RAZVAN POP

Doamnelor si domnilor, stimati prienteni,

va invitam la “Cafe Wien Dialog”, care va avea loc Joi, 28 august 2008 la ora 18 in Café Wien, Piata Huet nr. 4, pe tema ‘Mocanita poate prinde viata’.

Radu Curcean, primarul orasului Agnita, va vorbi despre sansele invierii mocanitei Sibiu-Agnita. Acest eveniment se desfasoara in parteneriat cu cotidianul ‘Sibiu Standard’.

“Café Wien. Dialog” este o serie de evenimente in cadrul careia invitatii nostri (oameni de cultura, stiinta, politica, economie etc.) intra in dialog cu oaspetii nostri dupa o scurta prelegere.

In fiecare duminica voi dedica aceasta pagina Sibiului si istoriei sale. Este important sa ne cunoastem orasul si oamenii ce l-au cladit.

POARTA MORTILOR.

In 1787, odata cu refacerea sistemului de fortificare a cetatii medievale, una dintre masurile luate de inginerii militari a fost crearea unei noi iesiri din cetate prin spargerea zidului de fortificatie. Astfel accesul din cetate inspre cimitirul comunitatii era simplificat. Amenajarea acestei porti nu avea doar un rost de ordin edilitar, ea scurtand mult drumul catre acea parte a orasului extramuros dar avea si un rost sanitar, plimbarea dricurilor si carutelor cu cadavre pe arterele principale ale orasului, unde se aflau toate instituţiile importante ale oraşului, nu era o buna solutie pentru sanatatea generala a orasului.

Poarta Mortilor, picturi de Johann Bobel, sec XIX

vazuta dinspre exteriorul cetatii    vazuta din interiorul cetatii

Denumirea cu care această poarta a ramas in memoria colectiva a sibienilor este una diversa. Apelativul sasesc al acestei porţi este Neutor, adică poarta noua astfel delimitandu-se vechimea acesteia faţa de celalalte porti care fusesera amenajate incă din perioada medievala. Apelativul romanesc, Poarta Mortilor, este unul care explica rostul portii dar ne si ofera o posibila localizare a acesteia. De altfel aceasta este una dintre problemele pe care acest pierdut monument il ridică. Două dintre picturile lui Johann Bobel reprezintă acest monument. Una este o imagine realizată din interiorul cetatii, iar a doua din exteriorul ei. Cea facuta din interior nu ne oferă multe indicii deoarece peisajul actual este in totalitate modificat de cel de la sfarsitul secolului al XIX-lea, in schimb cea realizata dinspre exterior, ne ofera si o perspectiva care marchează cladirile pe al caror aliniament se afla si poarta. Astfel poate fi vazută Casa Filek, in ultimul plan al picturii. Perspectiva aceasta si informatiile pe care le detinem, ne ajuta a localiza fosta poarta in fata Spitalului Municipal, finalizand strada Gh. Lazar. In acest loc astazi exista doua coloane, dreptunghiulare, retragandu-se spre baza superioara a acestora, unde este plasata o abaca decorata cu sfera. Soclul acestora este delimitat de corpul lor printr-un brau.

Poarta Mortilor astazi, intersectia strazii Gh. Lazar cu Bd. Spitalelor

Hartile ne ofera putine detalii, vedutele fiind şi mai zgarcite, ele in majoritatea lor fiind realizate dinspre raul Cibin astfel ca celalalt aliniament al zidurilor fiind imposibil de observat din acel unghi. Pe harta din 1829, poarta este marcată intre Turnul Gros si Bastionul Haller. In schimb o hartă de la sfarsitul secolului al XIX-lea nu mai puncteaza acest element de fortificare dovedind ca poarta era deja demolata, probabil in cadrul procesului de demolare a vechilor fortificatii si de deschidere a vechii cetati.
Picturile lui Johann Bobel ne ofera posibilitatea reconstituirii acestei porti. Astfel stilul era unul militar, cu un plan dreptunghiular retezat pe muchii devenind astfel de formă octotogonală. Are un singur corp la care a fost alăturată o cladire, probabil garda.

detaliu din postamentul de marcare a Portii Mortilor

Fatada prezinta un parter inalt si trei etaje toate delimitate de brau. Ambele fatade prezinta pe corpul lor, guri de tragere. Cladirea este realizată intr-o singura travee.
Intrarea este una simpla, dreptunghiulara cu o finalizare semicirculara. Este o intrare inaltata, la baza ei existand platforma de scara realizata in sapte trepte. Deasupra intrarii se afla o copertina care apara pragul de intemperii. Acoperisul este intr-o apa in pupitru, coama fiind paralela cu intrarea in cetate. Acoperisul este continuat de asemenea de o copertina.

