De la bun început, planul nostru a fost să nu stăm doar în Viena. Mi-am dorit să vedem cât mai multe din împrejurimile sale și cum Viena este la marginea Austriei, să ajungem să vedem întreaga intersecție europeană, adică și Cehia și Slovacia și Ungaria.
castelul Mikulov
După o primă zi vieneză, am pus GPS-ul și am de pe strada noastră am făcut dreapta pe strada Transilvaniei și am ieșit în autostradă cu destinația Mikulov.
veduta orașului Mikulov de pe terasa castelului
Planul inițial era să dăm o fugă până la Brno dar StreetWiew-ul mi-a arătat un minunat castel renascentist la câțiva kilometrii de capitala central europeană. Sărind peste rovigneta foarte scumpă, vreo 19 Euro pentru câteva ore petrecute în țara vecină, castelul de la Mikulov este exact așa cum îl arată internetul.
castelul Mikulov, fațada de sud
Orășelul nu este mai mare ca și Cisnădie ca suprafață dar ca populație este cât Rășinariul. A fost foarte greu să găsim loc de parcare sau loc de băut cafea și bere deoarece în regiune era o mare adunare de bikeri, aceștia ocupând practic întreg orașul.
locul cel mai frumos din Mikulov. o casă precum cele din piața Mică, o cofetărie cu iz italienesc și un aer boem
street food-ul este destul de des întâlnit în oraș
Un orășel medieval în adevăratul sens al cuvântului, ridicat la poalele castelului famililor de Lichtenstein și Dietrichstein, cei care au stăpânit zona pentru câteva secole. O pietonală foarte largă, o piațetă romantică, o biserică ce s-a dovedit a fi cripta familiei Dietrichstein, o altă biserică ciudat construită la marginea dealului pe care se ridica castelul, alte câteva întortocheli și evident, piesa centrală, castelul.
piața centrală a orașului. în stânga se află intrarea în castel.
piațeta din interiorul castelului Mikulov
casă renascentistă din piața centrală a orașului. numele comun este Casa Pictată a Cavalerilor
capela familiei Dietrichstein
O construcție medievală (secolul al XI-lea) direct în piatră, un loc excelent de fortificat în urmă cu secole (secolul al XIII-lea), un loc transformat în perioada renascentistă într-un estetic colț al Europei habsburgice. Castelul este refăcut și i se adaugă elemente baroce în secolul al XVIII-lea. El rămâne un loc interesant pentru istoria Transilvaniei. Acum aproape 400 de ani, în acest castel poposea principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Acesta a semnat în ultima zi a anului 1621, în acest castel, un tratat de pace cu împăratul habsburg Ferdinand al II-lea, încheind practic participarea Transilvaniei la acea fază a Războiului de 30 de Ani, prima mare conflagrație a lumii. Despre rolul și poziția Transilvaniei în acel moment în Europa, nu este cazul să scriu aici. Alt articol, alt moment. Cert este că Bethlen venea din poziția de combatant neînfrânt, el cucerind posesiunile maghiare ale coroanei imperiale apoi pierzându-le dar balanța fiind neînclinată între cei doi. Bethlen a plecat cu noi teritorii, cu recunoașterea protestanților din Transilvania și cu o poziție privilegiată a sa și a principatului în relația cu Imperiul Habsburgic, aceste elemente contând enorm în viitoarea integrare a Transilvaniei in Imperiu, 60 de ani mai târziu.
una din intrările în castelul Mikulov, cu siguranță aceasta era intrarea principală a castelului în perioadele sale istorice.
grădina renascentistă a castelului
una din cele două curți interioare ale castelului Mikulov
intrarea în curțile interioare este dovadă simplă și explicită a modului în care a fost construit castelul. săpat direct în piatra colinei, castelul s-a ridica ani la rândul și s-a transformat dintr-o fortăreață medievală într-un castel renascentist. dintr-un spațiu războinic într-un pacifist.
