocupat de aceasta “indeletnicire“, la Auschwitz, sistemul a fost creat de medici, avocati, ofiteri, intelectuali.

Auschwitz I, fostele baraci ale armatei polone transformate in inchisoare nazista

daca un prizonier evada, intreaga sa familie era arestata si adusa la Auschwitz. erau asezati sub un semn pentru a se intelege motivul arestarii lor si urmau a ramane in lagar pana cand fugitivul era gasit. astfel ceilalti prizonieri erau atentionati de ceea ce se putea intampla.

Auschwitz-ul a fost punctul culminant al nebuniei ideologice naziste. A fost inima sistemului concentrationar hitlerist. Se intindea pe o suprafata de peste 100 ha, cam cat era Sibiul la inceputul secolului al XIX-lea.

aspect dintr-o camera de gazare si din crematoriul aferent

Ceea ce s-a intamplat aici lumea nu trebuie sa uite sau mai bine spus trebuie sa afle. Aici au fost omorati peste un milion de prizonieri ai regimului nazist: evrei (Ungaria, Polonia si Germania aproape au fost golite de evrei), soldati sovietici, tigani, detinuti politici, civili de toate natiile (inclusiv romani).

harta aceasta m-a bucurat intr-un fel. aici sunt punctate inchisorile si lagarele naziste existente in Europa. in Romania exista doar o inchisoare la Bucuresti (Clujul in acea perioada era parte a Ungariei), fata de zecile de lagare sau inchisori din Polonia.

scrie “pasta de ras”. este unul dintre obiectele gasite in lagar dupa retragerea nazistilor. apartinea probabil unui detinut ce nu a mai apucat a vedea eliberarea. si romani au fost la Austchwitz

Aici au fost omorati sute de mii de copii, de aici au fost stranse tone de par de la prizonierii morti (cca 70% dintre cei ajunsi aici erau omorati). Aici a fost topit aurul din gura prizonierilor. Aici prizonierii locuiau in foste grajduri. In locul a 52 de cai au fost adusi cate 400 de prizonieri.

baracile de lemn de la Bikenau erau construite de catre priozonierii lasati sa traiasca.

asa arata interiorul unei astfel de baraci. conditiile absolut oribile.

La Birkenau exista o linie ferata proprie ce aducea detinuti din intreaga Europa.

pe aceste linii ferate treceau zilnic zeci de trenuri de marfa, ce aduceau cu ele “marfa noua”, mii de prizonieri. marea majoritate erau gazati imediat dupa sosire.

La Auschwitz a activat sinistrul medic Menghele, cel care facea experimente medicale pe detinuti (de exemplu erau injectati cu tifos sau lepra sau alte boli).

Orice european ar trebui sa vada cele doua muzee. Numai asa poate intelege RAUL creat de nazisti si comunisti. Numai asa putem intelege ce trebuie facut. Numai asa putem intelege istoria recenta a acestui continent.

Astazi dau o fuga pentru o saptamana in Polonia. Warsowia, Krakowia, Gdansk, Auscwitz si Birkenau. Pentru o saptamna voi vizita Polonia. Voi merge cu trenul prin intreaga tara.

Totul la invitatia Ambasadei Poloniei de la Bucuresti…..Polonia celebreaza 70 de ani de la invadarea tarii lor de catre Germania si Rusia, implicit inceperea celui De Al Doilea Razboi Mondial.

Revin cu poze si comentarii si descrieri….

Doresc sa precizez de la inceput ca sunt un anti-nuntas. Nu suport nuntile. Nu ele in sine ci toate traditiile false inventate de acesti conspiratori care de aceasta data sunt nationali.

Nu suport muzica de la nunti, o combinatie de manele - populara - hituri-ale-serilor-dansante-din-timpul-scolii-generale si evergreenuri ale nuntilor (gen brasoveanca, twist-urile, etc…).

Nu suport mancarea si de ce trebuie sa mancam de vreo 7 ori? Si peste (mai nou numai pangasius se manaca), si pui si porc si prajiturele si clasica salata de zarzavaturi sau de varza sau aperitivele care sunt identice peste tot (asa-i ca sunca etajata cu cascaval ati vazut-o la toate nuntile la care ati fost?).

Nu suport ca ni se da de baut de parca scopul unei nunti e imbatarea participantilor.

Nu suport clasica batranica imbracata in port national, care cica ar fi o stra-stra-stra bunica smulsa de undeva din munti si care cred ca a fost si la nunta lui Stefan cel Mare (prima) si care nu stie pe ce lume este si ce face acolo dar plange toata nunta.