localizarea Portii Mortilor, astazi

Avand in vedere stilul modest in care este construita intreaga poarta, scarile erau din lemn asemeni balustradei si mainii, asa cum sunt in toate celalalte turnuri astazi. Poarta era realizată din doua canaturi din lemn. Garda era o cladire de tip rural, cu un corp dreptunghiular, ei fiindu-i atasată o scara ce pare a fi de lemn acoperita si de o copertina, avand de asemenea o balustrada si o mana de lemn. Parterul este inalt delimitat de etaj printr-un brau. Cornisa era profilata. Totul fiind aranjat in doua axe. Usa era asezata pe latura cladirii dinspre intarea in cetate. Era dreptungiulara cu inchiderea semicirculara in fata ei fiind o balustrada care crea un culoar de acces. Acoperisul era in patru ape cu lucarne dreptunghiulare. Ferestrele sunt si ele dreptunghiulare, tripartite cu sase campuri vitrate.

Poarta Mortilor, detaliu.

M-am trezit si am adormit la loc. Cand m-am trezit din nou nu-mi dadeam seama de ce am adormit. Mi-am dat seama: televizorul era pe Antena 3 si vorbea Mircea Geoana. A fost ca un cantec pentru bebelusi si am adormit instantaneu. Atata de plctisitor si tern incat a reusti sa ma adoarma. Eu zic ca Geoana are cel mai slab discurs si cea mai proasta tonalitate.

Iata o stire ce a cutremurat ieri scena publica si politica din Romania: Theodor Stolojan va fi primul ministru al Romaniei. Astazi lumea s-a calmat pentru ca s-a dovedit a fi doar foc de paie.

Nu a fost doau un foc de paie. PD-istii incep sa isi dea seama ce prostie mare au facut primind intre ei gasca lui Stolojan. Cand gasca era in PNL, toti credeau ca ei sunt oamenii lui Basescu pusi de acesta sa sape la temelia liberalilor, pentru ca acestia sa se prabuseasca si sa faca loc pd-istilor. Acum ca au ajuns toti in acelasi loc, lumea se astepta ca noii pdl-isti sa lucreze impreuna. Iata cum gasca lui Stolojan face acelasi lucru si acolo. Fumigene, barfe, comentarii pe la spate, dezinformari pe surse. Raluca Turcan este un as in asa ceva, scoala moscovita isi spune cuvantul in ceea ce o priveste. Este unul dintre implementatorii cu stofa a dezinformarii pe surse. Strategia este aceeasi: dam o stire, ea vuieste prin presa, toata lumea sare in sus, aliatii se gasesc in offsaid, reacctioneaza dur, se creaza o degringolada a declaratiilor si pozitionarilor, scena se destabilizeaza si astfel Stolojan poate inainta. Daca atacul nu reuseste, evident ca totul se termina cu o smiorcaiala la Stolo care apoi reacctioneaza dur pentru protejarea pupilului. Atat de folosita a fost in PNL aceasta strategie, incat toata lumea il stie pe de rost. Asta ii va astepta de acum incolo pe cei din PD. Inamicul sta la masa cu ei. In loc de campanie nu o sa aiba timp sa acopere gaurile.

Gasca lui Stolojan nu se dovedeste decat o miscare trotkista, o miscare care nu face altceva decat destabilizeaza. O gasca care stie sa rupa, sa distruga, sa divida. Vor avea pd-istii o distractie pe cinste. Deja la PDL Sibiu se simte acest lucru.

Toata Romania era convinsa ca dupa alegerile din toamna ce va veni, PNL se va alia cu PSD si vor guverna tara. Toata presa PDL-ista a construit acea imagine desi nimeni, cel putin dinspre PNL, nu aratase macar o intentie in acest sens. Se incerca in acest fel marginalizarea electorala a PNL si castigul electoral al PDL. Chiar si psdistii incepeau sa se lase convinsi de aceasta strategie si incepeau sa viseze la guvernare.

