18Iun

MOARTEA CLINICĂ A RUGBYULUI ROMÂNESC

Am așteptat și verdictul recusului făcut de România. Pentru cei care nu știu, România s-a calificat și de această dată la Mondialele de Rugby de anul viitor, dar din cauza unei gafe majore a administrației rugbyste de la București, adică prin folosirea unui jucător neeligibil, s-a decis descalificarea noastră.

Știm, nu noi suntem de vina. Forul mondial pentru că le stăteam ca un ghimpe în spate, Rusia care ne vrea locul, Georgia care ne urăște, marile puteri ale lumii. Toți sunt de vină, nu noi. Vina, totuși, este a noastră.

Nu această decizie este sfârșitul.

Rugby-ul românesc este demult în comă. Acestă decizie este fie glonțul tras pentru alinarea agoniei (asa cum caii muribunzi erau împuscați pe frontul de luptă) fie jetul de apa menit a ne trezi. Eu sper că este jetul, deși la cum merg lucrurile în domeniile conexe, bănuiesc că este glontele dulce.

Să stergem incidentul. Facem un exercițiu. Chiar dacă nu s-ar fi întamplat nimic, sincer cred, că pe termen lung suntem la fel de terminați. În afară de naționala mare în fața căreia trebuie să facem plecăciuni multiple, nu mai avem nimic.

Liga națională are cateva echipe. 6 mai corect, de fapt 5. Clujul a capotat pe parcurs. Campioana Romaniei se zbate de câțiva ani să se califice în European Rugby Challange Cup. Nu reușeste. Ultima dată a fost eliminată de campiona Germaniei. Cu ajutorul birocrației și al lobby-ului a ajuns totuși în grupe.

La Juniori practic nu existam. A fost Campionatul Mondial U20. Georgia a fost acolo și a pierdut greu în fața Africii de Sud. Romania este în al doilea eșalon. Campionatul European de Tineret a fost câștigat de Georgia. Noi am terminat în a doua jumătate a clasamentului.

Rugbyul în 7, sport olimpic, de asemenea, nu există. Există, ca și celălalte, în alte eșaloane. Rușii în schimb sunt acolo. Georgienii sunt acolo. Spaniolii sunt acolo. Germanii cresc și vor fi acolo. La cum nu vine absolut nimic din spate, sunt șanse foarte mari ca următorul Mondial să îl ratăm pe teren. Marile echipe ne ignoră. Au uitat de noi.

Managmentul este submediocru. În afară de găselnița naturalizării, nu se întâmplă nimic. Spectatori pentru acest sport în România nu mai există. O mână de oameni, cât să fie plin pe stadionul de la Cașin. Presa ignoră complet acest sport. În afară de o emisiune pe un post de profil, o data la două săptămâni, de meciurile Mondialului, Cupelor și ale Naționalei, nu se transmite nimic. Adică un meci de rugby vs 10 de fotbal. E ridicol. Stadioane, în afară de cel din Cluj și de anunțatele din București și Timișoara, nu există. CSM-urile și CSS-urile din țară, umilite financiar de Guvern, nu mai produc nimic. Un prieten bun, cunoscător al fenomenului, îmi spunea că pe zi ce trece se simte forța financiară și sportivă a spaniolilor. În curând și a rușilor. Aceasta este realitatea.

După excelentul Mondial de acum 3 ani, credeam că ne-am revenit, că vom merge tot în sus. Am fost simplii icari. Și aici, demisiile trebuie trecute în registre. Incompetența este crasă dar nici la acest capitol nu avem un creuzet ascuns care să adune în el alți administratori, performanți. Pleacă mediocrii de astăzi, vin cei de mâine.

Trăim din amintiri. Așa cum totul trăiește din amintiri glorioase la noi în țară. Din pacate mergem spre sfarsit.

Distribuie articolul:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*