Jul
23
WIEN CAFE este o locatie ce incearca sa readuca in mediul local o mai veche traditie: cea a dialogurilor si cafenelelor culturale si politice. Astazi are loc o prima intalnire. Invitat este scriitorul Walther Gottfried Seidner, preot paroh la Slimnic.
Mergeti asadar astazi la orele 20.00 la WIEN CAFE, pentru cateva momente de literatura originala.
07.02.2011 la ora 11:19 pm
Slavă băsescului conducător
de C.P.Trache
motto
partid iubit, portocaliu,
sfidezi cromatic viitorul,
şi mort de-aş fi, dar cât sunt viu
slăvesc dement conducătorul…
traian, iubit conducător de haită şi de ţară,
cârmaci fără odihnă şi chioară călăuză
ne-ai dat, uşor-uşor, şi sufletul afară
şi-ai ridicat pe culmi pe propria ta muză…
tiran străluminat de dama de serviciu
a unei lumi în care nimic nu mai contează,
ne-ai transformat speranţa în crimă şi în viciu,
în creieru-ţi dement doar blonda ta contează…
măreţ conducător, în orice vremi vei fi,
de numele băsescu în veci ne va lega
doar predicatul care înseamnă „a băşi”,
ca derivat din nume, scăpat pe undeva…
cu chipul tău de înger, privirea divergentă,
eşti geniul fără care am fi trăit mai mult,
prin tine chiar şi moartea devine indecentă,
de dragul poftei tale duci Ţara în mormânt…
alăturea îţi este tovarăşa elena,
făptură fără seamăn în vremuri de apoi,
să fiţi nedespărţiţi precum este cangrena
când viermi de pretutindeni o încolţesc vioi…
iar tu, elenă scumpă, băsească eroină,
de-a pururi să ne fii şi stima şi mândria
şi cocoş(at) izvor de vrajbă şi lumină,
sub care să se stingă, pe-o frunză, România…
mult prea iubit, tu, cel dintâi erou dintre eroi,
urmaşul cel mai vajnic de domni şi voievozi,
cât de curând vei fi, în groapa de gunoi,
o pradă pentru borfaşi, lichele şi irozi…
să ne trăieşti în slavă şi în behăitură,
să ai succesuri multe oriunde tu vei fi,
să te vedem, traiane, în propria-ţi natură,
purtat, din post în post, prin bâlci şi puşcării…
07.02.2011 la ora 11:20 pm
Nu îi iertaţi!
o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…
ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…
pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…
din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare…
nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri…
Costinel Petrache
Bucureşti, 14 octombrie 2010