Alegerile din iunie 2008 au aratat ca strategia este gresita, lucru inteles imediat de strategii pdl-isti deoarece presa lor a inceput sa taca. De ce? Si-au dat seama ca fara PNL nu prea au cum sa ajunga iar la guvernare. DIntr-odata presa lor a devenit mai calda cu activitatea politica liberala, dintr-odata Basescu lauda Guvernul liberal, iar Boc tace.

In cealalata tabara, alerta!!! De ce? Pentru ca si ei isi dau seama ca fara PNL nu vor guverna. Antenele lui Voiculescu si presa pro-psdista trebuia sa inceapa o ofensiva. Dar neputand lovi direct in guvernare, fiind vorba de posibilii viitori parteneri, atunci s-au gandit sa atace Alianta DA. Si astfel de cateva saptamani in mod constant ii vedem pe analistii antenisti cum lovesc in ceea ce a fost Alianta DA. Declaratii, imagini, Basescu care injura si liberalii ce reacctioneaza, etc… Toate din pura frica a PSD ca vor pierde din nou guvernarea.

Traim o vreme curioasa.

In fiecare duminica voi dedica aceasta pagina Sibiului si istoriei sale. Este important sa ne cunoastem orasul si oamenii ce l-au cladit.

IOAN METIANU.

Stiati ca edificiul Catedralei noastre ortodoxe era sa fie construit in alta parte? Probabil ca nu. La inceputul secolului al XX-lea cand s-a decis constructia unei mari biserici a crestinilor ortodoxi a existat o polemica inflacarata cu privire la locatia acestui edificiu.

Cel care a decis locatia si care a luptat cu toata lumea pentru acestea a fost Ioan Metianu, mitropolitul Ardealului. Nascut in anul 1828 la Zarnesti, va deveni mitropolit al Ardealului in anul 1898 dupa ce a fost pe rand preot in Rasnov si Zarnesti, episcop al Aradului si in cele din urma datorita relatiei sale foarte apropiate cu Andrei Saguna, va fi ales de Sinod, mitropolit.

Principalul sau interes a fost in edificarea unei biserici impozante pentru a puncta si a dovedi importanta bisericii ortodoxe din Ardeal. Un alt interes, la fel de important a fost pentru mitropolitul Metianu a fost dezvoltarea seminarului ortodox, acest lucru insemnand si construirea unui nou sediu.

edificiul catedralei ortodoxe         interiorul catedralei ortodoxe

imagini de arhiva, cca. 1930.

Odată cu creşterea influenţei oamenilor de afaceri, clerului şi intelectualilor de origine română şi de rit ortodox, aceştia au înţeles nevoia de a-şi construi o biserică, impozantă, egală ca importanţă celorlalte biserici din Sibiu. Ea nu era construită pentru a deservi credincioşii sibieni, ci ea trebuia să devină catedrala tuturor credincioşilor ortodocsi din mitropolia Ardealului.

Sinodul Arhiepiscopesc hotărăşte în 1897 să rediscute problema construirii unei catedrale şi locul de amplasare a acesteia. Trei au fost propunerile de amplasare a viitoarei catedrale. Partenie Cosma, directorul băncii „Albina”, propunea două terenuri unde să se poată construi acest edificiu. Unul era pe terenul Soldisch înspre strada Andrei Şaguna iar celălalt pe locul grădinii Flora, azi pe strada Victoriei (in zona caminelor studentesti de astazi). Nemulţumit de propuneri, mitropolitul Ioan Meţianu cere o nouă dezbatere asupra terenului de amplasare. În 1900, în cadrul şedinţelor se propune din nou terenul de pe strada Andrei Şaguna numerele 14-16, grădina Flora şi un alt teren de pe strada Victoriei. Prima propunere a aparţinut lui Daniil Popovici Barcianu şi a primit şase voturi, a doua, lui Partenie Cosma şi aceasta a acumulat zece voturi iar ultima a aparţinut lui Ioan cavaler de Puşcariu dar a primit doar un vot. Nici de această dată mitropolitul nu va fi de acord. Hotărârea lui Ioan Metianu era de a demola biserica grecească şi în locul ei să se construiască viitoarea catedrală.

biserica greceasca din Sibiu, cca. 1900.