Nu suport clasica durere de picioare a miresei si aruncarea buchetului si varul sau fratele beat sau alte personaje si momente “clasice”.

O conspiratie nationala a organizatorilor de nunti exista. Deoarece toate sunt identice. Aceeeasi muzica, aceeasi mancare, acelasi traseu al nuntii, aceleasi artificii, aceleasi cocuri in capul domnisoricilor, aceleasi lumanari, aceeasi rochie de mireasa, etc… Parca mirii si nasii sunt legati de maini. Cu greu pot adauga cate ceva: fie un cantec, sa fie un aperitiv, sa fie un servetel altfel. Dar toate acestea sunt aditionale si costa in plus. Se dovedeste o megaafacere organizarea de nunti.

La Sibiu conspiratia mai are un aspect: Explicati-mi si mie de ce in Sibiu nuntile se fac in timpul zilei??? De ce nu se fac ca peste tot seara si sa tina pana dimineata? Doar asa ai impresia ca e chef si nu o obligatie. Intai am crezut ca e vorba de vreo traditie locala ce tine de Marginime (cum se tinea slujba de Inviere la patru dimineata) dar apoi mi-am adus aminte ca atunci cand eram mic, ai mei mergeau seara la nunta, nu in timpul zilei. I-am intrebat si mi-au confirmat faptul ca in tineretile lor, nu cu mult timp in urma, nuntile se tineau de seara pana dimineata.

Asadar conspiratia, asa cum am denumit-o ironic, probabil ca vine de pe partea comoditatii si nesimtirii si delasarii patronilor de sali de nunta, care sunt in general reci si fara nici macar un pic de bun gust.

Acest of, al meu l-am redat deoarece ieri am fost la nunta lui Tudor si a Dianei.

dupa cum vedeti, cravata renumita a lui Tudor a fost la locul ei…

Nunta a fost una dintre cele mai reusite la care am participat. Nu pentru ca barierele nesimtirii celor care au pus in practica nunta (adica cei ce lucrau la sala) au fost depasite dar pentru ca impreuna cu nasii au reusit a aduce bun gust la petrecere. Am avut si muzica buna (de la Beatles la Muse), am avut si mancare mai ok si bautura la fel, am avut co-meseni deosebiti si de mare petrecere dar mai ales multa caldura si prietenie, elementul ce salveaza de altfel o nunta romaneasca.

M-am simtit excelent si la astfel de nunti as merge oricand. Multumesc celor doi miri pentru ca le-a reusit o nunta deosebita la care am fost si eu invitat.

Ultima fitza si moda intre sus - numitii (coco si pitzi) este Michael Jackson. Jingle-uri pe telefon, muzica la maxim cu ferestrele de la masina date jos, in ipod-uri si tot asa……

Nu esti respectat in comunitate daca nu ai ceva cu Michael Jackson la tine sau in jurul tau.

Nu am chef sa scriu despre comisia Udrea si de modul in care dansa ii cam face sah mat pe membrii comisiei. Nu vreau sa scriu despre reducerea de personal ceruta de premier primariilor din tara. Nu vreau sa scriu despre campaniile electorale ce vor veni. Nici despre cum mai sta (sau iar nu sta) politica de pe Cibin. Nici despre oamenii buni sau rai ai Sibiului.

Incep sa devin scarbit de balciul guvernarii incat imi este lehamite sa scriu. M-am plictisit sa tot spun ca Boc e incapababil, ca Udrea e o precupeata de mahala (si ea stie asta si nu o prea doare), ca Basescu este un isteric, ca Geoana este un politician inchipuit sau ca Iliescu este un comunist. daca romanul nu s-a dumirit de asta pana acuma, devine constient raspunzator de ceea ce se intampla in tara noastra.

Scriu despre nimic, este de fapt o anti-postare. Ideile imi zboara, se duc naiba stie unde, imaginile mi se plimba prin cap iar impresiile mi se afunda.

Imi place ultima imagine ce mi-a ramas in cap. Statul pe o banca bucuresteana noaptea pe o racoare tomnatica, holbandu-ma la blocurile de pe Unirii.

Saptamana aceasta m-am decis a posta muzica uneia dintre formatiile mele preferate, muzica din anii `90 si inceputul noului secol: SKUNK ANASIE.

Vocea este una de exceptia, una dintre cele mai bune voci feminine din muzica.

