In fiecare duminica voi dedica aceasta pagina Sibiului si istoriei sale. Este important sa ne cunoastem orasul si oamenii ce l-au cladit.
ORFANII MARIEI TEREZA.
Edificiul bisericii Sfânta Elisabeta şi orfelinatul catolic amenajat în exteriorul cetăţii medievale sunt nucleul care a dus la crearea primului cartier extramuros, Terezian. Terenul a fost cumpărat de împărăteasa Maria Tereza. Aceasta îl oferă funcţionarilor militari şi publici austrieci care s-au stabilit în Sibiu. Aceasta este prima parohie extramuros a ritului romano-catolic. Numele este cu atenţie ales, în istoria Sibiului existând o altă parohie Sfânta Elisabeta, intramuros în Oraşul de Jos pe una dintre arterele principale de acces în cetate, ce ducea la poarta Elisabeta, fiind construită de către fraţii franciscani, dar care în acel moment era în folosirea cultului evanghelic. În întreaga perioadă, administraţia habsburgă a încercat să legitimeze biserica catolică aminitind şi încercând sa refaca legăturile cu vechiile parohii şi tradiţii catolice din perioada medievală. Acest teritoriu va fi amenajat încă din 1770. Biserica Sfânta Elisabeta, a început a fi construită începând cu 1767, lucrările fiind terminate în 1771. Această biserica va suporta renovări în 1818 şi 1891.
biserica Sf. Elisabeta in vizita la Sf. Maria.
Iniţiatorul acestor lucrări, Johann Theofil Delphini (călugăr iezuit), a fost ajutat în acest demers de către Maria Tereza. Una dintre probleme a fost medierea conflictului cu episcopul ortodox care nu a dorit ca acest teren unde trăiau în marea lor majoritate credincioşi ortodocsi să fie preluat de cultul romano-catolic. Si episcopul ortodox Sofornie Chirilovici a încercat, de asemenea, să primească un teren pentru construirea unui lăcaş de cult pentru credincioşii săi, dar s-a lovit de reticenţa administraţiei locale şi provinciale. Anual aici erau aduşi între treizeci şi şaptezeci de copii romano-catolici, secui şi maghiari, cu toţii elevi ai colegiului iezuit, viitorului seminar romano-catolic (astăzi Colegiul „Gheorghe Lazăr”). Cu timpul vor fi aduşi aici orfani de toate confesiunile. Educaţia se făcea în spirit romano-catolic.
slujba romano - catolica, fotografie din 1953 din interiorul bisericii Sf. Elisabeta.
Delphini va angaja pe arhitectul Leopold Grossmann, sfinţirea având loc în data de 1 septembrie 1781 la 14 ani de la punerea primei pietre în temelie (11 septembri 1767). Inaugurarea o va face episcopul Transilvaniei, Ignatius Balthanyi. Faţada bisericii este realizată în două registre. Cel superior prezintă un fronton triunghiular (în interiorul acestuia se află o fereastră dreptunghiulară) separat printr-o cornişă de celălalt registru, care este împărţit în trei travee. Traveea centrală prezintă un ancadrament care de fapt dezvoltă un gol de acces la nivelul parterului. În acesta se află o inscripţie care se traduce prin E. M. T. (ECCLESIA AD B. V. MARIAM S. ELISABETH Visitatem E/M 1767 - Biserica Vizita Mariei la Sfânta Elisabeta 1767) şi o placă comemorativă . Deasupra sa se află o fereastră finalizată cu arc mic.
parcul bisericii Sf. Elisabeta
Interiorul este al unei biserici-sală cu două abside laterale. La etaj sunt amenajate galerii stil „zopf”, sub forma unui coridor care făcea legătura dintre biserică şi orfelinat. Orga este aşezată într-o tribună opusă altarului, fiind relizată la începutul secolului XX. Ferestrele laterale sunt tot de secol XX. Mobilierul este unul format din picturi şi de piatra de botez (D. O. M. Joaneus Pesamosea) din 1843 şi vasul realizat din alamă oferit fiind de Jakobus Drescher în 1817. Picturile aparţin altarelor, în număr trei. Corul are altarul Fecioarei Maria cu o pictură a acesteia călcând pe şarpe. Acesta, din urma, este realizat din marmură restul fiind din lemn. Al doilea este cel al Sfântului Francisc din Assisi (SIGNASTISERRUUMTUM FRANCISCUM SIGNISRE DEMPTIONIS), prezentat stigmatizat. Al treilea este cel al Sfintei Tereza din Avila cu pruncul Isus. Aceste trei picturi sunt realizate la comandă specială de către Maria Tereza la Viena. De asemenea există şi o serie de statui: statuia lui Isus şi a Mariei realizate în 1906, oferite fiind de către Szekely Stephan, sfântul Iosif cu pruncul, dar si o altă statuie a Maicii Domnului, avand insa o inscripţie ilizibilă.
orfelinatul romano-catolic Sf. Elisabeta
Clădirea orfelinatului avea patru aripi, o curte interioară pătrată, iar a cincea aripă era cea de legătură cu biserica. Comunicarea cu biserica se făcea la interior printr-o boltă în arc, geamul din mijloc, fiind decorat cu un grilaj din feronerie împletită. La ambele intrări erau inscripţii pe cea dinspre biserică, este trecut (\9S), iar pe a doua M. Pe corpul A, există o formă de scripete probabil din construire. Se pare că a existat un al treilea acces, pe axul central, unde astăzi faţada este diferenţiată prin lezene surmontate de un ecran de zidărie, sprijinită pe volute, cu un fronton triunghiular decorat cu pocal. Frontonul este finalizat printr-un fronton secundar, încadrat de cornişe profilate. Ancadramentele sunt rectangulare cu colţ superior, extinse după conturul dreptunghiular si dispuse vertical. Acoperişul este realizat în tip a vela.
orfelinatul romano-catolic Sf. Elisabeta
Această biserică alături de orfelinatul catolic, este elementul urbanistic care organizează întregul viitor cartier Terezian.
Ultimele comentarii