Dupa cativa ani in care Ioan Metianu a refuzat cu incapatanare sa construiasca catedrala in locatia propusa si acceptata inclusiv de administratia locala condusa de primarul Josef Drotleff, el va castiga batalia si va primi acceptul de demolare a vechii biserici grecesti si de construire a catedralei. În cele din urmă în 1902, la dorinţa de nestrămutată a mitropolitului Ion Meţianu, va fi demolată biserica şi alături de ea celălalte şase clădiri, pentru a face loc viitoarei clădiri a Catedralei Ortodoxe, în ciuda faptului că acest lăcaş fusese declarat monument de arhitectură. Ultima slujbă a avut loc la 13 februarie 1902, parohul fiind Ioan Popa. Fundaţiile acestei biserici se află astăzi sub pavimentul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe.

Cei ce au hotărât construirea acestei biserici, au angajat pe arhitecţii budapestani Kammer Joseph şi Naghy Virgil. Joseph Schussnig, inginerul oraşului urma a conduce lucrările. Picturile au fost realizate de Octav Smighelschi (iconostasul), A. Coulin (cupola, pandantivii). Octav Smighelschi era cel mai important pictor simbolist din Transilvania sfârşitului de secol. Educat la şcoala lui Karl Dörschlag, el va fi cel care va picta altarul în stilul bizantin dar cu influenţe tradiţionaliste româneşti importante.

Dorinta sa era aceea de a avea un complex religios ortodox in interiorul vechii cetati medievale, adica in centrul cultural, in inima orasului. El astfel dorea a puncta si pozitiona definitiv mostenirea romaneasca si ortodoxa in cultutra orasului si in istoria acestuia. Catedrala urma să aibă hramul „Sfânta Treime”. Ea va fi inaugurată pe 13 mai 1906.

In 1911 mitropolitul Ioan Metianu pune capat unei alte dezbateri si decide demolarea intregului complex Tholdologhy (ce fusese cumparat de Biserica Ortodoxa pentru a organiza invatamantul superior ortodox). El va coordona constructia noului sediu.

In 1916 mitropolitul Ioan Metianu moare, lasand in urma sa o mostenire importanta pentru comunitatea sibiana care si astazi se face simtita.

Scriu pentru prima data despre Olimpiada. Nu imi place ideea olimpica, nu imi place ca a fost organizata la Beijing dar ce am vazut astazi cu totii merita amintit.

Ce a facut jamaicanul USAIN BOLT la 100m a fost pentru mine impresionanat. Lejeritatea cu care fugea, rapiditatea sa, faptul ca pe ultimii cca. 30 de metri a incetinit si tot a realizat recordul olimpic este absolut impresionant.

LATER EDIT: si daca este dopat? nu cred ca ar mira pe nimeni.

- daca PDL-isti sunt buni de gura iar PSD-istii buni administratori (ce gluma…), PNL-istii sunt foarte buni strategi si asta nu o poate contesta nimeni.  Am mai spus asta, sa rezisti la guvernare cu 20% nu e usor, iar astazi am mai avut inca o dovada in acest sens. Nominalizarea unui alt om la DNA, luni a dezumflat intreaga zi de marti si toata actiunea lui Basescu, care a ramas fara obiect. Ziua de maine s-a dezumflat brusc, iar nimeni nu are ce sa zica. O miscare foarte inteligenta, trebuie sa recunoastem.

- aseara am vazut ceva absolut incredibil la TV. La Realitatea TV, Minutul 91. Reportaj din Groznii si Giovani Becali. Am ramas interzis (termen fotbalistic, cica…). Ce am inteles eu: mafiotul de Becali s-a inteles cu raketul de la Groznii sa ii aduca jucatori pe banda. A inceput cu cei trei si apoi nu m-ar mira daca si Mutu ar ajunge acolo. Au fost atatea cazuri in transferurile noastre. Toti jucatorii nostrii pornesc vara transferandu-se la mari echipe si termina prin Cecenia, Turcia sau Arabia, iar Becali se umple de bani murdari. Sa revenim. Tot studioul lauda reportajul si ce se intampla acolo si ce om mare e raketul respectiv. Eu nu am vazut decat multa mafie, bani aruncati, manelisti si o lume scarboasa plina de aur si lanturi si pistoale. Grobian. Daca asta e presa……

In fiecare duminica voi dedica aceasta pagina Sibiului si istoriei sale. Este important sa ne cunoastem orasul si oamenii ce l-au cladit.

CUM NE NUMEAM.