Pentru nostalgici dar si pentru cei care vor sa asculte muzica buna, enjoy…..

lumea merge la Vama Veche sau 2 Mai iar mai nou la Vadu sau la Sfantu Gheorghe. Acolo este plaja salbatica, nu este poluare urbana si stres.

Eu merg in alt loc. Acela este Capidava, un sat de pe malul Dunarii intre Cernavoda si Harsova. Acolo este o lume uitata, o cetate, un sat de lipoveni si romani, bordee din chirpici, lotci, animale, un telefon public o pseudobiserica, un birt si drumurile pline de colb dunarean.

casutele satului, vis a vis de cetate

Magia acestui loc este data de multe lucruri. In primul rand nu oricine se poate infrupta din acest loc. Doar noi putem. Noi, cei care, profesori sau studenti, am sapat acolo. Eu sunt unul dintre acestia, sapand la cetate din 2001, din primul meu an de practica. Este un sentiment placut acela al perceptiei constiente a comorii pe care o posezi si pe care doar alti cativa o pot obtine.

Magia locului este adusa prin simplitatea locului. Nu masini, nu internet si semnal la mobil, nu bere scumpa, nu Reb Bull sau alte ustensile false ale fitsismului contemporan atat de molipsitor.

Cetatea este de fapt elementul pur al comorii mele. Ea de fapt ne aduna. Poate pentru unii este banal, dar sa gasesti si sa pui mana si pe un ciot dintr-un vas roman sau bizantin este un sentiment greu de atins. Sa stai cu ochii deschisi si sa vezi in fata ta, romani, stratioti bizantini, calareti goti sau pecenegi dar si autohtoni care au trait, s-au rugat si au construit aici, asta iti poate oferi cetatea din Capidava.

poarta fortificata a cetatii

Natura iti ofera si ea, ca un ultim luciu pe un diamant slefuit, partea sa. Dunarea, cu malul sau si cu soarele sau calator imbraca perfect imaginea. Uiti de tantarii care te ataca precum hoardele barbare. Uiti ca acasa ai de lucru si ca te asteapta din nou stresul.

Imprejurimile isi aduc si ele aportul lor, fie ca este vorba de birtul din Seimeni, identic ca la inceputul secolului XX, ca si intreg staul de altfel, fie ca este vorba de mancarea turceasca a lui Serif din Cernavoda sau de mierea manastirii de langa sat.

satul Seimeni, o ulita veche, probabil aratand la fel si prin 1902

DRUMUL SI VIATA SPRE SI IN CAPIDAVA.

totul incepe de aici. Gara din Cernavoda. Este refacuta odata cu amenajarea autostrazii. Oricum imaginea aceasta unde se vede atat noua structura cat si podul lui Saligny merita vazuta pe viu.

Ceasul asta cred ca au uitat sa-l ia sovieticii in cel de al Doilea razboi Mondial. E aici de cand e si gara. Marca este Paul Garnier iar cei de la administratia garii sigur nu stiu ce au ei acolo ca altfel nu il baituiau in halul asta.

Dunarea, in ziua in care am ajuns in tabara

Capidava nu se schimbase cu absolut nimic de cand am lasat-o ultima oara

acesta este unul dintre cateii taberei, in total opt la numar, unul, Bursuc, cam batran dar tot el este alfa cainele

ciulinul asta l-am vazut cand un amic punea de pe telefonul sau imnul echipei de rugby a Scotiei. A fost frumos sa il descopar intre pietre si sa mai vad si bondaroiul ala ce se plimba in jurui

locul principal de relaxare (eu l-am denumit palatul de iarna) unde dimineata la sase beam cafeaua, la pranz berea iar seara ne delctam cu whiskey. noaptea, dupa atacul tantarilor ne mutam la orangerie (al doilea loc de odihna)

tarmul Dunarii inainte de apus

lotcile pescarilor lipoveni

la Capidava nu am mers doar pentru relaxare dar si pentru munca, capul acesta de amfora fiind unul dintre rezultatele sapaturilor noastre

acesta este birtul din Seimeni, sat imediat dupa Cernavoda. Birtul este o comoara etnologica. arata ca acum o suta de ani

si cand ne holbam la praful si la mizeria satului, mizerie idilica (daca poate fi asa ceva, eu cred ca poate) am dat peste acei trandafiri rasfirati pe gardul hodorogit al unei cocioabe de chirpici

asa inceep spectacolul apusului. restul fotografiilor nu mai au nevoie de explicatii. doar priviti si apoi visati

deocamdata plec de la Capidava, dar cu siguranta ma reintorc si cu siguranta totul va fi la locul lor