Revenind la Mikulov, în căutarea unei mese care să ne liniștească setea și pofta de mâncare am descoperit nenumărate străduțe și detalii. Am găsit cu greu masa, datorită zecilor de bikeri care erau peste tot. Masa a fost ok ca preț, normală și relativ gustoasă dar deloc spectaculoasă precum întreaga bucătărie central-europeană. Un plus pentru prăjiturile gustate, excelente, cu nimic mai prejos ca suratele vieneze.
piața centrală din Mikulov
vedere din castel spre capela mortuară a familiei Dietrichstein
strada pietonală principală, surprinzător de lată, deloc tipică pentru un oraș de dimensiunea Mikulovului dar care se trage ca formă din așezarea reliefului.
Orașul este timid, cafenele timide dar cochete, un centru pentru turiști timid dar care într-un oraș de talia sa din România lipsește cu desăvârșire și un castel impresionant. Concluzia este simplă. Ceea ce se întâmplă la nivelul orașelor importante din România dpdv cultural, turistic, etc…în Cehia s-a ajuns la nivelul micilor orașe și probabil în mediul rural. Mai avem până ajungem la nivelul lor.
o clădire din piața centrală cu elemente gotice și renacentiste
o fostă mânăstire transformată astăzi într-un spațiu cultural
elemente renascentiste parte a castelului Mikulov
intrarea ceremonială a castelului Mikulov
Drumul spre Mikulov și înapoi l-am făcut pe vechile drumuri și ocolind încercând să simțim cât mai mult din împrejurimile Vienei. Câteva sate austriece aranjate, curate, simple dar liniștite. O zonă Pohansko mlăștinoasă, mai vâltorată decât partea austriacă așa cum sunt și cele două țări vecine. Revenind în Austria dar urmând cursul Dunării dai de orașe și sate cât Dumbrăveniul sau Săliște dar aranjate, puse la punct. O primărie cum rar găsești in România într-o localitate de care probabil nu ați auzit și nici nu veți mai auzi, Laa an der Thaya sau o bere pe malul ciclist al Dunării în Tulln an der Donau sunt puncte care te fac să renunți la grăbirea autostrăzii în dorința descoperirii unei bucăți de liniște.
fațada primăriei din târgul Laa an der Thaya
pista de bicilete de pe malul Dunării din Tulln an der Donau
biserica din Tulln an der Donau
sfântul Nepomuk, patronul podurilor, unul dintre cei mai populari sfinți ai Imperiului Habsburgic, prezent și în Transilvania și evident și la Sibiu
pista de bicilete de pe malul Dunării din Tulln an der Donau
în drumul spre Mikulov, am ajuns într-un sat al cărui nume l-am pierdut. Șura acestui om mi-a adus aminte de Richiș și de satele noastre din jurul Sibiului.
statuia Franz Joseph Dietrichstein, re-ctitorul capelei
vestigii ale trecutului medieval al orașului. restauratorii au salvat elementele care dau personalitatea orașului
intrarea dinspre castel în biserica sfântului Wenceslav. era o intrare principală gândită pentru conte, care avea acces direct la tribuna bisericii, de unde observa slujba religioasă împreună cu familia.
capela sfântului Sebastian pe una din colinele ce înconjoară orașul.
fațada baroc a capelei mortuare a familiei Dietrichstein
coloana Sfintei Treimi ridicată în piața centrală a orașului, în secolul al XVIII-lea. avea același rol (de protejare împotriva ciumei) precum cea construită pe Graben la Viena și de care am povestit aici
una din străzile medievale ale orașului Mikulov
curtea renascentistă a castelului Mikulov
un mod de mascare a rocii în care s-a săpat la început castelul. cu siguranță nu este o soluție istorică dar ne arată ingenios modul în care s-a dezvoltat fortificația pe roca care se vede jos
elementele reanscentiste și ulterioare ale castelului
curtea interioară a castelului