Am descoperit, cu surprindere, ca putini sibieni cunosc vechile denumiri ale strazilor noastre. Stim cu totii care este Piata 6 Martie sau strada Moscovei sau strada Gheorghe Gheorghiu Dej, dar cine mai stie care este strada Armbruster sau Hartenek? Pana in 1945 numele strazilor erau in primul rand inspirate din trecutul orasului. Personalitatile importante si-au imprumutat numele pentru ca oamenii, sibienii, sa nu-i uite. Comunistii au anulat aceasta traditie, si asa cum s-a intamplat de altfel in intreaga tara, au schimbat denumirile tuturor strazilor importante din Sibiu, cu numele simbolisticii comuniste. Asa au intrat in Sibiu, Stalin, Lenin, Kolarov, etc… In incercarea lor de a evidentia legatura societatii comuniste cu noul spatiu ocupat, au gasit numele unor comunisti locali care au devenit, brusc, personalitati importante ale urbei. Si asa am avut strazi precium Lilli Paneth. Administratia comunista realizeaza doua schimbari masive ale denumirilor strazilor. Prima in 1947 cand influenta sovietica este evident, iar a doua in 1970, cand se opteaza pentru denumiri romanesti, legate evident de schimbarea opticii comunismului romanesc.

Dupa Revolutie noua administratie a mentinut o stare anormala. A anulat cele mai importante denumiri date de comunisti dar nici nu a revenit la vechile denumiri si nici nu a adus o noua viziune in sensul denumirii strazilor.

Sa amintim cateva dintre traseele etimologice ale unor strazi. Ne vom opri doar la cele din afara cetatii medievale, deoarece aceasta zona a fost de multe ori neglijata de istoricii locali.

Strada Vasile Aaron nu a avut alta denumire. Este o strada relativ noua, cadastrata in perioada interbelica cand a primit si denumirea. Astazi strada poarta acelasi nume, mai mult, a dat numele unui intreg cartier.

Strada Alpinismului, aflata in apropierea soselei Alba Iulia, a fost amenajata alaturi de insula urbana din care face parte in cel de al patrulea sfert al secolului XIX. A purtat pana la venirea comunistilor numele Wayda (dupa primarul sibian din secolul al XVI-lea Johannes von Wayda). Comunistii ii schimba numele in Gheorghe Lazar iar in 1970 il schimba din nou in actualul nume, Alpinismului.

Strada Johann Sebastian Bach, din cartierul Lazaret, a purtat numele de Martin Luther in amintirea importantei personalitati ce a influentat decisiv viata sasilor din Transilvania. In 1970 i se va modifica numele in cel ce il poarta si in prezent.

Strada dr. Dumitru Bagdazar a purtat pana in 1936 numele lui Thomas Altemberger, comite medieval al sasilor. In 1936 numele strazii se schimba, primid numele de dr. G. Marinescu. Comunistii nu vor accepta aceasta denumire si o vor schimba in numele ce il poarta si astazi.

Strada Banatului a purtat pana in perioada interbelica numele de Funarilor, deoarece breasla funarilor isi avea aici o serie de ateliere. Numele i se schimba in I. G. Duca, ca un omagiu postmortem adus de comunitatea sibiana personalitatii liberale asasinate in 1933. Comunistii nu puteau accepta un astfel de nume si il vor schimba in 1947 in Dimitrov. In 1970 primeste actualul nume.

Strada Balea si-a primit numele in secolul XIX, de la simbolul locului: 3 Stejari. Comunistii ii schimba numele de doua ori, odata in 1947, Stalingrad, a doua oara in 1970 cand ia numele actual.

Strada Lucian Blaga a purtat in secolul al XIX-lea numele de strada Joagarului, deoarece aici in unul dintre capetele strazii exista un joagar. In 1947 va primi numele de Lilli Paneth iar in 1990 va primi numele ce il poarta si astazi.

Strada Budislavu a avut un alt nume, pana in perioada comunista, al pictorului Johannes Rosenauer ce a pictat catedrala evanghelica. In 1947 va primi numele de Anton Cehov iar numele actual il va primi in 1970.

Piata Cluj a purtat si ea un alt nume: Piata Konrad. Numele ii venea de la Michael Konrad, ultimul proprietar al terenului inainte ca acesta sa fie parcelat si transformat in spatiu rezidential. Comunistii ii schimba numele in cel actual.

Strada Crisanei a purtat pana in 1947, numele Crucii. Comunistii ii vor schimba numele in Andreas Proth, pentru ca in 1970 sa ii schimbe din nou numele, in cel actual.

Strada Dobrogei a purtat numele episcopului Moga, primul mitropolit roman al Ardealului. Comunistii ii vor schimba numele in actualul nume.

