LONDRA, oraşul din negură

Londra nu m-a impresionat. Mă aşteptam la altceva de la marea capitală a lumii, cea care a pus temeliile lumii în ultimele secole. Dar nu am dat decât peste un oraş neguros, mult prea multicultural dar deloc simbiotic, prea muzeal şi cu puţină viaţa. Dar după câteva zile de ascultat Beatles, vezi şi înţelegi altfel oraşul din Albion. Aşadar, puneţi Strawberry Fields sau Penny Lane (ştiu e în Liverpool dar feeling-ul este acelaşi) şi citiţi.

Am ajuns la Londra pentru a merge la meciul de rugby jucat în templul acestui sport, Twickenham, între Australia şi Argentina. Zis şi făcut. Luat avionul până la Londra prin Munchen (acelaşi salvator aeroport care ne leagă practic de toată lumea). Din Heathrow am luat metroul care m-a dus după aproximativ o oră, la staţia cea mai apropiată de hotelul în care ne cazam, fiind vecini cu Soho.

twickenham stadium, templul rugby-ului

Transportul este scump. Am mers numai cu metroul dar am cheltuit mult pe el şi nici nu este direct în toate direcţiile. Ca să ajungi la stadion trebuie să schimbi, ceea ce pentru un debutant în ale vieţii londoneze nu este cel mai reconfortant lucru.

the London Eye şi aquarium-ul

În Londra bei bere mai proastă ca în Belgia sau Germania dar este peste tot, este multă şi preţul nu e enorm. Una e să bei 0,33 l cu 3-4 Euro sau să bei 0,75 l cu 6-7 Euro. Cam acelaşi lucru. În rest nu găseşti prea multă altă băutură. Vin cam deloc, spirtoase doar că sunt şi trebuie să fie în bar. Dar un bar găseşti aproape din 50 în 50 metri. Rar găseşti o boacăză în adevăratul sens. Toate arată bine, elegante şi pline de bere…..şi de români. Cam în toate localurile am dat de barmani români sau românce. PS-ul de rigoare se opreşte la amenajarea toaletelor la subsol, un subsol foarte adânc în pământ. Aveai de coborât ceva, cu câteva beri la bord putea deveni o aventură. Dar fără excepţie toate pub-urile aveau toaleta la subsol.

una din nenumăratele pub-uri ce le găseşti la orice colţ de stradă. pe lângă aspectul arhaic, de reţinut şi remarcat sunt numele acestora, tenta arhaică fiind constantă şi în acest caz…aici avem Glăjăralul şi Amiralitatea

acesta este barul (piaţa Trafalgar) care mi-a plăcut cel mai mult. aici românii întâlniţi nu erau în spatele tejghelei ci în fața ei ca şi noi….

Mirarea celui care ajunge prima oară în capitala vechiului imperiu colonial a fost ora de închidere. Nu conta că era vineri sau sâmbătă sau luni, pub-urile şi restaurantele se închideau în jur de 11-12 seara. Mirarea de a vedea barurile pline la 3 după-masa s-a transformat rapid în nedumerirea închiderii de la ora 12.

în Soho, un fel de Edward Hopper (Nighthawks) londonez (da, acela chiar este numele pub-ului)

Locul unde am stat mi-a dat mult de gândit şi de reţinut. Imaginaţi-vă o clădire clasicistă la marginea unui parc care arăta pietonului trecător doar 3 etaje şi un parter pe o parcelă destul de strâmtă, dar de fapt avea 10 niveluri, construite atât de ingenios aşa încât nu le vedeai, nu le simţeai dar adunau spaţiul necesar. Parcul din faţă (Lincoln Park) era excelent, aducea liniştea necesară şi aerul curat.

nu acesta este hotelul, este clădirea alăturată (Garden Court Chambers) dar care are aceleaşi detalii. din stradă vedem un p+2 dar de fapt este un 2s+p+2+3m

parcul Lincoln Fields, oaza de linişte de lângă unul din marile bulevarde ale capitalei britanice, Kingsway mai precis (posibil ca numele să îi fie dat de drumul ce lega castelul regal de catedrala Westminster)

Mâncarea este groaznică. Prăjeli peste prăjeli, ulei din plin, peşte de proastă calitate. Noroc cu coloniile asiatice şi mediteraneene. Ca să pot mânca ceva sănătos şi gustos am oprit la libanezi, la spanioli (ok ei nu au fost colonie), la vietnamezi. Pentru o dietă sigură nu vă recomand bucătăria londoneză.

