RAZVAN POP

Fandositii nu sunt neaparat tineri, nu conteaza varsta. Sunt un fel de specie de fitsosi/ snobi/ parveniti care populeaza mai nou masinile scumpe ale Sibiului, cafenelele, cluburile si terasele orasului, evenimentele mondene si festivalurile de peste tot de prin oras.

Ei sunt cei care s-au trezit cu un purcoi (scuzati expresia dar li se potriveste) de bani in brate iar acum se cred mari oameni de afaceri, avocati, politicieni sau mai stiu eu ce da bine la volanul unui mercedes. Si, repet, nu este vorba de varsta. Sunt acei oameni care nu au iesit in oras cand trebuia si nu prea gustau viata cand trebuiau sa o guste dar in schimb o fac acum, devenind penibili si absolut deformati cu realitatea si viata matura a orasului. Incearca sa se integreze intre sibienii de bun simt. Dar este ca si cand un papagal se plimba printr-o familie de pinguini. Il remarci, il vezi si iti este tie rusine de penibilul lui.

Incep sa iti dea sfaturi si incep sa-ti explice cum este bine si cum trebuie sa traiesti ca sibian, pe tine care de cand te-ai nascut ai invatat sa fi si sa traiesti in acest oras. Sunt aceia care se considera lideri ai comunitatii si lideri ai vietii noastre, dar uita sa te salute cand trec pe langa tine, iar acesta este un minim de decenta si educatie. Sunt cei care merg la teatru sau la filarmonica pentru ca da bine sa te arati ca un degustator de cultura intr-un oras cultural, sunt cei care nu au ratat un eveniment din anul 2007 dar au ramas impresionati cel mai mult de artificii (precum indienii erau impresionati de oglinjoarele colorate ale flintelor conquistadore). Sunt cei care fac tot ce fac pentru ca da bine, pentru ca este de bon ton (nu cred ca stiu ei ce inseamna asta).

Am ajuns din greseala la spectacolul de moda de joia trecuta din Piata Mica. Nu vruiam sa ma duc tocmai pentru ca nu imi place sa ma afisez la astfel de evenimente tocmai datorita acestor fandositi locali. De aceea si tinuta mea foarte grunge, in comparatie cu a lumii de prin Piata. Am ajuns totusi pe final pentru ca trebuia sa iau pe cineva de acolo si nu aveam altfel cum sa fac. Pe langa adevarata lume buna a orasului, erau si acesti fandositi. Stateau la mese, isi dadeau singuri importanta. Au venit sa se holbeze la corpurile manechinelor si sa se lase remarcati de blitz-urile presei.