Strada I.C.Dragusanu a avut si ea un alt nume, cel al arhitectului Bedeus. Tot Comunistii ii vor schimba numele.

Calea Dumbravii avea numele care il poarta si astazi. In perioada interbelica va primi numele de Octavian Goga (acesta era in viata cand strada va primi numele sau). In 1947 si aceasta strada va primi nimele de Maresal Malinovski, pentru ca in 1970 sa se decida revenirea la denumirea originala.

Strada Egalitatii a purtat si ea un nume cu rezonanta istorica importanta. A purtat numele mitropolitului Ion Metianu. Comunistii ii vor schimba numele si ii vor da numele ce in mod bizar il poarta si astazi.

Strada Eschile a purtat numele Maierilor. Numele vechi al strazii a dat denumirea cartierului ce s-a nascut in jurul sau, vechiul cartier al romanilor din dreapta raului Cibin. In 1947 numele ii va fi schimbat in cel care il poarta si astazi.

Strada Gladiolelor a avut si ea un nume mult mai reprezentativ, cel al primarului din secolul al XV-lea, Thomas Altemberger. Comunistii vor schimba si numele acesteia, numele fiind cel actual.

Strada Hegel a purtat numele episcopului si invatatului G.D. Teusch, dar pentru ca administratia comunista nu privea cu ochi buni istoria locala, va schimba numele in cel ce il poarta si astazi.

Strada Independentei a purtat numele marelui economist sibian Carl Wolff. Comunistii vor schimba si numele acestei strazi.

Strada Nicolae Iorga a purtat numele Cavaleriei, deoarece pe strada aceasta se afla una dintre incintele hipodromului. Comunistii ii vor schimba numele in Kolarov. Dupa Revolutie numele ii va fi schimbat de noua administratie in cel ce il poarta si astazi.

Strada Ana Ipatescu, personaj mediocru al Revolutiei de la 1848 dar atat de indragit de comunisti cei care vor da si acest nume strazii, a purtat un alt nume, cel al lui Stefan Ludwig Roth.

Strada Justitiei a purtat numele Bisericii deoarece era drumul ce ducea la Biserica din Groapa. In 1947 ii va fi schimbat numele.

Strada Lomonosov a purtat si ea un alt nume: Artileriei. Numele ii venea de la faptul ca aceasta strada lega cazarma artileristilor de drumul ce ducea spre vechea cetate. In 1947 isi va pierde numele si il va primi pe cel al filosofului rus.

Strada gen. V. Milea are o istorie etimologica complicata. In primul rand a purtat numele drumului ce il organiza: Calea Turnu Rosu, deoarece aceasta era ruta ce ducea spre valea Oltului. Dupa Unirea din 1919 a primit numele lui Mihai Viteazul, pentru ca apoi in 1947 sa primesca numele de Armata Rosie. Comunistii in 1970 vor schimba numele din nou in Gheorghe Gheorghiu Dej. Revolutia ii va aduce un alt nume cel care il pastreaza pana in prezent.

Strada Constantin Noica a purtat numele istoricului si politicianului Eugen Friedenfels. In 1947 isi va schimba si ea numele si va deveni strada Moscova. In 1970 i se va adauga si portiunea dintre Calea Dumbravii si strada Berariei, care inainte s-a numit Mihai Viteazul iar apoi Dolores Ibaruri. In 1990 isi va schimba inca odata numele in cel actual.

Strada Constantin Nottara a avut si ea un alt nume. Numele a fost cel de Terezia, dupa imparateasa Maria Tereza. Dupa aceasta strada intreg cartierul a primit numele de Teresianum, astazi Terezian. In timpul celui de al Doilea razboi Mondial primeste numele de Cincinat Pavelescu. In 1947 se schimba numele in Ilia Ehrenburg. Ultima modificare a numelui are loc in 1947 cand primeste actualul nume.

Strada Odessa primeste numele actual, evident in 1947. Numele precedent a fost cel al intelectualului sibian Gustav Seivert. Inainte de razboi a avut si numele de San Francisco.

Strada Putnei a avut numele lui Partenie Cosma unul dintre marii finantisti ai Transilvaniei in secolul al XIX-lea, fondatorul bancii Albina. Evident ca autoritatile comuniste au preferat sa ii dea acest nume banal.