imaginea unei dimineţi petrecute într-o cafenea pe Kingsway cu nişte ouă benedict în faţă şi un ceai verde servit de un braşovean ce s-a stabilit în Londra de câţiva ani. imaginea fetiţei electronice în căutarea unei prietenii mai mult sau mai puţin sentimentale m-a mișcat îndeajuns cât să o imortalizez

Moda este excelentă, mai îngrijită ca cea romană, Londra este unul din capitalele calităţii şi eleganţei mondiale. Londonezii sunt peste tot. În pub găseşti doi domni la costum iar lângă un grup de studenţi şi apoi un indian sau un rus şi mai deaparte dar în continuare turişti. Moda este faină, îţi face plăcere să îi admiri şi să le admiri pe londonezi şi londoneze. Street fashion-ul este de prima mână.

tineri la plimbare prin Soho, feeling de 1969

Cel mai mult m-am învârtit în Soho, fostă mahala între Londra şi Westminster, astăzi un cartier tânăr, probabil asemănător cu Trastevere-ul roman sau părţi din Berlinul comunist. Soho e tineresc, este vesel, este plin de oameni cu gust. Seara te poţi doar plimba prin labirintul străduţelor sale şi te încarci cu doza necesară de energie. Parcul de la care a pornit totul este curat astăzi.

parcul de la care a pornit totul, cu căsuţa grădinarului în mijloc. din cartierul sordid şi mărginaş astăzi descoperim un cartier central şi simpatic. 

Nu am vizitat multe monumente. Culmea. Timpul scurt m-a făcut să vizitez doar catedrala Westminster Abbey, British Museum, Turnul Londrei, catedrala Sfântul Paul. Recunosc că alte monumente nu m-au atras a le vizita. Oraşul în sine merită luat la pas. Westminster Abbey este miraculoasă. Nu credeam că în nordul sobru european voi descoperi o aşa capodoperă a goticului european. Să întri este scump, 20 lire şi nu poţi face poze. Să vezi locul în care s-a încoronat William Cuceritorul sau să vezi mormântul Elisabetei I şi a sutelor de earl-i sau oameni de cultură care au marcat istoria lumii, merită toate lirele date şi încă câteva. Doar San Pietro poate suporta comparaţia. A fost mânăstire şi putem vedea la o atentă plimbare urmele normande, elementele gotice din primele vârste dar şi intervenţiile făcute an de an.

timpanul intrării principale a Westminster Abbey. Un excelent exemplu de artă gotică dar şi un groaznic monument al poluării urbane.

British Museum m-a dezamăgit ca expoziţie dar m-a impresionat ca organizare şi soluţii arhitecturale. Ca şi la Zeughaus-ul berlinez, au închis cu o cupolă curtea principală, au construit o anexă, toate cu gust şi în stil modern. Intrarea este gratuită, dar muzeul este scump, orice cumperi, de la cea mai banală hartă la mâncare şi suveniruri sunt la preţuri exorbitante. Dar calitatea lor este excelentă. Să mănânci la muzeu este un serviciu de lux. Expoziţia în sine este interesantă până la sălile romane. Cea persană m-a impresionat cel mai mult. De acolo în câteva camere ei acoperă 2000 de istorie. Găseşti mumii, scrieri cuneiforme, caii din Halicarnas sau obiecte feniciene. Găseşti cam toată Britania romană dar şi câteva elemente excepţionale ale civilizaţiei medievale. Al doilea PS, poţi face poze liniştit. Dilema brukenthaliană rămâne în picioare.

British Museum. faţada principală…..