Strada Ion Ratiu purta numele imparatului Joseph al II-lea. De la numele acestei strazi isi va primi numele cartierul Iosefin. Numele ii va fi schimbat in 1919 ca omagiere a ilustrului politician roman.

Strada Reconstructiei a avut un nume ce tinea de pozitionarea sa. Fiindca era strada ce lega cartierul Maierilor de podul de peste Cibin si de poarta Turnului a primit numele de strada Podului. Ca si in cazul majoritatii strazilor numele ii va fi schimbat in perioada comunista.

Aleea Sevis, din apropierea stazii Rahovei a purtat pana in perieoada comunista numele unuia dintre importantii industriasi locali, Jickeli.

Strada Andrei Saguna avea un nume ce data din secolul al XVIII-lea. I se spunea strada Morii deoarece drumul ducea la morile orasului. In 1919 va primi numele de Andrei Saguna, in 1947 i se va schimba numele in Lenin pentru ca in 1990 sa se revina la numele din 1919.

Strada Stefan cel Mare a purtat numele de Calea Nocrichului. Numele venea din aceesi logica prin care toate rutele ce legau orasul Sibiu de restul tarii, au fost denumite. Fiecare dintre aceste drumuri primeau numele celei mai apropiate localitati importanta prin pozitia sa administrativa, de care se lega orasul. De aceea in secolul al XIX-lea aveam Calea Nocrihului, Calea Turnisorului, Calea Gusteritei, Calea Surii Mici, Calea Cisnadiei, Calea Turnu Rosu. Dintre strazile mai sus amintite Calea Surii Mici, Calea Turnisorului, Calea Gusteritei si-au mentinut numele deoarece au devenit strazi secundare in organizarea orasului.

Piata Unirii a purtat un nume mult mai puternic ca rezonanta in comunitatea sibiana, cel al legendarului intemeietor al orasului. Piata se numea Hermann. Acest nume l-a primit in 1872. Inainte avea numele de Piata Cazarmii (aici se construise Cazarma 90). In 1919 primea numele ce il poarta si astazi, in cinstea evenimentului intamplat in anul precedent.

Strada Ecaterina Varga purtase si ea un alt nume. Numele evoca una dintre cele mai importante familii patriciene din Sibiu, Lutsch.

Bulevardul Victoriei are si el o istorie bogata in ceea ce priveste denumirile sale. Primul nume atestat, in 1875, a fost de Sevis (strada a fost proiectata pe traseul acestui parau). In 1917 a primit numele generalului Arthur Arz Straussenburg. Numele va fi schimbat in Carmen Sylva (regina - mama a Romaniei in acel moment). In 1947 isi va modifica numele din nou in Visinski. In 1970 va primi si ultima denumirea cea care rezista pana astazi.

In Sibiu, pana in perioada post-comunista, numele cartierelor au preluat numele unei strazi, de obicei cea din care a inceput efectiv dezvoltarea zonei urbane sau a unui element urban simbolic pentru zona (numele cartierului Hipodrom este cel mai bun exemplu, denumirea venind de la existenta hipodromului regal in aceasta zona). Doar dupa Revolutie administratia a renuntat la acest obicei, noile cartiere primind denumiri, bizare, deloc legate de traditia locului (amintim aici denumirile cartierelor Resita, Tineretului, Veteranilor).

Exista multe lucrari din care se poate studia istoria etimologica a Sibiului. Doua dintre acestea sunt accesibile. Una dintre ele este editia tradusa a cronicii lui Emil Sigerus din 1997, unde la sfarsitul lucrarii este realizata o intreaga enumerare a celor mai importante strazi din orasul nostru. O alta lucrare ce ajuta cercetatorul este cea a lui Petru Bortes din anul 1941, Calauza prin Sibiu, acesta enumerand toate strazile orasului cu vechile lor denumiri.

Pentru ca este weekend, a inceput Olimpiada si am chef de topuri, va mai ofer unul. Cele mai frumoase 10 afise olimpice.

IATA-LE!

10. CIUDAD DE MEXICO, Mexic, 1968

9. SEUL, Coreea de Sud, 1992

8. LONDRA, Marea Britanie, 1948

7. ATENA, Grecia, 2004

6. BERLIN, Germania, 1936

5. SYDNEY, Australia, 2000

4. ANTWERPEN, Belgia, 1920

3. LOS ANGELES, Statele Unite ale Americii, 1984

2. ATLANTA, Statele Unite ale Americii, 1996

1. AMSTERDAM, Olanda, 1928