…..şi curtea interioară, excelent transformată în spaţiu muzeal la începutul secolului

una din frizele sumeriene aflate în British Museum

Despre Sfântul Paul nu prea am ce spune. Este o catedrală baroc, imensă dar care ochiului amator nu îi spune multe. Doar dacă ştii câte ceva despre baroc şi despre catedrală ai ce admira. La fel, nu am ce spune multe despre Turnul Londrei. Din cauza ploii care ne-a prins în mijlocul pieţii, nu am avut cum să vizitez complet. Rămâne pentru altă dată.

cupola principală a catedralei Sf. Paul pe strada Ludgate Hill

staţia de metrou cea mai apropiată de Turnul Londrei. un exemplu interesant de apropiere a vechiului monument cu structurile moderne ale oraşului

Meciul sau experienţa întreagă a fost motivul venirii mele în Londra. A meritat efortul. Sărind peste drumul complicat şi scump, experienţa începe încă de la ieşirea din tren. Mulţimea de englezi, australieni, argentinieni sau mai ştiu eu ce naţie era pe acolo te împingea spre stadion. Stadionul….Monumental, acesta efectiv îţi explodează precum o catedrală medievală în faţă din mijlocul unor căsuţe liniştite din Middle Earth. La rugby se bea bere, iar englezii nu glumesc. Zeci de beri se beau rapid. Atmosfera nu este deloc încrâncenată, femei, bărbaţi, australieni, argentinieni sau noi românii, am stat toţi unul lângă altul, am cântat şi ne-am bucurat cu toţii de spectacolul celor 30 de jucători din emisfera sudică.

De revenit, voi reveni cu siguranţă. Este Londra, nu un oarecare oraşel. Că voi reveni la prieteni (nu mi-a fost greu să dau peste sibieni sau amici cu care să ies la o bere), că voi reveni în interes de serviciu sau doar de plăcere, cu siguranţă voi reveni. Nu m-a impresionat dar simţi la orice colţ marea naţie şi istoria care a dus Londra la ceea ce este astăzi.

detalii londoneze de pe Ludgate Hill

statuia unei fetițe de bronz descoperită la colțul străzii Bow unde deschiderea străzii convergente a dus la formarea unei mici piațete

monumentul fără multe alte explicații

monumentul reginei Ana în fața catedralei Sf. Paul

urmele bombardamentelor din cel de Al Doilea Război Mondial nu sunt lăsate a fi uitate.  clădirea de pe colțul străzilor Kingsway și Sardinia probabil a fost afectată de bombadamente și după refacere au refăcut urmele acelor zile. 

un mic colț londonez în spatele bisericii Sf. Clement al Danezilor

parlamentul Marii Britanii, vamera comunelor

renumitul bust al lui Pericle (în găsiți în toate manualele de istorie) aflat în colecția British Museum

reconstituirea unui templu grecesc, aflat în colecția British Museum

un magazin elegant de pe strada Muzeului

înalta curte de justiție, detaliu

turnul londrei, detaliu

colțul străzii Bow unde deschiderea străzii convergente a dus la formarea unei mici piațete

catedrala Sf. Paul

casa grădinarului din parcul St. James

statuia reginei celte Boudiceea, cea care a înfruntat armatele cuceritoare ale Imperiului Roman. statuia se află în fața Big Ben-ului

paternoster, piațeta din fața catedralei Sf. Paul

elemente de artă romanică, din primele vârste ale abației Westminster

o librărie pe strada Bury, în apropierea British Museum

Horse Guards Parade, banuiesc că înțelegi despre ce este vorba în această pseudo-piață

aceeași regină Boudiceea sugrumată de mercantilismul anilor moderni

statuia reginei Ana

strada Muzeului, în față este British Museum

Picadilly Circus

catedrala Sf. Paul

placheta de inaugurare a ultimei statui din Londra, opera sculptorului englez David Shrigley, al patrulea soclu din fața Galeriei Naționale de Artă. se pare că este doar un element temporar, dezbaterea cu privire al amplasarea unei statui permanente în acel loc, continuând. 

hotelul Sofitel pe strada Pall Mall

fațada principală a catedralei Westminster

semn stradal din Londra

detaliu din memorialul dedicat Bătăliei pentru Britania, asediul aviatic al insulei datorat Germaniei naziste

cea mai veche ușă din Marea Britanie, cel puțin așa susțin ei, aflată îm incinta Westminster Abbey și care rezistă acolo din perioada regelui santificat Eduard I Confesorul, adică de mai bine de 1000 de ani….

cel mai chic magazin londonez se află pe pietonala străzii Muzeului și se numește simplu Farthing în traducere liberă Gologan (nu vă gândiți la prostii)

statuia ducelui de Cambridge, comandantul armatei britanice în anii gloriei coloniale. se află pe strada Whitehall

elemente gotice de pe fațada de nord a catedralei Westminster

parlamentul Marii Britanii și Big Ben văzute din parcul Parlamentului